Cum s-a evaporat Robot, unul dintre poeții români de seamă din perioada interbelică. ”A plecat și-a dispărut!” Călinescu, Eliade ori Lovinescu i-au deplâns moartea

 
+2 click pentru
galerie

Născut la București, dar stabilit, la 20 de ani, în Basarabia, Alexandru Robot a fost un promițător scriitor român, apreciat în epocă de penițe grele, precum Călinescu, Lovinescu, Pillat ori Perpessicius. Autor de poezii, de interviuri cu personalități marcante ale culturii noastre, de reportaje literare, Robot, simpatizant al mișcării comuniste, a dispărut, pur și simplu, în iunie 1941, fiind declarat decedat două luni mai târziu. Nici până astăzi nu se știe ce s-a petrecut cu el

Alter Rotmann s-a născut la Bucrești, pe 15 ianuarie 1916, într-o familie cu origini evreiești. A pornit studiile la colegiul ”Spiru Haret”, dar, pentru că arăta un real talent pentru scriitură, a neglijat școala, începând să publice în ”Rampa”, revistă de teatru, artă și literatură, fondată la 1911 și condusă, în acea vreme, de N.D.Cocea și Alexandru Davila. Semnătura sa - își va alege pseudonimul Alexandru Robot -  avea să apară în ”Universul”, în ”Cuvântul Liber” ori în ”Viața Literară”, publicații cu ștaif din perioada interbelică.

La 16 ani își face debutul cu un volum de poezii ”Apocalips terestru”. George Călinescu, Eugen Lovinescu, Perpessicius ori Ion Pillat se arată interesați de opera sa, primește critici elogioase. E partizan al modernismului, al curentului avantgardist, își trage seva din simboliști, din literatura expresionistă. Începe să fie primit în cercurile bucureștene ale marilor oameni de cultură. În iunie 1933, ”Rampa” îi publică un interviu cu uriașul Mircea Eliade, întors din aventura sa în Indiile Britanice. Peste ani, maestrul avea să folosească cuvinte calde la adresa ”puștiului” cu care a putut discuta vrute și nevrute.

Emigrează tot în România!

În 1935, la nici 20 de ani, decide să plece în Basarabia, parte a României Mari, stabilindu-se la Chișinău. Iurie Colesnic, cercetător al literaturii moldave spunea că ”gestul său de a pleca de la București și a veni în Moldova, unde cultura nu era atât de înlofitoare, unde începuseră să apară presiuni asupra limbii române este de neînțeles”, dar Robot era un simpatizant al comunismului pur și aceasta ar putea fi una dintre motivații. Aici se apucă, imediat, de scris. Publică în ”Viața Basarabiei”, apoi în ”Gazeta Basarabiei”. Face niște reportaje absolut senzaționale în Bugeac, în Delta Dunării, unde urmărește viața de zi cu zi a unor lipoveni. Și al doilea său volum de versuri - ”Somnul singurătății” - este bine primit. 

I se face dor de București, de cercurile literare de acolo. În septembrie 1940, deși este evreu, deși știe că în capitală domnește teroarea instaurată de legionari, deși e simpatizant al comuniștilor, vine acasă la Lovinescu. Aici se contrează cu Ion Barbu, un tip cu vederi fasciste. ”Doamne, ce i-a făcut Barbu, care voia să vadă sânge. Bietul Robot!”, nota, mai apoi, Eugen Lovinescu.

În iunie 1941, situația se schimbă. Trupele româno-germane trec granița și atacă Basarabia, în acel moment parte a Uniunii Sovietice. Se dau lupte crâncene. ”Robot pur și simplu a plecat și a dispărut”, spunea Vladimir Prisăcaru, filologul moldav. Nimeni n-a mai știut nimic de el din acel iunie 1941, parcă s-a evaporat. S-au făcut câteva supoziții, dar nimic concret. Prisăcaru a sugerat că Robot s-a îmbarcat pe o navă, cu gândul de a pleca din Odesa în Crimea, vas ce avea să fie scufundat în Marea Neagră de către germani. Altă variantă ar fi că s-ar fi înrolat, sub nume fals, în Armata Roșie și că ar fi decedat pe front. Necunoscându-se numele său real, nu a mai putut fi identificat niciodată. În semn de omagiu, dar și pentru că-l aprecia enorm, marele George Călinescu îl include, pe finalul lui 1941, în faimoasa sa ”Istorie a Literaturii Române de la origini până în prezent”. Pilatt îi deplânge moartea, Lovinescu, la fel. Perpessicius are grijă să-i apară, la București, câteva poeme, deși vremurile-s tulburi, iar Antonescu interzice orice glorificare a evreilor. 

După dispariția sa, soția a continuat să trăiască la Chișinău, într-un anonimat total. În ultimii ani ai vieții sale, jurnalistul Gheorghe Budeanu a apucat să stea de vorbă cu doamna Robot. Concluzia. ”Nu numai că a reîntregit portretul poetului, dar a și adâncit enigma ce planează în jurul morții sale!”

”Când plec la vânătoare cu câinii și cu arcul,
Și beau din apă codrul în care-ai vrea să mori,
Îți întâlnesc statura-n izvoare. Umpli parcul,
Cu șoldurile strânse în jerbe de fiori.

Grădina îți aruncă toți arborii în ceașcă
Și seara-și crește sânul singurătății până,
La semnul frunții tale, poftită în caleașcă
De un nebun cu harfă, care-a întins o mână.”

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe