Mărășesti, Primul Război Mondial. Căpitanul Grigore Ignat aruncă ideea: Soldații morți, repuși în poziție de tragere, pentru intimidarea inamicului

 

Legat de Mărășești, la pachet cu Mărăști și Oituz, în memoria colectivă au rămas câteva file de istorie, un Mausoleu mare, unul mai mic și, poate, deviza de le zicea inamicilor din primul război mondial că "Pe aici nu se trece!".

În 1917, în iulie, se dădea startul. Trupele germane trec în ofensivă, la Mărășești. Planificarea germană a denumit operaţiunea "Bătălia de străpungere de pe Putna şi Şuşiţa", făcând parte din complexul strategic de rupere a frontului Moldovei împreună cu Bătălia de la Oituz (a treia bătălie de la Oituz) din 8-22 august 1917.

Germano-austro-ungarii au plasat în dreptul localităţii Mărăşeşti o forţă de lovire de 12 divizii cu peste 1100 tunuri, una dintre cele mai mari densităţi de artilerie. Începută că o bătălie de urmărire a forţelor ruseşti, care nu mai doreau să lupte, bătălia s-a transformat treptat într-o încercare foarte costisitoare de "a sfărâma armata romană din Moldova", după cum a afirmat chiar mareşalul Hindenburg, şeful Marelui Stat Major german.

Căpitanul Grigore Ignat aruncă ideea: Morții, repuși în poziție de tragere, pentru intimidarea inamicului

În tot acest timp, pierderile de vieți omenești au fost uriașe. Armata romană a pierdut 27 410 oameni, ceea ce reprezenta 16% din efectivul avut la începutul bătăliei. (între aceştia, 5 125 de morţi, 9 818 dispăruţi şi 12 467 de răniţi). Din ce în ce mai puțini, dar uniți de o forță comună, românii dau înainte. Alături de ei, căpitanul Grigore Ignat, "fruntea" celor 180 de mitraliori, parte din armata română. 

Căpitanul Grigore Ignat, în singura sa fotografie realizată în calitate de conducător al mitraliorilor armatei române

Sub presiunea și atacurile din partea nemților, armata română înaintează tot mai greu. Căpitanul Ignat vine cu o idee inedită: trupurile celor uciși  au fost repoziționați în poziții de tragere, cu armele în mâini. Acela a fost momentul în care germanii s-au simțit intimidați și surprinși că, în ciuda atacurilor continue, armata română rămâne atât de numeroasă.

Germanii câștigau luptă după luptă, românii erau la fel de mulți pe front

Din poveștile veteranilor de război, reiese faptul că, la un moment dat, germanii, în timp de înaintau, se întrebau uimiți de ce soldații români aflati pe posturi nu pornesc în contraatac. Clipa în care descoperă că oamenii pe care îi vedeau în număr mare de la depărtare și de care se temeau, aveau să fie, de fapt, ostașii căzuți sub ploaia lor de gloanțe. Morții își serveau țara! Mort a căzut și el, căpitanul Grigore Ignat.

Mărășești. 1917. Prima linie de apărare a frontului

Scopul strategiei lui Grigore Ignat? Timpul! Timp prețios pe care armata română l-a câștigat în fața dușmanului. Timp pe care românii l-au folosit pentru a pune la cale contraatacul care avea să recâștige pământul pierdut în fața inamicului. 

Căpitanul a fost gasit mort, cu mitraliera în brațe

Jertfa pe care căpitanul Grigore Ignat și soldații săi a fost consemnată în ordinul de zi: "Căpitanul Ignat Grigore, din Regimentul 51/52 infanterie, a fost gasit mort, cu mitraliera în brațe, înconjurat de ostașii săi. A luptat ca un brav și tot astfel a murit. Și-a plătit prea scump viața, înconjurat de dragostea și devotamentul subordonatilor săi care, făcând cu piepturile lor zid de apărare în juru-i, i-au dat putința să traga cu mitraliera lui dragă până la cel din urmă cartuș."

După moarte, căpitanul Ignat a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul. Mormântul său se află la Mausoleul din Mărășesti, acolo unde a luptat pentru patria sa. A învins! 

Cotidianul "Times" scria: "Apărarea frontului la Mărăşeşti a fost cea mai strălucită faptă de arme săvârşită vreodată de romani ..."

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe 

mai multe