Doi ani de la COLECTIV. A treia cea mai mare TRAGEDIE provocată de mâna omului de după 1945. 1989 - 222 de morți. 1971 - 89 de morți. Concert ”Goodbye to Gravity” - 64 de morți

 
+10 click pentru
galerie

Dacă excludem cutremurul din 4 martie 1977 - cauze naturale - și Revoluția din decembrie 1989 - stare de război, tragedia din Clubul ”Colectiv”, cu 64 de victime mortale, reprezintă a treia dramă - ca număr de morți - din istoria noastră de după 1945. În 1989, vasul ”Mogoșoaia” lua cu el, în adâncuri, 222 de suflete, iar în octombrie 1971, ruperea digului iazului de decantare de la Certej provoca 89 de morți. 

31 de morți - 9 OCTOMBRIE 1964, CUGIR, JUD. ALBA

Un avion de tip ”IL-14” al companiei ”TAROM” decolează pe Aeroportul ”Traian Vuia” din Timișoara, cu destinația București, pe ruta Deva - Curtea de Argeș. Sunt 31 de oameni la bord, iar comandantul echipajului, Nicolae Matei, deși are numai 32 de ani, a adunat, până atunci, 5.324 de ore de zbor. La ora 20.10 ia legătura cu Alexandru Călin, controlor de trafic la Aerodromul Deva. I se comunică faptul că va urma o zonă cu turbulențe, iar echipajul confirmă că o ”vede”. La 20.22 are loc ultima discuție. Se anunță ora la care orașul Curtea de Argeș va fi survolat și ora estimată pentru atrerizarea de la București. Apoi, la 20.25 contactul este pierdut definitv în dreptul localității Cugir, unde aeronava dispare de pe radare. La 21.00 catastrofa este confirmată. 

Toate cele 31 de persoane de la bordul aeronavei decedează. În urma anchetei, se stabilește că Nicolae Matei, pilotul, a dus avionul exact în norul de furtună, ceea ce a făcut ca areonava să se rupă, efectiv. 

Cugir 1964, unul dintre primele accidente aviatice cu victime civile din istoria noastră, cauza de neatenția pilotului

41 de morți - 31 MAI 1966, MOGOȘOAIA, S.A.ILFOV

Pe 31 mai 1966, la ora 16.00, Alexandru Căinaru, responsabil de macaze de tren în stația CFR Mogoșoaia, primește ordin să gareze un automotor. Pentru că joacă țintar, ignoră comanda, iar acceleratul 703 lovește, în plin, automotorul. 41 de morți și 71 de răniți. una dintre cele mai mari tragedii din România pe timp de pace. Ceaușescu îl condamnă la moarte, dar, pentru că este membru UTC, primește ”doar” 25 de ani de muncă silnică.

După amiaza aceea de 31 mai 1966 părea calmă. Să fi fost cam 16.00 când Alexandru Căinaru, revizor de ace în stația CFR Mogoșoaia, primește ordin de garare a unui automotor ce intră pe o linie ”moartă”. Stop! Revizor de ace? Da, conform definiției, este ”persoana calificată şi autorizată să deservească posturile de macazuri din staţie şi/sau linie curentă, respectiv unele puncte de secţionare, unde asigură manipularea instalaţiilor şi manevrarea macazurilor, astfel încât circulaţia trenurilor şi executarea manevrelor să se desfăşoare în condiţii de siguranţă”. Ca să n-o mai lungim, are grijă de macazuri! De fapt, așa ar trebui...

Căinaru ignoră mesajul. Conform rechizitoriului ulterior al procurorilor, ”inculpatul juca țintar cu doi acari în cabina de ace!” Automotorul trebuie ”tras” pe o linie secundară. Numai că nu ajunge acolo. Din sens opus, pe aceeași șină, vine acceleratul 703, plin cu oameni. Accidentul nu mai poate fi evitat și are loc coleziunea: 41 de morți și 71 de persoane rănite, plus pagube de 1.114.417 lei, cifră uriașă pentru acea vreme.

Urmează un proces răsunător, fulger, la capătul căruia Alexandru Căinaru e condamnat la moarte printr-o decizie a Tribunalului Capitalei, acceptată de Nicolae Ceaușescu. Avocații săi recurg la o ultimă soluție, trimițând către Consiliul de Stat o cerere de transformare a pedepsei cu moartea într-una de închisoare pe viață. Între timp, Ceaușescu primește o serie de informări cu privire la situația lui Căinaru înainte de tragedie. Fusese membru al UTC, îmbrățișa, în totalitate, idealurile Partidului Comunist, familia sa era extrem de iubită în comună, harnică, muncitoare. Decide să-l ”cruțe” pe tovarășul Căinaru, care ajunge la 25 de ani de muncă silnică. Finalmente, avea să decedeze în închisoare.

89 de morți - 30 OCTOMBRIE 1971, CERTEJ, JUD. HUNEDOARA

30 octombrie pare o zi blestemată în istoria modernă a României. Dacă în 2015 tragedia din ”Clubul Colectiv” înlăcrima România, cu 64 de morți, nu trebuie uitat că în 1971, în Certej, drama fusese mult mai mare: 89 de decedați după ruperea iazului de decantare al Exploatării Miniere. Pentru a evita declararea doliului național, Ceaușescu a ”ras” de pe listă 44 de persoane, trecând la capitolul ”și altele” tragedia. Statul comunist i-a despăgubit pe cei care au avut de suferit în urma tragediei de la Certej. Supraviețuitorii de la blocurile distruse au primit câte un apartament, iar cei cărora li s-au dărâmat casele au putut să-și ridice altele cu materiale de construcții primite de la autorități. Cu numai o săptămână înainte de dezastrul de la Certej, ministrul minelor, Bujor Almășan, împreună cu o comisie guvernamentală, au fost la Certej, unde au verificat iazul de decantare și au decis că acesta este încă funcțional, aniversând, cu mare pompă, 225 de ani de minerit. După un an de cercetări și audieri, ancheta a decis că tragedia este urmarea unor împrejurări ce nu puteau fi prevăzute. Nimeni nu a fost găsit vinovat pentru moartea celor 89 de victime...

Drama de la Certej, din 1971, ocupă, ca număr de victimel locul secund într-un nedorit clasament...

47 de morți - 1 SEPTEMBRIE 1979, ”TRACTORUL”, BRAȘOV

La ora 7.22, Turnătoria Veche a ”Tractorului” sare în aer. 35 de femei și 12 bărbați sunt uciși. Durerile au fost îngrozitoare, vorbind aici de arși grav. Elena Bahrin, spre exemplu, de 48 de ani, a decedat în a 56-a zi de spitalizare. Ca și în incendiul de la Clubul ”Colectiv”, jetul fierbinte inhalat a provocat arsuri ale căilor respiratorii. ”Am văzut o flacăra uriașă deasupra turnătoriei, exact ca la Hiroshima”, declarau martorii oculari. Vasile Sechel era Director General atunci. A fost anchetat de Securitate. Pe 23 ianuarie 1984, se întorcea de la o ședință avută la Miercurea Ciuc. Mașina în care se afla a lovit frontal singurul copac aflat pe marginea drumului. Singurul decedat a fost Vasile Sechel...

48 de morți - 29 IUNIE 1980, HUȚANI, JUD. BOTOȘANI

Roata dreapta față a unui autobuz ticsit de călători face explozie pe ceea ce este cunoscută drept ”Șoseaua Morții”, aproape de localitatea Huțani, județul Botoșani. Mașina părăsește carosabilul și cade exact în dreptul unui pod, într-o mlaștină, perpendicular pe groapă. În autobuzul care venea de la Fălticeni și trecuse prin Suceava se aflau 83 de oameni, față de capacitatea maxim admisă de 40 de locuri.48 de oameni și-au pierdut viața. Date fiind vremurile, ancheta n-a precizat, cu exactitate, cine este vinovat. Astăzi, locul este cunoscut drept ”Podul celor 48 de cruci”. 

37 de morți -  5 MAI 1983,”6 MARTIE”, ZĂRNEȘTI, JUD. BRAȘOV

Două secții de la Uzina ”6 MARTIE” din Zărnești sunt pulverizate de o explozie la ora 12.41, imediat după pauza de masă. 37 de morți (au fost date dispărute 18 persoane!!!) și peste 300 de răniți. Pentru că fabrica de biciclete o masca, de fapt, pe cea de armament, oamenii au început să care bombele cu mâinile goale. Astăzi, specialiștii spun că dacă depozitul de armanent exploda, Zărneștiul și Râșnovul erau rase de pe hartă, iar Brașovul avea de suferit. Din cauza rănilor suferite, maistrul Ion Croitoru avea să decedeze în decembrie! S-a vorbit că unele dintre produsele folosite acolo nu erau omologate așa că totul a fost trecut cu vederea...

27 de morți - 21 AUGUST 1988, VALEA UZULUI, JUD. BACĂU

În seara de 21 august 1988, 63 de persoane pleacă din localitatea băcăuană Fărăoani către județul Harghita, unde urmează să culeagă cartofi. Sunt și copii cu vârste între 13 și 18 ani. Autocarul care-i duce nu are autorizație. În plus, trage o remorcă plină cu hainele pasagerilor. Pentru că totul este făcut ”la negru”, nu se alege un drum normal, ci o rută prin munți. La un podeț, autocarul întâlnește două mașini. Reușește să treacă însă muntele se surpă, antrenând, în mișcare, remorca. Aceasta, fiind grea, trage în albia râului Uz, mașina. Totul este mușamalizat, Securitatea are grijă ca lucrurile să nu degenereze într-o revoltă.

Din cei 27 de morți de pe Valea Uzului, 23 erau catolici, așa că la procesiune a venit și Episcopul roman- catolic de la Iași

222 de morți - 10 SEPTEMBRIE 1989, ”COTUL PISICII”, GRINDU, JUD. TULCEA

Cea mai mare tragedie navală din istoria României.10 septembrie 1989 este data când nava ”Mogoșoaia” s-a scufundat în apropiere de Tulcea, luând cu ea în adâncuri 222 de suflete. Au existat doar doi supraviețuitori, iar mărturiile acestora sunt de-a dreptul cutremurătoare. ”Mogoșoaia” a fost băgată la fund, iar peste ea a trecut împingătorul bulgăresc „Petar Karamincev“. 

Nu se ştie nici până acum care a fost cu exactitate numărul morţilor. Mulţi urcaseră la bord fără bilet, aşa cum de altfel se mai practică şi astăzi. Pe de altă parte, la acea vreme, pentru a nu crea panică, autorităţile comuniste au vrut să micşoreze amploarea tragediei şi au dat cifre mai mici. Reprezentanţii Primăriei Grindu spun că erau 169 la bord, dintre care s-au salvat doar 18. În schimb, în cărţi care vorbesc despre tragedie este avansată cifra de 222 de morţi.

Pentru că nava era supraîncărcată nu s-a știut, niciodată, cu exactitate, numărul victimelor de pe ”Mogoșoaia”

31 de morți - 29 IULIE 1991, SLOBOZIA, JUD. BACĂU

În dimineața zilei de 29 iulie 1991, după ce în ultimele 10 ore plouase infinit, apele Tazlăului rup Barajul de Acumulare de la Belci, din apropierea Oneștiului. Potopul - cu valuri de peste nouă metri - rade totul în cale, ajungând în satul Slobozia, pe care-l lovește cu furie: 31 de morți, mulți copii. Cel mai mic, Ramona Popa, e în fașă, are câteva luni de viață. Oamenii-s neglijați, rar pomeniți, locul e dat uitării. Cea mai mare tragedie naturală de după 1989.

31 de morți, 250 de case complet distruse în Slobozia, 2.555 pe toată valea râului, alte 7.192 de gospodării inundate, 5.324 de animale decedate, 10.446 de hectare distruse. Logic, nu se găsesc vinovați.

Viii fac slujbe de îngropăciune morților, se adună ce se mai găsește, pagubele-s estimate cam la 3.000.000.000 de lei de atunci, dar nu asta contează, ci faptul că toți ai satului au pierdut pe cineva drag. Este, probabil, cea mai mare tragedie de după Revoluție, provocată de natură și ”arsă” în câteva ore. 

Petre Roman este demis, de către mineri, peste puțin timp, lumea uită, morții-s pomeniți doar de către cei care i-au iubit. Până acum un an nu se mai vorbește despre ei. Pe 29 iulie 2016, Protoeria Oneștilor aduce, după un sfert de secol, o pioasă amintire. Ridică și sființește un monument. Jos, numele celor trecuți la cele sfinte. Sus, un desen ce întruchipează o mamă ce-și pierde pruncii printre talazuri. Greu de privit. Greu de înțeles. Greu de acceptat.

60 de morți - 31 MARTIE 1995, BALOTEȘTI, S.A.ILFOV

La două minute după decolarea de la ora 09.00, cursa TAROM 371 intră în picaj deasupra localității Balotești, 20 km de București. Aeronava Airbus 310, pe direcția Bruxelles, condusă de comandantul Liviu Bătănoiu (41 de ani) avea la bord 60 de oameni (trei americani, un francez, doi spanioli, zece români, 32 de belgieni, un thailandez). Printre pasageri se aflau și doi copii, unul de șase ani, altul de patru luni. Toți cei 60 își pierd viața. Deși s-au vehiculat tot felul de ipoteze, nici până astăzi nu se știe exact cauza: unii spun greșeală de pilotaj, alții tracțiunea asimetrică a motoarelor...

Balotești, cel mai grav accident aviatic din istoria României

64 de morți - 30 OCTOMBRIE 2015, CLUB COLECTIV, BUCUREȘTI

În urma incendiului extins cu rapiditate la Clubul ”Colectiv” din București, în incinta fostei fabrici ”Pionierul”, la concertul de lansare a albumului ”Mantras of War” al trupei ”Goodbye to Gravity”, 26 de persoane decedează pe loc, una în drum spre spital, alte aproape 200 fiind rănite. În timpul scurs de atunci, numărul victimelor mortale ajunge, din păcate, la 64, cauza principală fiind infectarea cu bacteriile existente în spitalele românești. După accidentul navei ”Mogoșoaia”, soldat, în 1989, cu 222 de decese, este cea mai mare din istoria noastră în ultimii 30 de ani.

Tragediile petrecute în România după cel de-al Doilea Război Mondial, după numărul de victime:

1.578 morți - 04 martie 1977, cutremurul cu o magnitudine de 7,2 pe Scara Richter și o durată de 56 de secunde. 11.300 de răniți.

1.104 morți - 16-25 decembrie 1989, Revoluția Română, înlăturarea comunismului și a regimului Nicolae Ceaușescu. 3.321 de răniți.

222 de morți - 10 septembrie 1989, scufundarea navei de pasageri ”Mogoșoaia”, Grindu.

89 de morți - 30 octombrie 1971, ruperea iazului de decantare de la Certej.

64 de morți - 30 octombrie 2015, incendiul din Clubul ”Colectiv” din București, de la concertul trupei ”Goodbye to Gravity”. Peste 180 de răniți

60 de morți - 31 martie 1995, accidentul aviatic de la Balotești

48 de morți - 29 iunie 1980, un autobuz ticsit cu călători cade de pe un pod, în apropierea localității Huțani, din județul Botoșani

 

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe