MICUL TRIANON. Castelul blestemat din România: niciodată locuit, jefuit de către germani, ruși, comuniști și săteni. Ucis de cancer și de TBC

 
+12 click pentru
galerie

La 1911, Grigore Cantacuzino, ”Nababul”, probabil cel mai bogat român care a trăit vreodată, dă poruncă de ridicare, la Florești, în Prahova, a unui castel impozant, după Trianonul de la Versailles. Când moare, pe nepusă masă, de pneumonie, lasă moșternire ansamblul, aproape terminat, nepotului Mihail, care nu pare interesat de el. Germanii, rușii, comuniștii și, apoi, sătenii, îl devalizează. Sanatoriul TBC, ciuperca litofagă, cutremurele și nepăsarea îl condamnă, fără drept de recurs, la moarte

Cum ieși din Ploiești, luând drumul muntelui și lăsând pe mâna dreaptă Băicoii, te lovești de câteva indicatoare ce te îndeamnă s-o apuci, la stânga, spre Florești. Drumul merge ”linie”, sare peste o apă, șerpuiește nițeluș, apoi te lasă în fața unui palat. Sau a ceea ce a mai rămas din el. Un loc blestemat, o capodoperă neterminată, niciodată locuită, o suprafață plină de mister: Palatul CANTACUZINO, ”Micul Trianon”.

Pe la 1911, Grigore Cantacuzino, zis ”Nababul”, probabil cel mai bogat om care a viețuit, vreodată, pe aceste meleaguri, dădu ordin de ridicare a unui palat la Floreștii de Prahova, la un cioc de barză de drumul spre Sinaia. Prinsese drag de ”Micul Trianon” din grădinile Versailles-ului lui Ludovic al XV-lea, voia ceva asemănător și la noi. Cu Ion D. Berindei se știa de ceva vreme, de prin 1898, când Grigore, ca viitor Prim Ministru, îl unsese pe maestru arhitect-șef peste Ministerul de Interne.

"Adevărat paradis terestru, cu atât mai impresionant cu cât nici de pe calea ferată ce traversează câmpia între Florești și Băicoi, nici împrejurimile prăfuite ale proprietății, nici drumul desfundat care leagă gara de castel nu lăsau să se întrevadă ceva asemănător. Colorit bogat, armonios împărțit: straturi înflorite, catifeaua de un verde intens a pajiștilor netede, carpeni rămuroși, tunși impecabil, tufe pline de flori mirositoare; bazine, fântâni arteziene după moda franceză, linia clasică a aleilor lungi, cu pietrișul fin bine netezit, care aminteau grădinile de la Versailles, înviorate de asfințitul soarelui de mijloc de august; pâlcuri de vile luminoase și de pavilioane vesele, împodobite cu capucine și mușcate (fiecare copil dispunea la Florești de locuința sa personală, așezată în jurul corpului principal, doar mesele se luau în comun)".

            Maria Tescanu Rosetti, nora ”Nababului”, la prima sa vizită la Florești

De treabă, Beindei se apucă imediat. Ansamblul e copia fidelă a celui din Franța. Se lucrează cu granit, se bagă în construcție șine de cale ferată, beton armant, toate tehnologiile de ultimă oră. Locul e superb, cu deschidere mare, cu iarbă frumoasă. ”Nababul” iubește românismul, așa că turnul de apă de 30 de metri, din grădină, îl imită, la perfecțiune, pe cel al Chindiei, din fosta Cetate de Scaun a Târgoviștei. Palatul iese superb: trei nivele, 17 încăperi, dintre care o sală mare, de onoare, de 70 de metri pătrați. Câteva dintre elementele fațadei sunt ”furate” de la Marele Trianon, nu lipsesc piatra de Albești, o rudă a travertinului, nu lipsesc coloanele, basoreliefurile, sunt plantați arbori și arbuști de o frumusețe rară. Uite, colea, și un bazin, din care se ițește un firicel de apă ce traversează tot parcul, creația peisagistului francez Emile Pinard. Statui la tot pasul, terase, podețe.

Dar în martie 1913, la aproape 80 de ani, ”Nababul” se stinge, de pneumonie. Castelul nu-i terminat sută la sută, dar te poți muta în el. Cantacuzino, descendent direct al marelui Constantin Brâncoveanu, apucă, totuși, să-l lase prin testament lui Mihail, fiul său cel mare. Afemeiat notoriu, fost primar al Bucureștilor (decembrie 1904 - martie 1907), căsătorit cu Maruca, viitoare soție a lui George Enescu, Mihail (care avea să moară într-un accident de automobil în 1928) nu este interesat, deloc, de ”Micul Trianon”. Din contră, dă ordin de sistare a proiectului, încuie cu un lacăt porțile și...asta e tot! Din acel moment începe, practic, degradarea, deși superbul ansamblu nu fusese, niciodată, inaugurat și, deci, locuit!

Primul Război Mondial bate la ușă. Germanii află de palat, ajung aici și-l despoaie de tabla de cupru de pe acoperiș. Fură și sobele de teracotă. În 1920, Mihail e rugat să intervină, dar nu are vreme. Se bagă în politică, alături de Take Ionescu. Cutremurul din 1940 clatină serios castelul. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, feldmareșalul Friedrich Paulus (cel care avea să predea, la Stalingrad, trupele germane în ianuarie 1943), trecea pe la ”Micul Trianon”. ”Valea Prahovei, pe lângă petrol și Castelul Peleș mai are o bogăție de neprețuit: palatul Micului Trianon, mai izbutit și măreț decât originalul de la Paris”, spune el. După terminarea conflagrației, rușii se ”ocupă”, cum știu mai bine, de locație: fură tot! Urmează naționalizarea din 1948. Palatul și parcul de aproape 160 de hectare sunt transformate într-o unitate de dresaj canin!!! Apoi, în 1965, apare un sanatoriu TBC (ce cruntă ironie, celălalt palat Cantacuzino de la munte, cel de la Bușteni, va ajunge tot leagăn pentru ftizici). Cutremurul din 1977 îi culcă toate coșurile, dar și mare parte din zidurile interioare. Ce rămâne în picioare e rezolvat de localnici, cărămidă cu cărămidă. Ciuperca litofagă, un fel de cancer al pietrei, îl șubrezește la maximum...  

Google și Palatul

După Revoluția din 1989 au apărut tot felul de proiecte de restaurare. Niciunul fezabil și asta din cazua faptului că bacilul Koch e peste tot, afecând solul, pentru o regenerare ”adevărată” acesta trebuind a fi săpat un metru și jumătate! Pe 22 aprilie 2013, pe când era deputat de Prahova, solista de operă Eugenia Moldoveanu cere în Parlamentul României, printr-o interpelare, găsirea unei soluții. Ministerul Culturii motivează că nu există fonduri. Locul este vândut lui Radu Tudorache, primul consultat Google în România. În van. Unii estimează la 20.000.000 costurile de restaurare. S-au organizat câteva concursuri, s-au avansat proiecte. Degeaba. Unele trupe rock au tras clipuri aici, niște nuntași mai curajoși au realizat albume. Pentru că zona este ”contaminată” de la sanatoriu, autoritățile au ridicat un gard și au interzis, total, accesul.

Acum, unicii stăpâni ai ”Micului Trianon” de la Florești, condamnat, definitv, la moarte, sunt hoardele de câini.

Sursă: wikipedia. Credit foto: Iulia Radu

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe 

HOROSCOP

mai multe 

Berbec

Taur

Gemeni

Rac

Leu

Fecioara

Balanta

Scorpion

Sagetator

Capricorn

Varsator

Pesti

mai multe