Doi ani de la COLECTIV. Liviu Popescu, basistul trupei "Up to eleven", imagini şocante! "Băile şi durerile acelea le voi ţine minte toată viaţa. Plângeam ca un copil"

 
+8 click pentru
galerie

Pe 30 octombrie 2015, la ora 22.33, aprinderea spumei acustice cauzată de utilizarea incorectă a focurilor de artificii în clubul ”Colectiv din București, la concertul trupei ”Goodbye to Gravity”, provoacă un incendiu de 153 de secunde. 26 de persoane decedează pe loc, numărul lor crește până la 65, una dintre cele mai mari tragedii din România pe timp de pace. Drama născută atunci continuă să mistuie și astăzi, deși focul a fost stins...

Alături de "Goodbye tot Gravity", trupa "Up to eleven" a fost decimată în noaptea incendiului din Colectiv. Chitaristul Laurenţiu Vârlan a decedat pe loc, iar basistul Liviu Popescu şi toboşarul Bogdan Moleşag au fost răniţi. Neatins de flăcări a rămas doar solistul şi chitaristul Mircea Petrescu. 

La doi de la incendiu, Liviu are curajul să arate tuturor chinul prin care a trecut. Imaginile postate de Alexandra Furnea pe Facebook i-au readus aminte de ororile şi durerile suferite. 

"În seara aia, am putut să îmi văd pielea arsă, pielea curgând de pe degete, dar nu îmi puteam da seama de gravitate. Puteam vedea că am cămaşa ruptă. M-am pipăit pe cap. Am văzut că am părul ars. Dar nu simţeam durere. Însă după nu îţi poţi închipui, sunt nişte dureri groaznice în momentul în care mi se schimbau pansamentele. Sau la baie. Era horror pentru toţi când ştiam că la 9.30 mergeam la baie, erau fete care plângeau. Ţipam ca un copil la baie", spunea în urmă cu un an pentru Adevărul.ro Liviu.

La Spitalul de Arşi din Bucureşti a stat doar două săptămâni, apoi a fost transfera la Viena, unde a rămas până pe 9 decembrie. Destinul l-a dus apoi în Germania. 

"Nu credeam că voi face publice aceste imagini vreodată, dar postarea Alexandrei Furnea m-a făcut să rememorez acele momente din fatidicul sfârşit de octombrie 2015. Moment în care vieţile multora dintre noi s-au schimbat radical. Pentru unii, mai buni, s-au sfârşit tragic…Noi, restul, mai norocoşi, am rămas să mărturisim cele întâmplate şi să ducem mai departe povara pierderii lor premature şi a suferinţelor noastre fizice şi psihice. Nu voi încerca să completez relatările Alexandrei, în primul rând pentru că nu am talentul ei narativ şi în al doilea şi ultimul rând pentru că susţin cu toată fiinţa mea spusele ei. Dacă ceva vi se pare exagerat sau dramatizat, aşa cum am citit în unele comentarii, ei bine nu este absolut deloc! Obiectivitatea nu i-a fost deloc afectată de propriile suferinţe şi trăiri!

Da, băile şi durerile acelea le voi ţine minte toată viaţa, ca să nu mai vorbesc despre Piocianic şi MRSA! Da, unii au preferat să ţină de funcţii şi de sistem în loc să-şi recunoască limitele şi asta a costat vieţi! Mult prea multe! Dar nu ale copiilor lor, aşa cum obişnuiau să dea exemplu atunci când sfătuiau familiile împotriva transferului în străinătate! Pentru că doar aveam condiţii că în Germania!

Eu am avut norocul şi prezenţa de spirit şi am reuşit să fiu transferat la timp! Am fost tratat în Austria şi mai târziu în Germania şi din păcate nu am putut găsi vreo analogie în afară de titulatura de “spital”…

Desigur, au existat o mulţime de persoane care au încercat peste puteri să facă diferenţa! Fie că este vorba depre chirurgul de la Spitalul de Arşi, care nu numai că m-a tratat cu toată seriozitatea, dar nici nu s-a opus transferului meu, de asistentele şi infirmierele care au încercat imposibilul în acele zile, de voluntari şi nu în ultimul rând de societatea civilă care a pus cel mai serios umărul la rezolvarea problemelor noastre, vă mulţumesc din inima tuturor!

Când scriu aceste rânduri mă aflu într-o clinică de recuperare din Germania unde mă refac după cea de a şaptea operaţie după accident. Şase au necesitat prelevare de piele şi regrefari!

Iar undeva, nu departe de Bucureşti, omului pe care l-am avut foarte aproape de suflet timp de 10 ani şi alături de care am trăit momente de neuitat, i se face parastasul de doi ani! Alte 64 de familii îl fac sau se pregătesc să îl facă! Nu ne putem permite să lăsăm să rămână aşa sau să uităm! Pentru că este drama generaţiei noastre!

Aşa arată arsurile de gradele I-IIA-IIB-III pe cca. 35% din suprafaţa corpului! Dacă luăm în considerare şi zonele de pe care s-a prelevat pielea pentru grefe, suprafaţa afectată depăşeşte probabil 40%...

Disclaimer:
Prin expunerea acestor fotografii nu caut compasiunea şi mila nimănui, ci doresc să arăt realitatea dură a acelor zile."

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe