Neagu Djuvara a murit! Poveste de IUBIRE cu gust amar. Înşelat de soţia franţuzoaică şi îndrăgostit nebuneşte de o româncă: "Nu am ajuns la împreunare, soţia mea, însă, a picat"

 
+4 click pentru
galerie

Dincolo de istorie, cărţi, cunoştinţe, teorii care pe unii i-a pus pe gânduri, Neagu Djuvara a fost om. Unul care a iubit, a plâns sau a suferit. Una dintre cele mai interesante poveşti din viaţa istoricului este, indubitabil, cea legată de soţia sa franceza care l-a înşelat în timp ce el era în Suedia îndrăgostit, la rândul lui, de o... româncă

„Povestea vieţii lui Neagu Djuvara are verva sălbatică a unui peisaj luxuriant. Nu e suficient să spui că a trecut prin multe. A trecut prin tot. Război şi Universitate, aventură şi savantlâc, exil şi repatriere, Europa şi Africa, diplomaţie, filozofia istoriei, spionaj, jurnalistică, Sorbona, Niamey şi Bucureşti, boierie şi sărăcie, profesorat, politică, explozie creatoare după vârsta de 80 de ani, anonimat şi glorie, acţiune, contemplativitate, radicalitate, cordialitate, hazard. Recunoaşte singur că a fost mereu însoţit, în momentele decisive, de un «noroc» salutar", scria Andrei Pleşu la apariţia cărţii "Amintiri din pribegie" a istoricului care a părăsit astăzi, 25 ianuarie, după 101 ani lumea...

„Am iubit-o foarte mult pe nevastă-mea. Ne-am cunoscut foarte tineri și ne-am căsătorit la douăzeci de ani”

Adolescenţa şi tinereţea îl găsesc pe Djuvara în Franţa, la Paris. Acolo studiază, acolo îşi găseşte iubirea. Pe France Henriette Marie Gaillet, o tânără superbă pentru care era invidiat de toţi bărbaţii vremii. Era 1935 şi se cunoscuseră într-o sală de curs la Sorbona. Doi ani pe târziu, pe 3 iulie, cei doi se căsătoresc. Ea este femeia care îi dăruieşte, în 1938, și unica lor fiică, Domnica.

„Aveam 19 ani. Eram la Sorbona, la Istorie Medievală, mi-aduc aminte, și eram cu mâna pe bancă, iar France lângă mine. Se uită la mine. Aveam un inel cu capul lui Alexandru Macedon. Chiar și acum, la 99 de ani, am o mână frumoasă... Și, cum spuneam, aveam mâna pusă pe bancă, lângă France, și-mi zice: „Vous avez de belles mains pour un homme”. Cu asta m-a cucerit. M-a uns pe suflet: nu-mi dădusem seama până atunci că am o mână frumoasă”.

MAI 1943. Neagu Djuvara intră, prin concurs, la Ministerul de Externe şi este trimis curier diplomatic la Stockholm în dimineaţa zilei de 23 august 1944 în legătură cu negocierile de pace cu URSS, reprezentată de ambasadoarea Alexandra Kolontay. Practic, tânărul de 27 de ani  (se născuse în a treia zi de în care România intrase în Primul Război Mondial) este nevoit să îşi părăsească familia: copilul, dar mai ales femeia superbă cu care se căsătorise. Îşi promit unul altuia că nu vor ceda tentaţiei, însă doar unul se va ţine, într-un final, de cuvânt…

„Eu m-am îndrăgostit de o tânără româncă, dar n-am ajuns la spurcata împreunare. Soția mea însă a picat”

                                              MIA PRODAN

STOCKHOLM, 1944. „După vreo șapte ani de căsnicie, m-am trezit blocat acolo (la Stockholm), am fost numit de urgență secretar de legațiune și nu m-am putut întoarce. Am fost deci despărțiți, nevastă-mea și cu mine, timp de un an și jumătate, în care s-a întâmplat nenorocirea. Eu m-am îndrăgostit de o tânără româncă (n.r. - Mia Prodan), pe care de altfel o știam din copilărie. Dar, ca să vorbesc ca popii de pe vremuri, n-am ajuns la spurcata împreunare. Soția mea însă a picat. Iar eu, când am aflat, după un an și jumătate, că a picat, am suferit foarte mult”.

Motivul pentru care a fost trădat va fi aflat ceva mai târziu: „Nevastă-mea era superbă la 26-27 de ani și ea a căzut mai întâi pentru că niște guri rele i-au spus că eu știam, când am plecat, că nu mă pot întoarce. Deci a avut impresia că a fost trădată. N-am divorţat niciodată de nevastă-mea. Pentru că în momentul când într-adevăr m-aş fi gândit s-o fac, când eram plecat în Africa şi nevastă-mea n-a vrut să mă-nsoţească, în momentul ăla ce era să fac eu, când veneam în vacanţă din Africa? Cu soacră-mea mă înţelegeam foarte bine, veneam şi şedeam în casa soacrei mele, alături de nevastă. Pe urmă fiică-mea şi mai târziu nepoată-mea, erau un fel de ciment care vroia ca familia să rămână unită. Dacă aş fi divorţat ce să fac? Când veneam în vacanţă să stau la hotel, sau ce?”, spunea în urmă cu câţiva ani istoricul. 

Rămâne în Suedia până în 1947 ca secretar de legaţie la Stockholm. După preluarea totală a puterii de către comunişti hotărăşte să rămână în exil, în Franţa. Se întoarce în România abia după 45 de ani de exil, unde îşi trăieşte bătrâneţea frumos până într-o zi de final de ianuarie, când se stinge la 101 ani…

SURSE: WIKIPEDIA.RO, 444 de fragmente memorabile ale lui Neagu Djuvara (Ed. Humanitas)

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe