Cea mai frumoasă poveste de dragoste din literatura română! Mircea Eliade şi Maitreyi Devi, o iubire despărţită de religie, continente şi principii: "Mă întreb de ce a distrus el acest dar de la Dumnezeu"

 
+5 click pentru
galerie

Dintr-o iubire despărţită de religie, continente şi principii s-au născut cele mai frumoase romane de iubire din literatura română, mărturii diferite ale aceleiaşi povesti – “Maitreyi” şi “Dragostea nu moare”

Dar să începem cu… începutul! La finalul anilor ’20, proaspătul licenţiat în Filosofie pleacă în îndepărtata Indie pentru a studia cultura indiană. Avea 23 de ani. Îl alege pe celebrul profesor Surendranath Dasgupta, tatăl lui Maitreyi. În noiembrie 1928, Mircea Eliade ajunge în Calcutta, unde o întâlneşte pe exotica Maitreyi, fiica de doar 16 ani  a profesorului. 

Nu a fost dragoste la prima vedere!  “Cine ar fi crezut că, pe nesimţite, schimbări atât de mari se pot împlini?!”.

„Mi se părea urâtă ― cu ochii ei prea mari şi prea negri, cu buzele cărnoase şi răsfrânte, cu sânii puternici, de fecioară bengaleză crescută prea plin, ca un fruct trecut în copt. Când i-am fost prezentat şi şi-a adus palmele la frunte, să mă salute, i-am văzut deodată braţul întreg gol şi m-a lovit culoarea pielii: mată, brună, de un brun nemaiîntâlnit până atunci, s-ar fi spus de lut şi de ceară”.

Zilele treceau, iar sentimentele pentru tânăra indiancă începeau să se schimbe uşor. Cei doi îşi trăiesc pasiunea într-o atmosferă inedită, intimă şi misterioasă, luptând împotriva prejudecăţilor şi credinţelor religioase ale familei indiene. 

“Aş vrea să mărturisesc de la început că niciodată nu m-am gândit la dragoste în cele dintâi tovărăşii cu Maitreyi. O observam şi mă lăsam prins de privirile ei, de acea voinţă fluidă, care nu are nimic de-a face cu ochii, deşi porneşte prin ei. Maitreyi e neînchipuit de senzuală, deşi pură ca o sfântă. De fapt, acesta e miracolul femeii indiene: o fecioară care ajunge amanta perfectă în cea dintâi noapte. Cine ar fi crezut că, pe nesimţite, schimbări atât de mari se pot împlini…?”.

O iubire de un singur an, o poveste de dragoste pentru eternitate!

Pentru a ţine departe de ochii lumii această relaţie, tânărul Mircea a apelat la un şiretlic inedit. Acesta a învăţat-o limba franceză pentru a putea trimite scrisori de dragoste fără a ridica suspiciuni din partea familiei. La rândul ei, Maitreyi l-a învăţat pe Eliade bengaleza. 

„Maitreyi e neînchipuit de senzuală, deşi pură ca o sfântă. De fapt, acesta e miracolul femeii indiene: o fecioară care ajunge amanta perfectă în cea dintâi noapte”. 

După mai multe escapade şi zile petrecute alături de frumoasa indiancă, tânărul de numai 23 de ani se hotărăşte să o ceară în căsătorie pe Maitreyi, în ciuda orientărilor şi credinţelor diferite ale familiei.

„Cu tot ce putea separa o sensibilitate şi o cultură indiană de una occidentală, cu toate neîndemânările sau îndrăznelile noastre, dragostea a crescut şi s-a împlinit aşa cum îi era destinul”.

ELIADE, PREGĂTIT SĂ TREACĂ LA HINDUISM!

După ce a obţinut acordul mamei şi a dovedit că are un salariu lunar de 35 de lire sterline, filosoful a vrut să treacă la hinduism, de dragul viitoarei soţii. „Într-o zi va trebui, repet eu. Va trebui să te cer de soţie. Am să le spun că ne iubim, şi d. Sen nu poate să ne refuze”, mărturiseşte filosofiul în romanul „Maitreyi”.

Povestea lor de dragoste durează până în momentul în care tatăl viitoarei soţii a lui Eliade află de relaţia celor doi. Acesta reacţionează radical atunci când vine vorba de o relaţie între fiica sa şi un creştin. Aşa cum era de aşteptat, îl alungă pe student din casa sa. 

După un an de iubire, Mircea Eliade este nevoie să părăsească India. Era 1931si începea stagiul militar. Cu inima frântă de o iubire imposibilă, tânărul se hotărăşte să adune toate materialele pe care le avea şi să scrie un roman… Unul care avea să devină cel mai frumos din literatura română. 

DUPĂ MAI BINE DE PATRU DECENII DE LA TERMINAREA POVEŞTII, EA SCRIE UN ROMAN – RĂSPUNS! 

Cartea-răspuns a lui Maitreyi avea să apară în 1974 cu titlul în sanscrită „Na Hanyate” / „Dragostea nu moare” şi a fost premiată de Academia de Litere din India. În 1976, a fost tradusă din bengali în engleză, având drum liber către cititorii din întreaga lume. 

„Zac întrebându-mă de ce a distrus el această iubire, un dar al lui Dumnezeu. Şi ce, dacă el trebuia să plece? Dacă am fi izbutit ca, în zece ani, să ne scriem câte o singură scrisoare, ar fi fost de ajuns. Cu această unică scrisoare, noi am fi trecut peste oceanele şi continentele care ne despărţeau”. 

Cei doi s-au mai revăzut o singură dată în viaţă, în anul 1973, la Chicago, imediat după publicarea romanului-răspuns al indiencei. 

SURSE: ADEVARUL.RO, WIKIPEDIA.RO, WEBCULTURA.RO
 

facebook whatsapp twitter pinterest
Premium Story A1

Mai multe 

Smiley News

vezi mai multe 

HOROSCOP

mai multe 

Berbec

Taur

Gemeni

Rac

Leu

Fecioara

Balanta

Scorpion

Sagetator

Capricorn

Varsator

Pesti

Timp Liber

vezi mai multe 

mai multe