Ceaușescu a păcălit 23.000.000 de români. A intrat în cărțile de istorie cu un fals, cu o foarfecă și cu o lupă. I-au lipit capul la o manifestație pro-regalistă, unde s-a salutat fascist!!!

 
+5 click pentru
galerie

Pe 1 mai 1939, Ministerul Muncii organizează, la București, o mare manifestație pro-monarhistă, la finalul căreia participanții trec prin fața Palatului Regal, unde-l salută, în stil fascist, pe Carol al II-lea. Peste ani, Nicolae Ceaușescu cere să ”apară” printre manifestanți, atât el, cât și Elena Ceaușescu. Capetele lor sunt tăiate cu foarfeca și ”introduse” în celebra imagine ce va umple cărțile de istorie vreme de 45 de ani. Un fals grosolan, o minciună jalnică

În februarie 1938, Regele Carol al II-lea interzice partidele istorice, fronturile democratice, sindicatele muncitorilor. În locul acestora din urmă apar ”breslele de lucrători”, organizații de orientare fascistă. Directorul General în Ministerul Muncii este ”uns” Stavri C. Cunescu, un tip trimis imediat la congresele de profil din Germania nazistă, pentru a vedea ce și cum. După un an de luat notițe, se reîntoarce în țară și îi propune ministrului de resort, Mihai Ralea, o uriașă manifestație a breslelor, pentru ca acestea să-și arate iubirea față de Carol al II-lea.

Primul moment ivit este 1 mai 1939, de Ziua Muncii. Ralea propune, Regele acceptă, așa că încă de la începutul anului pornesc pregătirile. Aici filmul se rupe. În cei 45 de ani de ”ciumă roșie”, românii au învățat, din cărțile de istorie, că la miting a participat și tovarășul Nicolae Ceaușescu, alături de a sa soție, Elena, aflată la un cioc de barză de el, printre manifestanți. Mai mult, aici se și cunoscuseră, aici avea să se și infiripe idila ce nenorocea țara noastră. Ceaușescu la o întrunire pro-regalistă?

În 1939, Ceaușescu era sătul de pușcărie. Până atunci, fusese arestat de cinci ori

Să facem puțină lumină.

La 1 mai 1939, Nicolae Ceaușescu era sătul de pușcărie. În noiembrie 1933 devenise membru al Uniunii Tineretului Comunist (UTC), organizație clandestină la acea vreme. Tot atunci fusese arestat prima oară, pentru agitație propagandistă. Până în 1936 avea să mai fie săltat de încă trei ori, din aceleași motive. În 1936, este arestat, după ce încercase acțiuni subversive  în comuna Ulmi, de lângă Târgoviște. Condamnat la trei ani de temniță, este eliberat înainte de termen, dar primește, din nou, trei ani, fiind judecat în absență.

Elena Ceaușescu (Petrescu) trebăluia, în acel moment, ca servitoare în casa familiei Auerbach, proprietarii fabricilor de medicamente din România. (Wili Auerbach deținea o casă frumosă pe strada Vasile Lascăr, numprul 3, din București).

După 1948, ziarele au bătut monedă pe momentul 1 mai 1939, la care Nicolae și Elena Ceaușescu au participat și unde s-au găsit prima oară. În realitate, fuse o manifestație pro-fascistă

Pe 1 mai 1939, la cinematograful ”Aro” (viitor ”Patria”) din capitală, se ține Congresul Breslelor. De aici se merge în Parcul ”Carol”, la Mormântul Eroului Necunoscut, unde se depune o coroană de flori. Apoi urmează demonstrația. Se ajunge în fața Palatului Regal, unde Carol al II-lea este salutat în stil fascist de cei 20.000 de participanți, cărorar le face bezele din balcon și cărora le vorbește. Se trag poze.

După 1948, odată cu instaurarea regimului Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ceaușescu vede pozele și decide să intre direct în ele și, de acolo, în istorie.

Primul pas este...schimbarea motivului pentru care lumea se adunase. O manifestare pro-carlistă devine ”o amplă demonstrație populară în favoare păcii și integrității teritoriale a scumpei noastre patrii”, iar ziua aleasă era una perfectă: 1 mai 1939, Ziua Oamenilor Muncii. Apoi, Nicolae Ceaușescu cere și modificarea pozei. Aici intră în funcțiune Serviciul Atelier Fotografic și Fototecă de la Institutul de Studii Istorice și Social Politice de pe lângă CC al PCR, cunoscut ca ”Institutul de Istorie al Partidului”. Cum dictatorul cere ca și Elena Ceaușescu să apară, se caută poze cu chipurile celor doi. Falsul e grosolan. Capul său are o poziție nefirească, uitându-se drept în față, în timp ce ceilalți participanți privesc spre stânga. Pentru Elena Ceaușescu nu se găsește decât o imagine de la ”Miss Munca”, unde ea apăruse ”gătită” cu o rochie cu buline și volane, așa că se ”taie” numai capul. E nevoie doar de o lupă, de o foarfecă și de niște lipici, dar ceea ce iese pare opera unui puști de 7 ani, învățăcel într-ale Photoshopului...

Ca în celebrele almanahuri rebusistice de dinainte de 1989, se cere să se găsească diferențele. Sus, fotografia originală. Jos, cea trucată. În fața lui Nicolae Ceaușescu, ușor stânga cu privim, tovarășul de suferință revoluționară, Constantin David

Cărțile de istorie preiau imagine, o asociază cu lupta împotriva fascismului, cu lupta pentru pace, cu lupta oamenilor muncii. Pentru ca Elena și Nicolae Ceaușescu să nu pară singurii ”tovarăși” adevărați din cadru, este băgat și chipul lui Constantin David (un ilegalist comunist, executat de leginoari la Jilava, în 1940), care se ițește în stânga viitorului dictator, cum privim. Propaganda comunistă merge mai departe, susținând că acesta este momentul în care Elena și Nicolae Ceaușescu s-au cunoscut și au dat drumul la idilă. În realitate, ei se văzuseră, prima oară, conform documentelor vremii, pe 1 aprilie 1939, la Centrul Cultural al breslei de îmbrăcăminte, unde se prezentase și tânăra Lenuța Petrescu, țesătoare la fabrica ”Jaqard”.

Chiar dacă admitem că poza este trucată, Ceaușescu nu ar fi avut cum să participe la manifestație nici măcar fără imagine. Pentru ca totul să se desfășoare în cele mai bune condițiuni, fiecare breasă își desemnaseră reprezentanții de soi, atent selecționați. Să admitem că Ceaușescu s-ar fi putut strecura în tren, însă în Gara de Nord toată lumea a mai fost ”periată” din nou. Ori Nicolae, cu trecutul său comunist, cu ale sale condamnări pentru acțiuni subversive, nu avea cum să dribleze cerberii.

”1 mai 1939”, pictură de Eugen Palade

Concluzionând: vreme de peste 40 de ani, românii au știu că Nicolae și Elena Ceaușescu s-au cunoscut pe 1 mai 1939, la o manifestație contra fascismului. În realitate, ei nu au fost niciodată aici și nici nu aveau cum, pentru că întreaga zi a fost dedicată Regelui și regimului lui Carol al II-lea, regalității, lucruri pe care comuniștii le-au urât atât de mult.

Surse: Adevărul, Evenimentul Zilei, comunismulinromania.ro, ”Cronologia Bucureștilor”

 

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe