Cine a fost cea mai bună lunetistă din toate timpurile? “Am ucis 257 de soldați inamici. Voi obține mai mult."

 
+4 click pentru
galerie

Era o elevă bună și o bună lunetistă. Peste vreme, avea să fie una de elită. Dar nu știa că lucrul acesta avea să o înrămeze  în istoria lumii. Lyudmila Mykhailivna Pavlichenko s-a născut la 12 iulie 1916, la Bila Tserkva, Ucraina, Rusia. Când avea 14 ani, s-a mutat cu familia ei  la Kiev, unde s-a alăturat Societății de Voluntariat pentru Cooperare cu Armata, Aviația și Marina (DOSAAF). Este cea care a devenit cea mai bună lunetistă femeie din toate timpurile. Numărul victimelor ei, din Al Doilea Război Mondial, a ajuns peste 300, mai exact, 309 de victime confirmate. A fost și primul cetățean sovietic care a fost primit de Casa Albă.

Își luase diploma de master în istorie și urma să lucreze la doctoratul ei. Avea opțiunea de a deveni asistentă, dar în Pavlichenko zăcea sânge rece. Așa că, în momentul când Germania nazistă a invadat în Odessa, Lyudmila Mykhailivna s-a oferit voluntar în infaterie. A fost printre primii care s-a oferit... Așa a ajuns să se alăture altor două mii de lunetiști în Armata Roșie.

Lunetistele Armatei Roșii. În timpul războiului, șase lunetiști au fost distinși cu Steaua de Aur a Eroului Uniunii Sovietice. Se sărbătorea victoria din anul 1945 

În august, 1941, făcea parte divizia 25 Chapayev Rifle, apoi a fost trimisă imediat la război, înarmată cu o pușcă semi-automată Tokarev SVT-40. La sfârșitul lunii august, lunetista deja lichidase 100 de victime. Acest fapt i-a adus o promovare, Pavlichenko devenea sergent senior.

După un an, în mai 1942, devenea locotenentUcise 257 de soldați inamici. Într-un discurs, trăgătoarea de elită a spus simplu și ferm: "Voi obține mai mult."

Era atât de bună, incât nemții au încercat să o cumpere. I-au promis rangul de ofițer german și... bomboane de ciocolată.. Desigur, partea cu bomboanele a fost considerată ca fiind ceva sexist, de către cea mai bună lunetistă. Refuzați fiind, germanii au promis altceva: că o vor răpi și o vor sfâșia în 309 de bucăți.  Însă Pavlychenko a fost flatătă că nemții știau scorul victimelor ei.

Succesul lunetistei a stat în strategia ei. Lega niște manechine de copaci și astfel soldații inamici credeau că sunt oameni. Imediat cădeau în capcana ei. Femeia nu dorea să îi omoare din prima. Ea prefera să-i împuște, mai întâi, în picioare. De-abia când venea cineva în ajutorul soldaților răniți, Pavlychenko îi extermina pe toți.

Dar lunetista cu ochi de vulture și mână iute, nu a fost lipsită nici ea de suferințe. În diferite ocazii, a fost rănită de trei ori. Iar când familia ei, soțul ei și prieteii ei au murit, ea a suferit cumplit. A urmat o perioadă în care ea s-a retras, nu a mai fost pe câmp de bătălie. 

În iulie, Pavlychenko a fost trimis în America și Canada pentru o misiune. Ea a fost primul cetățean sovietic care a fost primit de un președinte american, Franklin D Roosevelt, în Casa Albă. Ajunsă în America, lunetista  a fost uimită de întrebările din presa americană.

"Purtați pudră de față?", "De ce nu porți machiajul?"  "Uniforma ta e urâtă și te face să arăți grasă!" "Ar trebui să zâmbești mai mult!" Acesta a fost un moment în care Prima Doamna, Anna Eleanor Roosevelt, a luat-o tânăra războinică sovietică sub aripa ei.

Pavlichenko a fost cel mai bun lunetist de femeie din toate timpurile, cu 309 de victime confirmate, iar primul cetățean sovietic care a salutat Casa Albă. La Curtea Supremă de Justiție, împreună cu eroul Uniunii Sovietice, Robert Jackson, și cu Eleanor Roosevelt​

La întoarcerea acasă, Lyudmila Mykhailivna Pavlichenko a devenit maior și a primit steaua de aur. Î plus, ea a devenit erou al Uniunii Sovietice. Nu s-a mai întors niciodată la luptă. Ea a  devenit lunetist instructor până la sfârșitul războiului.

Dintre cei 2.000 de luptători sovietici care au luptat în timpul celui De-al doilea Război Mondial, au rămas doar 500 de oameni. Pavlichenko era printre ei.

Când războiul s-a încheiat, ea și-a terminat doctoratul. A devenit istoric și a lucrat ca asistent de cercetare pentru Marina Sovietică. De asemenea, s-a recăsătorit și a trăit o viață liniștită într-un apartament cu două camere.

În timpul războiului rece dintre Est și Vest, doamna Roosevelt a spus, cu privire la deteriorarea relațiilor SUA- Uniunea Sovietică:  "sperăm să corectăm anumite impresii greșite. Putem  să facem acest lucru numai dacă comunicăm unii cu ceilalți".

În septembrie 1957, doamna Roosevelt a primit acces de a intra în Uniunea Sovietică. Ea a fost primită cum se cuvine, i s-a pus la picioare covorul roșu.

În Moscova, Rooselvet  a continuat să întrebe de Pavlichenko până când autoritățile au fost de acord ca între cele două persoane importante să existe o întâlnire. Așa că Prima Doamnă a fost condusă în apartamentul lunetistei.

Își vorbeau formal, rece, asta pentru că Rooselvet era însoțită mereu de către un soldat care le supraveghea. Însă Pavlichenko a reușit să o tragă  pe Roosevelt în dormitorul ei, acolo unde au discutat o vreme, s-au îmbrățișat, au râs și au plâns.

Sursa - War History

 

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe