Fiecare trăia din ce putea! Creangă făcea negoţ cu tutun, Eminescu trăia din mila altora, Bacovia era un leneş. Averile celor mai mari scriitori români

 
+8 click pentru
galerie

Dincolo de viaţa şi operele despre care învăţăm în şcoală, marii scriitori româ​ni au avut, pe lângă drame emoţionale, şi probleme financiare. Dacă Bacovia era cunoscut ca fiind leneş, Nichita Stănescu cheltuia şi utlimul bănuţ pe petreceri, în timp ce "Luceafărul poeziei" trăia din mila celor din jur

ION CREANGĂ a închiriat un debit de tutun peste drum de Mitropolie! 

După ce timp de 12 ani a fost dascăl şi diacon la diferite biserici din Iaşi(Sfânta Treime, Patruzeci de Mucenici - biserica socrului său, Mănăstirea Bărboi, Sf. Pantelimon, Galata şi Golia), Creangă a fost exclus definitiv din rândurile clerului pe 10 octombrie 1872. 

I s-a imputat că şi-a părăsit nevasta, a tras cu puşca în ciorile care murdăreau Biserica Golia şi s-a tuns ca un mirean. Urmare a excluderii din rândurile clerului, Christian Tell, ministrul Instrucţiunii Publice îl destituie şi din postul de institutor, prin decret. 

„În zadar ceru Creangă ministrului un nou post; lipsit de mijloace de existenţă, dând dovadă de o mare energie după cele două lovituri grele ce tocmai îl loviseră, începu să facă negoţ, închiriind un debit de tutun în strada Primăriei, nu departe de Mitropolie”, spune Jean Boutiere, scriitor francez care a scris prima monografie despre povestitorul de la Humuleşti. 

Fără a exista dovezi certe, se pare că Ion Creangă îşi câştiga existenţa şi din cursurile pe care le preda la o şcoală particulară, Liceul Nou din Iaşi. Fiului său, Constantin, îi angajase o guvernantă, doamna Braun, care îi preda copilului lecţii de germană.

Din 1874, Creangă s-a lăsat de negoţul cu tutun după ce Titu Maiorescu devenise ministrul Instrucţiunii Publice şi printr-un decret l-a numit cu titlu provizoriu institutor la clasele 1 şi 2 la şcoala primară din Păcurari, la mai mult de doi kilometri distanţă de bojdeucă.

MIHAI EMINESCU: Luceafărul poeziei române a trăit din chetă: Avea tulburări psihice, era sărac lipit şi era întreţinut din mila prietenilor

Calvarul lui Eminescu începe imediat ce-şi revine după criza din anul 1883. Aflat la sanatoriul din Austria, acesta realizează că nu mai are nicio sursă de venit, loc de muncă şi că este mereu flămând.

”Neavând de lucru, închis c-un alt individ, hrănit rău, precum se obişnuieşte la spitale, şi lăsat în pragul celor mai omorâtoare griji în privinţa viitorului, mi-e frică chiar a-mi plânge soarta, căci şi aceasta ar fi interpretat ca semn de nebunie. (Foamea şi demoralizarea, iată cele două stări continue în care petrece, nenorocitul tău amic, M. Eminescu”, îi scria poetul prietenului său Chibici.     

Mai mult decât atât, îşi rugă prietenul să-l scoată de acolo. În tot acest timp Eminescu trăia în sanatorii din mila prietenilor care strângeau fonduri pentru a-l întreţine. Maiorescu în special reuşise să asigure fonduri lunare pentru poet. 

Când s-a întors de la Viena a primit 1.500 de lei, din vânzarea unor poezii, dar şi din fondurile strânse de Junimea. Practic, Eminescu nu avea nicio sursă de venit. Nu-şi cumpăra haine şi locuia în clădiri insalubre. Poetul se simţea umilit de mila prietenilor şi mai ales de faptul că toată lumea ştia că se strângeau fonduri pentru a-l ajuta să supravieţuiească. 

”Ajutoarele, în loc să-l consoleze, îl împietreau de ruşine şi deznădejde”, preciza Călinescu. Abia în 1885 reuşeşte să se angajeze cu ajutorul junimiştilor pe postul de sub-bibliotecar la Iaşi. Salariul mizer nu-l ajuta să o ducă mai bine. Trăia într-o şură din curtea hanului Bacala. 

Măcinat de o tulburare psihică gravă, rămas fără loc de muncă, vânat de politicienii criticaţi în paginile editorialor sale, poetul şi-a sfârşit existenţa într-o sărăcie lucie, întreţinut din colecte publice şi mai ales din mila prietenilor şi admiratorilor. Statul nu i-a oferit niciun fel de ajutor până aproape de moarte.

GEORGE BACOVIA: Poetul era văzut ca un „bărbat şters“, dependent de alcool, ratat personal şi profesional, „mărunt“ şi leneş

Cei care l-au cunoscut şi criticii literari care s-au aplecat asupra vieţii şi operei poetului remarcă firea depresivă, inadaptată, orientată spre meditaţie şi nu spre acţiune. Poetul a lucrat foarte puţin, cu pauze mari. 

Cei care l-au cunoscut au remarcat excesele poetului băcăuan şi ele generatoare de depresie şi inactivitate.

„Boemii francezi beau băuturi care le ardeau gâtlejul ca jăraticul: «la verte», «l’ absinthe», «le champoreau». Boemii români beau băuturi mai domoale. Bacovia, de pildă, se alcooliza cu vin, iar vara şi cu bere. I. M. Raşcu povesteşte despre furia cu care se arunca Bacovia în dans. O asemenea furie n-o poate avea decât cineva „stătut”, care a adunat într-însul destule abţineri, destulă plictiseală. E saltul tipic al «înfometatului» de la lipsă la exces“, afirmă Constantin Călin ( „În jurul lui Bacovia-Glose şi Jurnal“).

După terminarea liceului (cursul inferior), George Bacovia se înscrie la Şcoala Militară din Iaşi, dar se retrage în câteva luni, nesuportând disciplina. Se întoarce în Bacău în 1901, finalizează cursul „superior“ al Colegiului Ferdinand. În 1904 este la Bucureşti, la Facultatea de Drept, la care renunţă un an mai târziu.

Revine în Bacău iar 1907 se înscrie la Drept, la Universitatea din Iaşi. Abia în 1911 obţine diploma de licenţă, se înscrie în Baroul Bacău, dar nu profesează. Scurte perioade de timp lucrează ca profesor suplinitor în Bacău şi comună Călugăra, apoi copist în Prefectura Bacău, ajutor contabil, dar se îmbolnăveşte des şi renunţă la muncă.

NICHITA STĂNESCU: plătit regeşte, dar risipitor: „Era sărac pentru că dăruia tot ce câştiga”

Nichita Stănescu a cheltuit în timpul vieţii o mică avere la întâlnirile cu prietenii, stropite din belşug cu alcool, sau pe obiecte de artă, de multe ori falsuri pe care le cumpăra din „delicateţe“ pentru amicii săi. În ciuda unei percepţii, aproape universale, că poeţii sunt săraci, a fost, cel puţin din acest punct de vedere, un răsfăţat al sorţii şi al timpurilor în care a trăit. 

A cunoscut celebritatea chiar din timpul vieţii, regimul îl consideră „o mare valoare naţională“, iar cărţile sale aveau tiraje imense şi se epuizau imediat. Majoritatea veniturilor sale provenea din drepturi de autor, plătite consistent, dar şi din diverse colaborări. Faimosul poet cheltuia lunar în jur de 10.000 de lei.

SURSE: ADEVARUL.RO, WIKIPEDIA.ORG. HISTORIA.RO

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe 

HOROSCOP

mai multe 

Berbec

Taur

Gemeni

Rac

Leu

Fecioara

Balanta

Scorpion

Sagetator

Capricorn

Varsator

Pesti

mai multe