Anul 1894 o aduce pe lume pe „Eroina de la Jiu”. Ecaterina Teodoroiu, povestea unei femei: s-a înrolat, a stat în lagăr, a evadat și s-a întors pe front

+2 click pentru
galerie

În inima românilor, bătălia de la Mărășesti are un loc special datorită eroismului de care au dat dovadă ostaşii romani şi a faptelor de arme ale sublocotenentului Ecaterina Teodoroiu, căpitanului Grigore Ignat, generalului Eremia Grigorescu, dar mai ales datorită legendarei expresii “Pe aici nu se trece!”.

Citește și: Crunta moarte a eroului EROULUI NECUNOSCUT. În fața orfanului odihneau zece sicrie. Puse mâna pe al patrulea. ”Acesta este tatăl meu”

Eroina de la Jiu, Jeanne d’Arc a României, sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu a căzut, răpusă de două gloanţe în piept, pe 22 august 1917, în bătălia de la Varniţa şi Muncelu. Este prima femeie-ofiţer din armata română care şi-a sacrificat viaţă pe câmpul de lupta. Avea 23 de ani şi se numea, după registrul satului în care s-a născut, la 17 ianuarie 1894, Vădeni (azi cartier al oraşului Târgu Jiu): Cătălina Toderiu. Deși data sa de naștere este stipulată a fi ziua de 17, există mai multe variante vehiculate, înclusiv 16 ianuarie.

Fratele plecat pe front i-a murit. Ea a vrut să se înroleze: a luat arma în mână și a devenit primul soldat femeie

Încă din primele momente ale intrării României în război a plecat din satul sau, împreună cu fratele ei, Nicolae, pentru a se pune "la dispoziţia ţării". A ţării care avea nevoie de sufletul ei şi de capacitatea ei de a se implică. A fost, pentru început, infirmieră la Spitalul din Târgu Jiu – care deservea armata română ­ făcând parte din ceea ce se numea "cohorta de cercetaşi «Domnul Tudor»", compusă exclusiv din voluntari.

Film românesc, realizat în 1978, ce prezintă povestea Ecaterinei Teodoroiu

La 15 august 1916, ziua în care România a intrat în război, cercetaşii fuseseră asimilaţi că serviciu auxiliar al armatei. Câteva săptămâni mai târziu, la auzul morţii fratelui sau, Nicolae, în timpul unui asalt, Cătălina cere să se înroleze că soldat, în locul lui. I s-a refuzat de mai multe ori cererea până când, înduplecaţi de stăruinţele, curajul şi devotamentul ei, comandanţii superiori cedează şi o trimit pe front, să lupte cu armă în mâna. Este prima femeie care a luptat nemijlocit, că militar înrolat, în linia întâi. Prima din armata română.

Prinsă de nemți și dusă în lagăr, a evadat. Se întoarce pe front și e primită cu urale

Curajul femeii nu a cunoscut limite pe frontul de război.După ce a parcurs alături de camarazii ei traseul frontului, de la Târgu Jiu la Dăneşti, Bratuia, Floreşti, Răşină, Peşteana şi Tunşi, ea este prinsă de nemţi şi dusă în lagărul de la Târgu Cărbuneşti. Aici însă curajul ei avea să iasă din nou la iveală. Pândeşte momentul potrivit, ucide santinelă de pază şi evadează. Este reprimită cu urale de soldaţi, care începuseră să vadă în ea nu o copila, ci o femeie-bărbat, puternică, gata oricând să le fie şi lor sprijin.

Casa memorială a Ecaterinei Teodoroiu 

Către sfârşitul anului 1916, Cătălina (Ecaterina) Toderiu (Teodoroiu) este rănită de un obuz la piciorul stâng. Se vindecă (prea greu, parcă, pentru nevoia ei de a-şi sluji patria), iar la începutul anului următor revine pe front.

"Înainte băieţi, nu va lăsaţi, sunteţi cu mine! Înainte, nu vă lăsați!"

Armata română pregătea o mişcare amplă, pe linia Varniţa-Muncelu, pentru a opri ofensivă armatei germano-austro-ungare. Plutonul Cătălinei se află şi el acolo, la datorie. Era 22 august 1917 când, conducându-şi, imbarbatandu-şi oamenii, "domnişoară sublocotenent" se avăntă în bătaia gloanţelor. "Înainte băieţi, nu va lăsaţi, sunteţi cu mine!", le strigă ea necontenit. Iar bărbaţii aceia care ţinuseră în mâna, cu numai doi ani înainte, coase, topoare şi seceri, bărbaţii aceia care de un an întreg lusera toate fronturile la rând, luptând pentru patria lor, ascultau de îndemnurile ofiţerului cu trup de codană şi inima de viteaz. Două goanţe duşmane au lovit-o în piept. În plin! Ecaterina Teodoroiu se prăbuşea, secerată. Dar cu ultimele ei puteri a ridicat braţul, arătându-le direcţia, şi le-a strigat îndemnul de lupta: "Înainte băieţi, nu va lăsaţi, sunteţi cu mine! Înainte! Răzbunaţi-mă!". Au fost ultimele cuvinte ale sublocotenentului Ecaterina Teodoroiu. Plutonul ei a răzbunat-o.

Mausoleul de la Mărășesti, loc închinat ostașilor români căzuți pe front în primul Război Mondial; Foto: Ziarul de Vrancea

În acea zi, bătălia a fost câştigată de armata română. Fiinţă aceea plăpândă, care murise eroic, a fost înmormântată pe câmpul de luptă. Plutonul ei a plecat mai departe, spre altă bătălie care se cerea câştigată. Osemintele sale au fost strămutate în iunie 1921 la Tg. Jiu în mormântul monument din centrul oraşului.

Citește și: Mărășesti, Primul Război Mondial. Căpitanul Grigore Ignat aruncă ideea: Soldații morți, repuși în poziție de tragere, pentru intimidarea inamicului

Memoria să a fost cinstită cum se cuvine şi ţară există mai multe monumente care îi sunt închinate. În 1938, casă părintească, construită în 1884, a fost amenajată că şi casă memorială „Ecaterina Teodoroiu”.

facebook whatsapp twitter pinterest
mai multe
HOROSCOP

mai multe 

Berbec

Taur

Gemeni

Rac

Leu

Fecioara

Balanta

Scorpion

Sagetator

Capricorn

Varsator

Pesti