„Numele unui popor este la fel de important ca existenţa sa"! Românule, tu ştii de unde provine denumirea ţării tale? ACTUL DE BOTEZ AL ROMÂNIEI: de la cărturarii străini, până la Unirea Principatelor

 
+3 click pentru
galerie

Auzim mereu că România este o ţară frumoasă, cândva şi bogată, cu oameni muncitori şi demni! Dar câţi dintre cei care îşi laudă patria ştiu istoria denumirii sale? Prea puţini! Prea puţini sunt cei care au habar că numele este unul vechi care provine din limba latină

„Numele unui popor şi numele unui stat sunt uneori aproape la fel de importante ca existenţa propriu-zisă a poporului respectiv şi a statului în cauză“, crede istoricul Ioan-Aurel Pop.

Ţara Românească, Românie, România! Aceasta este transformarea produsă de-a lungul sutelor de ani în ceea ce priveşte denumirea patriei noastre. Istoricii şi oamenii de limbă o ştiu şi o demonstrează cu argumente de netăgăduit. Conform acestora, dar şi documentelor rămase, numele României provine din limba latină şi apărea în texte latine încă de la sfârşitul antichităţii şi din perioada Evului Mediu. 

ACTUL DE BOTEZ AL ROMÂNIEI – SCRIERI ALE UNOR CĂRTURARI STRĂINI

Numele de România este legat de cel de „român“ (folosit iniţial în varianta de „rumân“) şi de la denumirea statului creat de Basarab I, „Ţara Românească“. Ca să înţelegi mai bine cum stă treaba cu Ţara Românească şi România, trebuie să luăm ca exemplu GERMANIA. Termenul este sinonim cu Deutschland care înseamnă Ţara Germanilor. Mergem mai departe: ENGLAND– Ţara Angliei, SCOTLAND – Ţara Scoţilor, MAGYARORSZAG – Ţara Maghiarilor. 

Interesant este şi faptul că ACTUL DE BOTEZ AL ROMÂNIEI sunt, de fapt, scrierile unor cărturari greci, italieni şi saşi.

La începutul secolului al XVII-lea, cărturarul Giacomo Luccari foloseşte deja cuvântul România, denumind astfel Ţara Românească. În secolul al XVIII-lea, acelaşi termen este folosit de cărturarul sas Martin Felmer. La 1816, cărturarul grec Dimitrie Philippide scrie o Istorie a României şi o Geografie a României, în greacă. 

“Multă vreme s-a considerat că aceste cărţi au constituit actul de botez al României, dar astăzi medieviştii descoperă mereu menţiuni mai vechi ale unor termeni asemănători precum Romaniolia“, afirmă profesorul Sorin Mitu, şeful catedrei de Istorie Modernă la Facultatea de Istorie şi Filosofie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, conform Adevărul.ro

PAŞOPTIŞTII AU UNIT ROMÂNII ÎNTR-UN SINGUR CUVÂNT: ROMÂNIA!

Dacă înainte de 1848 se vorbea despre Tara Românească ca provincia istorică de la sud de Carpaţi, după Revoluţie, numele “România” începe să fie menţionat NEOFICIAL în ziare. 

Paşoptiştii sunt cei care au ales acest cuvânt care să-i unească pe cei care se numeau „români”. „Dat fiind că eram o ţară latină, la mijlocul secolului al XIX-lea, înainte de unirea lui Cuza, Alecsandri şi alţi intelectuali din acea perioadă au ales termenul de România, care vine de la vechea România, teritoriu al Imperiului Bizantin. România de astăzi este singura ţară neo-latină care a mai rămas din Imperiul Roman de Răsărit”, a explicat istoricul bănăţean Ioan Haţegan, părere confirmată şi de faptul că popoarele din jur sunt în majoritate slavice, românii fiind singurul popor din Balcani cu o limbă ce are origini clare în limba latină. 

NUMELE DE ROMÂNIA, OFICIAL DIN 1862
Oficial, numele de România a fost recunoscut în anul 1862, în cadrul primei Adunări Generale de după unirea Moldovei cu Ţara Românească. Locuitorii celor două principate au cerut astfel în cadrul Adunărilor Ad-Hoc din 7 octombrie 1857 şi 8 octombrie 1857 unirea Principatelor într-un singur stat cu numele de România. Însă, marile puteri europene întrunite la Convenţia de la Paris, în anul 1858 au respins această dorinţă a românilor. În declaraţie a s-a stipulat faptul că cele două principate se vor numi Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei.

„Numele de România (în forma specifică, cu vocalele „o” şi „â”) s-a folosit pentru prima oară în mod oficial, în documente de stat, prin anii 1862-1866, pentru teritoriul rezultat din unirea Ţării Româneşti (Oltenia şi Muntenia, fără Dobrogea) şi Moldovei (partea central-apuseană - cu zona de la nordul gurilor Dunării - fără Bucovina şi fără cea mai mare parte din Basarabia).  Constituţia de la 1866 a consacrat numele de România. În străinătate s-a mai folosit, o perioadă, numele de Valahia. “, scrie acelaşi Ioan-Aurel Pop.

Constituția din 1866 statutează până în 1947 ca denumire a statului România. Modificările care au vizat Articolul I înlocuiesc termenul de Principatele Unite Române cu România și certifică schimbarea formei de guvernământ, titulatura de Domn fiind înlocuită cu cea de Rege. România devine astfel din Principat, Regat.

SURSE: WIKIPEDIA.ORG, ADEVARUL.RO, HISTORIA.RO

facebook whatsapp twitter pinterest
PREMIUM

Mai multe 

Smiley News

vezi mai multe 

HOROSCOP

mai multe 

Berbec

Taur

Gemeni

Rac

Leu

Fecioara

Balanta

Scorpion

Sagetator

Capricorn

Varsator

Pesti

Timp Liber

vezi mai multe 

mai multe