Ion Creangă, un slujitor al Domnului "răspopit", ca şi Pomohaci. "Păcatele" humuleşteanului păcătos: mersul la teatru, vinul, amantele şi trasul cu flinta în ciorile ce-şi făceau veacul pe turla bisericii

 
+10 click pentru
galerie

Cel care ne-a adus nouă, puilor de români, în anii noştri dintâi "cele mai frumoase" amintiri din copilărie şi cele ma savuroase poveşti pentru copii, nemuritorul Ion Creangă, a avut un destin atipic, lipsit de orice fel de linearitate.

Încă de mic copil, cel care avea să devină unul dintre cei mai iubiţi scriitori români, a deprins slovele de la oamenii bisericii, printre care îi amintim pe Părintele Ioan, tatăl Smărăndiţei, dascălii Vasile şi Iordache, precum şi  „Bădiţa Vasile", „cuminte, harnic şi ruşinos ca o fată mare".

Fără a avea o chemare către lumea preoţiei, tânărul Creangă se conformează dorinţei arzătoare a mamei, de a-l vedea îmbrăcat în sutană.  Puțin știu că Ion Creangă chiar a ajuns să facă parte din cler pentru o perioadă, dar în cele din urmă fost caterisit în octombrie 1871, acum 146 de ani. 

Drumul către preoţie, presărat cu multe încercări şi ani de şcoală

Nică, pe care mama lui îl vedea încă de mic copil ca pe un viitor slujitor al Domnului, e înscris la școala din sat, apoi încredinţat bunicului său, David Creangă, care-l duce pe valea Bistriţei, la Broşteni, unde e celebră păţania cu râioasele capre ale Irinucăi, o gazdă de treabă, de altfel. În 1853, Nică a fost înscris la Şcoala Domnească de la Târgu Neamţ, unde e iniţiat în cele sfinte de către „Popa Duhu“, experienţă descrisă şi în "Amintirile din copilărie".

Abia la Şcoala catihetică din Fălticeni, "fabrica de popi", tânărul din Humuleşti încearcă să se instruiască pentru a sluji lui Dumnezeu, deşi acolo se fac de toate, mai puţin şcoală.

Experienţa de la „fabrica de popi de la Folticeni" a fost descrisă cu mult haz de Creangă în „Amintiri din copilărie". Elevii se îndeletniceau cu orice, numai cu învăţatul nu. „Catihetul (profesorul de religie - n.r.), care făcea ziua noapte şi noaptea zi, jucând stos, rar venea pe la şcoală. Noi, dacă vedeam aşa, ne duceam şi mai rar, nebunii ştiu că făceam de-ajuns", va rememora mai târziu Creangă.

Ileana, fata popii Grigoriu, e prima doamnă Creangă

 Anul 1855 în prinde pe Nică la Socola, acolo unde a fost admis în anul al II-lea la seminar. După ce a absolvit Seminarul din Iaşi, Ion Creangă s-a căsătorit cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu, de la Biserica „Sfinţii 40 de Mucenici“ din Copou. 

Devenit diacon, Ion Creangă s-a orientat către o carieră didactică şi nu a mai vrut să urmeze Facultatea de Teologie.

Viitorul scriitor a fost hirotonit în decembrie 1859 şi numit la biserica Sfânta Treime din capitala Moldovei. Creangă a slujit ca preot 11 ani, din 1860 până în 1871. În acest timp, a schimbat mai multe parohii.

A fost caterisit din cauză că mergea la teatru şi trăgea cu puşca în ciori

Că humuleşteanul boem şi hazliu nu ar fi fost tocmai un preot tipic, nu e cale să ne îndoim. În primii ani de preoţie, i s-a reproşat, de pildă, că mergea la teatru. Înalţii prelaţi considerau aceasta un sacrilegiu. „Mitropolitul m-a oprit de la slujbă şi atunci m-am dus a doua oară", a povestit protagonistul episoade din care reiese cum i-a provocat pe sfinţiile lor.

În plus, tânărul slujitor al Domnului avea o mare plăcere în a trage cu flinta în ciorile ce-şi făceau veacul pe turla bisericii, o altă practică abominabilă în cinul bisericesc. Mitropolia a ordonat o anchetă, din care a rezultat că părintele Creangă era vinovat. În 1871, preotul Creangă  redevenea mirean, exclus din rândul clerului.

”Clericul Creangă se reîntorcea la Iaşi tocmai în clipa în care începea era profesorilor şi a noii burghezii liberale. Acum un ţăran ca el îşi găseşte semeni printre popi, învăţători, profesori şi sălile de curs deschise oricui ţin locul saloanelor în care n-ar fi putut intra. Înscrierile lui pe la felurite şcoli vin şi dintr-o plăcere de cetăţean de clasă nouă de a intra peste tot, de a se simţi om”, scria George Călinescu, despre reîntoarcerea lui Creangă la Iaşi.
 

Comportamentul preotului Creangă contravenea canoanelor, iar de această dată cazul a fost adus în faţa instanţelor de judecată bisericeşti. Constatând abaterile mai vechi, prelaţii au decis caterisirea (răspopirea) preotului Creangă.

 „Cu câtă carte ştiu, cu cât nu ştiu, peste câţiva ani pot s-ajung dichiu (îngrijitor - n.r.) la vreun mitoc (mănăstire mică - n.r.). Şi-apoi atunci ... pune-ţi cuvioase Ilarie, plosca cu rachiu la şold, icrişoare moi cât se poate de multe, şi altceva de gustare în buzunările dulamei, pistoalele-n brâu pe sub rasă, comănacul pe-o ureche, şi cu sabia Duhului în mână şi pletele-n vânt, ia-o la papuc peste «Piciorul Rău» spre «Cărarea afurisită» dintre Secu şi Agapia din deal, de unde toată vara se aude cântând cu glas îngeresc: «Ici în vale la pârâu/Mieluşa lui Dumnezeu!». Iar câte-un glas gros răspunde: «Hop şi eu de la Durău/Berbecul lui Dumnezeu!». Căci, fără să vreu, aflasem şi eu păcătosul câte ceva din tainele călugăreşti", va povesti "fostul" preot Creangă.

După excluderea din cler, Ion Creangă a intentat acțiune de divorț împotriva soției sale.  După un proces lung şi istovitor, copilul său de 12 ani i-a fost dat în îngrijire. În anul 1993, scriitorul Ion Creangă, autorul celor mai frumoase "Amintiri din copilărie", a fost reprimit post-mortem în cadrul clerului bisericesc.

Surse: Amintiri din copilărie, George Călinescu, Adevărul, Historia

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe 

HOROSCOP

mai multe 

Berbec

Taur

Gemeni

Rac

Leu

Fecioara

Balanta

Scorpion

Sagetator

Capricorn

Varsator

Pesti

mai multe