Prima zi de Regalitate în România: Plouă după trei luni de secetă, vitele se taie în stradă, Bucureștiul are 162.000 de oameni, Ion Iliescu tocmai a fost înlocuit

 
+4 click pentru
galerie

Pe 10 mai 1866, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, 27 de ani, schimbă ținuta de călătorie, plină de colb, într-una oficială, la moșia boierului Dimitrie Gjica, de la Ciocănești. Ceasurile au suit la ora două a după-amiezii când se văd turlele Bucureștiului. E pirmit la Băneasa, 30.000 de suflete sunt strânse acolo. Semn bun, ploaia pleacă la drum după trei luni de secetă. Depune jurământul. România are Rege: Carol I. Pleacă la drum cea mai frumoasă perioadă din istoria noastră

E 11 februarie 1866, când câțiva ofițeri ai conjurației liberale și conservatoare îl silesc pe Domnitorul Alexandru Ioan Cuza să semneze actul de abdicare. Ora 5 dimineața, Cuza-Vodă iscălește, acolo, în palatul de pe Podul Mogoșoaiei, actul, în izmene. La 30 martie e publicată Proclamația către popor, prin care autoritățile recomandă alegerea, prin plebiscit, a principelui Carol de Hohenzollern drept Rege al României. Ceva mai devereme, Filip de Flandra, primul ”accesat”, refuzase.

Ion C. Brătianu, una dintre cele mai luminate minți ale acestei nații, e deja plecat, în galopul calului, la Paris. Primește asigurările lui Napoleon al III-lea și, pe 31 martie 1866, la Dusseldorf, se vede, preț de două ceasuri, cu tânărul Carol, de numai 27 (n.r.- Brătianu are 45). Îi oferă coroana, acesta o acceptă, dar cere să vorbească, preț de câteva clipe, cu regele Prusiei, Wilhelm, șeful Casei de Hohenzollern. Pe 8 aprilie e anunțat rezultatul plebiscitului: 685.969 de români îl vor pe Carol, 224 sunt contra. Patru zile mai târziu, principele Carol pleacă în ceea ce se va dovedi călătoria vieții sale, însoțit, permanent, de doi ofițeri prusaci. 

Carol I, la 27 de ani. În mai 1866 ajunge la București. Cea mai lungă domnie din istoria noastră, cea mai frumoasă

Să tragem aer în piept și să-l urmăm. E o zi ploiasă, se păstrează cel mai mare secret. Pleacă, civil, spre Bonn. De aici la Mainz, Darmstadt, ajunge la Freiburg. Zurich, Elveția. I se eliberează un pașaport pe numele Karl Hettingen, negustor care merge la Odessa. Imperiul Austriac se pregătește de război cu Prusia, Carol nu poate și nu vrea a risca deloc. Călătorește la clasa a II-a. La granița dintre Bavaria și Austria are loc controlul bagajelor, e vama. Tensiuni. orice pas greșit este catastrofal. Ajunge la Viena, dimineața. Apoi Pesta și, de aici, Timișoara. Pericolul nu a trecut, localitatea e sub austrieci pe atunci. Peroanele sunt pline de militari, într-o lună și jumătate începe războiul. Peste încă o zi, la ora nouă, trenul parchează pe peronul Gării Baziaș, ultima localitate înainte dea intra în România. Respiră într-un hotel mizer, sărac. Vaporul întârzie două zile. În memoriile sale, Carol îşi aminteşte de așteptarea vaporului ce va să vie de la Belgrad: ” Seara, întreaga societate cină în odaia care servea de restaurant şi unde se adunară funcţionarii din Baziaş, începînd să discute politică. Se vorbi şi despre alegerea prinţului Carol de Hohenzollern la tronul Romaniei şi mulţi se exprimară în chip foarte puţin plăcut despre acest eveniment: Noul prinţ va ajunge tot atît de imposibil ca şi Cuza.” ”N-o să treacă mult şi o să-l gonească românii şi pe acesta !” Ascultă vorbele și numai el știe ce are pe suflet.

Apare vaporul. De la Paris, prin Pesta, face joncțiunea cu el și Brătianu. Trec prin Porțile de Fier, trag la Turnu Severin. Aici prusacii fac cale întoarsă. E preluat de către Sergiu Lenș, locotenent, nepotul lui Ion Bălăceanu, bunicul patern al lui Constantin Bălăceanu-Stolnici. De Duminica Rusaliilor. Prefectul locului e uimit. Brătianu zice: ”Salută pe Domnitorul României!” Ajung la Jiu. Apoi Craiova, unde e primit cu urale. Slatina. Oltul e trecut pe un pod plutitor. Piteștiul îl așteaptă cu brațele deschise.

E 9 mai și Carol se odihnește la Golești. Semnează primul său decret, grațierea Mitropolitului Moldovei, Calinic Miclescu cel ce condusese, după detronarea lui Cuza, o mișcare separatistă.

E 10 mai 1866. Se pleacă prin Găești, Titu. Nu există trenuri, el avea să le construiască, așa că se merge cu caleașca. La Ciocănești, pe moșia boierului Dimitrie Ghica, se schimbă din ținuta de călătorie, plină de colb, într-una oficială. La două după amiaza se văd turelele Bucureștiului. Băneasa. Constantin Ion Iliescu, primarul, tocmai ce a fost înlocuit cu Dimitrie Brătianu, fratele lui Ion. 30.000 de suflete îl așteaptă. După trei luni de secetă, curge ploaia, semn bun. Carol, Alteța Sa Regală, cum avea să fie cunoscut, e însoțit de generalul Golescu și de către Ion Ghica, într-o trăsură trasă de șase cai. Până la Dealul Mitropoliei fac o oră și jumătate, pentru că lumea e bucuroasă, iese pe bulevarde. Se aud salve de tun, urale, clopote. Apare Mitropolitul Nifon, poleit în straie aurite. Carol sărută Biblia, are loc un TeDeum. Președintele Camerei, Costache Epureanu, îl întâmpină. Cum e Bucureștiul atunci, în 1866?

- are 162.000 locuitori, 250 de străzi pavate cu bolovani de râu

- are un Observator al Timpului, ce are sarcina de a anunța ora exactă

- se dau concerte simfonice, la Teatrul Mare, sub bagheta lui Eduard Wachmann. Din program, Beethoven, Mozart și Haydn

- este adoptat primul Regulament de funcționare a Facultății de Litere

Ședința oficială din 10 mai 1866. România are Rege

Colonelul Nicolae Haralambie (Haralamb), membru al Locotenenei Domnești, citește formula Jurământului. Carol rostește, solemn, ”Jur”, apoi prezintă un scurt discurs. La 18.00 are loc un prânz festiv, în casa lui Golescu. Seara, Alteța Sa Regală face o scurtă plimbare prin centrul orașului. Prima zi de Regalitate modernă a României luase sfârșit. Cea mai glorioasă perioadă a noastră tocmai pornea la drum.

Surse: stelian-tanase.ro, Gheorghe Parusi, ”Cronologia Bucureștilor”

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe 

HOROSCOP

mai multe 

Berbec

Taur

Gemeni

Rac

Leu

Fecioara

Balanta

Scorpion

Sagetator

Capricorn

Varsator

Pesti