Incredibilul drum al craniului marelui Mihai Viteazul: Târgoviște - București - Iași - Rusia. Furat, recuperat, zidit de Regele Ferdinand. Din 1920, doarme liniștit

 
+2 click pentru
galerie

În 1601, Mihai Viteazul, unul dintre cei mai mari domnitori români, este ucis de oamenii generalului Basta. Conform legământului, Turturea, paharnicul, îi ia capul dezrădăcinat de trup și-l duce la Mănăstirea Dealu, de la Târgoviște. Va fi furat de unguri, jefuit de turci. Va ajunge la Iași și, de aici, în Crimeea, de teama Primului Război Mondial. În 1920, Regele Ferdinand I  va cimentui, cu propria-i mână, capacul de marmură albă al sarcofagului

Sunt primele zile ale lui august 1601 când gărzile lui Mihai Viteazul se dau deoparte din intrarea cortului, crezând că sunt ofițerii valoni ceruți de domnitor. În realitate, e trupa lui Iacob de Beauri, tot valon, dar ”trădător”, omul generalului Basta. Strigă ”Ești prins!”, Mihai răspunde, iute, ”Ba!”, dar dușmanul îi împlântă vârful halebardei în mijlocul pieptului, iar un oștean descarcă archebuza drept în mâna stângă a marelui voievod, întinsă spre sabie: Mihai Viteazul este ucis. Imediat, un căpitan neamț scoate o dagă, un fel de sabie scurt, iar capul îi este tăiat. După o oră, tigva unuia dintre cei mai mari conducători de oști din istoria noastră e pusă în fața lui Basta, pe calul alb al voievodului, ucis și el. Turturea, paharnicul, cu care domnul prinsese legământ să nu-i lase oasele prin cele străinătăți, ia capul și pleacă spre Mănăstirea Dealu, de lângă Târgoviște. E momentul în care începe incredibila odisee a craniului.

Furat de regi, pângărit de hoții turci

Gabriel Bathory, în 1610, pângărește mănăstirea și tulbură somnul domnului. Două decenii mai târziu, în 1630, Leon Tomșa închină locașul de cult către Mănăstirea Iviron de la Muntele Athos. Hoții imperiali o atacă, prin 1690 și 1738. Otomanii o calcă și ei, tot în 1738, apoi vine cutremurul cel mare, din 1802, din octombrie, resimțit până la Moscova, când biserica unde odihneau rămășițele lui Mihai Viteazul suferă avarii puternice. 

Domnul Gheorghe Bibescu se încoronează în februarie 1843, la biserica de la Curtea Veche din București, tras la un costum ce amintea de cel al lui Mihai Viteazul. Tot la fel gătit merge la Mănăstire, la Dealu, unde dă ordin de restaurare a lăcașului, ce pornește la drum în 1845. În 1847, mormintele lui Radu cel Mare și Mihai Viteazul sunt deschise, iar craniile celor doi domnitori sunt așezate în două răclițe de sticlă, poentru a putea fi văzute de pelerini. Dimitrie Bolintineanu, scriitorul, devenit Ministrul Cultelor, dezvoltă, pe la 1864, un proiect de aducere a rămășițelor la București dar, finalmente, acesta nu se realizează. La 1904, societatea Tinerimea Universitară, cu banii strănși vreme de trei ani de zile, schimbă racla de sticlă cu un relicvariu din bronz în formă de capelă. Nicolae Iorga intervine. Sugerează că marele voievod nu se poate odihni în ceva așa mărunt. De aceea, sculptorul Carol Storck realizează două sarcofage de marmură albă, pentru Radu cel Mare și Mihai Viteazul. Deși pare greu de crezut, doar mormântul primului e gata. Al doilea, nu, așa că la 1912 craniul se află, încă, în chivotul lui Grigore Tocilescu, arheologul.

Piatra tombală a lui Mihai Viteazul de la Mănăstirea Dealu

Primul Război Mondial bate la ușă, așa că preotul Liceului Militar de pe lângă Mănăstirea Dealu e sfătuit să ducă țeasta domnească la Iași, la Mitopolie, ceea ce și face. Dar nu stă mult timp aici. De frica nemților care avansau, racla e trimisă spre Rusia, spre Cherson (actuala Ucraină), unde incredibilul continuă: pentru a fi depistat de către agenții bolșevici, craniul e ascuns într-o cutie de pălării. La terminarea conflagrației e readus în Iași...Pe 22 august 1920, un tren pleacă din București spre Capitala Moldovei pentru a-l aduce pe domnitor la Târgoviște. Șase zile mai târziu, Regele Ferdinand I, Întregitorul, parcurge pe jos tot traseul de trei kilometri, din gara Târgoviștie până la mănăstire, în fruntea cortegiului. Se ține o slujbă religioasă, apoi Maiestatea Sa își desprinde din piept insigna cea albastră a ordinului Mihai Viteazul și o așează, cu mare respect, pe craniul voievodal. Apoi cimentează, cu a sa mână, capacul de marmură albă al sarcofagului. Domnitorul pare a-și găsi, finalmente, odihna!

Sursă și credit foto: art-historia.blogspot.ro

 

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe 

HOROSCOP

mai multe 

Berbec

Taur

Gemeni

Rac

Leu

Fecioara

Balanta

Scorpion

Sagetator

Capricorn

Varsator

Pesti