Palatului Parlamentului, fantoma unui cartier ras de pe faţa pământului. Imagini de arhivă cu URANUS, mahalaua distrusă de Ceauşescu: “Se prăbuşeau clădirile ca nişte cranii în care nu mai exista viaţă, era moloz pretutindeni”

 
+12 click pentru
galerie

66.000 de metri pătraţi, 1.000 de încăperi, 1.000.000 m³ de marmură, 220.000 m² de covoare şi 20.000 de muncitori care au lucrat 24 din 24 au luat locul a sute de clădiri demolate de Ceauşescu! Un fel de piatră funerară gigantică, Casa Poporului impresionează prin cifre, dimensiune, dar şi prin ceea ce a fost cândva URANUS

La finalul anilor ’70, Bucureştiul pierdea, cu ajutorul dinamitei şi a buldozerelor, unul dintre cele mai vechi cartiere. De la Dealul Spirii, cel mai înalt punct, punct la Arsenal, cel mai de jos, cartierul avea un stil mahalagesc, dar cuceritor. 

Străzile înguste, cu piatra lustruită, coborau în pantă spre pieţe mici, iar pereţii caselor erau acoperiţi de iederă. Vara cu ale ei flori din spatele gardurilor de fier, iarna cu “uliţele” blocate de zăpadă. 

"Pe acolo umblau, ziua, oamenii după lucrurile de trebuinţă: până la Paine, până la Sifoane. Dar seara, felinarele rămâneau singure în pieţe. Prin lumina lor palidă trecea rar câte un câine, lăsând în zăpadă, pentru câteva ore, desene ascuţite de vers japonez. În rest, tăcere întreruptă neaşteptat de câte un radio sau vreun strigat târziu după cel plecat să mai aducă nişte lemne", scrie Traian Ungureanu despre cartierul copilăriei.

Viaţa liniştită a oamenilor care trăiau din lefuri mici şi îşi spuneau “Domnul” şi “Doamna” s-a încheiat odată cu seismul din martie 1977. Cutremurul a fost scuza perfectă pentru a rade de pe faţa pământului URANUS. 

La decizia dictatorului Nicolae Ceauşescu, cartierul a fost răscolit de buldozere şi pus la pământ fără milă. 

Probabil vă întrebaţi ce s-a întâmplat cu locuitorii. Familiile rămase fără locuinţe şi fără agoniseala de-o viaţă au fost obligate de regim să se mute în blocurile din apropierea fostului cartier. 

CITEŞTE ŞI Exclusiv galerie foto: Ceaușescu a tăiat în două un bloc de 7.000 de tone, l-a mutat 70 de metri, 5 ore și 40 de minute. ”Ce, bă, vreți să se vadă Catedrala Reîntregirii?”

Istoricul Dinu Giurescu a explicat şi de ce au încercat autorităţile comuniste ştergerea acestui trecut: 

"Vedeam cum se prăbuşeau acoperişurile, erau numai pereţii goi, ca nişte cranii în care nu mai exista viaţă, era moloz pretutindeni. Vedeai cum propria ta fiinţă se distruge, pentru că orice om are o familie, nişte repere, care când dispar tu rămâi ca o frunză bătută de vânt, care nu mai ştie din ce copac s-a desprins".

Pe lângă vile boiereşti şi case vechi, modeste, au fost demolate trei biserici: Alba-Postăvari, Spirea Veche şi Izvorul Tămăduirii, iar alte două au fost mutate în altă parte – biserica Schitul Maicilor şi Mihai Vodă. 

Tot atunci au fost puse la pământ şi alte monumente istorice de mare valoare: Muzeul Militar, vechiul Arsenal, Spitalul Brâncovenesc, clădirea Operetei, stadionul Republicii (construit în stil art deco), Casa Demetriade, Fântâna Lahovary.

DUPĂ ŞAPTE ANI DE DEMOLĂRI, NICOLAE CEAUŞESCU OFICIA DESCHIDEREA LUCRĂRILOR LA CASA POPORULUI!

Ceremonia oficială de deschidere a lucrărilor la Casa Poporului a avut loc pe 25 iunie 1984. Fast, aplauze şi entuziasm… În fiecare zi de sâmbătă, Nicolae Ceauşescu pleca de acasă la ora 6.00 şi făcea vizite pe şantierele din Bucureşti. La ora 14.00, ajungea la cel de la Casa Poporului, unde venea să vadă cum decurg lucrările, iar arhitectul-şef trebuia să îi prezinte evoluţia construcţiei. Câteodată era însoţit şi de Elena Ceauşescu, dar de cele mai multe ori prefera compania altor oameni din stat.

“Demolarea cartierului Uranus a fost o crimă istorică. Am pierdut ceva ce nu se pierde nici în războaie: ştiinţa de a trăi, aşa cum am învăţat-o prin istorie. Problema e ca asemenea lucruri nu se pot recupera. Istoria nu poate fi derulată şi trăită în reluare”, mai spune Traian Ungureanu. 

Pentru construcţia impresionantei clădiri au muncit în jur de 20.000 de oameni, timp de şase ani, în trei schimburi, fără să ţină cont de caniculă sau de frig. 

CE A RĂMAS ÎN URMĂ…

… sunt doar amintiri și povești despre un București altfel. Imaginile din galeria foto de mai sus prezintă străzi precum Cazărmii, Brutus,  Bateriilor, Vităneşti, Puţul cu Apă Rece, Vânători, Sapienţei, Apolodor, Meteorilor, Antim, Puişor, Crăiţelor, Aleea Trandafirilor, Militari, Schitul Maicilor, Banul Mihalcea sau Meteorilor. 

Astăzi, dintr-un cartier întreg au rămas câteva locuri neatinse de comunism. Prea puţine… Este vorba despre Piaţa Coşbuc, străzile Sabinelor, Săpunari şi Sirenelor.

SURSE: HISTORIA.RO, WIKIPEDIA.ORG, MUZEULDEFOTOGRAFIE.RO, TURISMISTORIC.RO

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe