Povestea morții lui Rafael, uriașul Renașterii. După o noapte de sex nebun cu ”Făinăreasa”, amanta sa, a zăcut 15 zile. ”Era alb precum varul, se supsese la față”

 
+4 click pentru
galerie

Rafael Sanzio, una dintre cele mai luminate minți ale Renașterii, pictor și arhitect de seamă, a decedat în aceeași zi în care s-a născut, 6 aprilie, la numai 37 de ani. Deși era logodit, artistul a petrecut o noapte de amor sălbatic cu Margarita Luti, poreclită ”Făinăreasa”, amanta sa și unul dintre modele. A zăcut 15 zile, a refuzat să spună de unde a contactat febra. Ne-a lăsat ”Madonna Sistina”, ”Triumful Galateei” ori ”Școala Ateniană”

Rafael Sanzio (cunoscut, uneori, și ca Rafael sau Rafaello) scoate primul ”oaaa” la începutul lui aprilie 1483, în Urbino, unde tatăl său aducea bani în casă, fiind pictorul de curte al principilor de Montefeltro. Așezarea era, în acea perioadă, un important centru al Renașterii, așa că cel mic a crescut într-un mediu ce mustea de artă. Primul său profesor i-a fost chiar tatăl. A trecut, rapid, în atelierul lui Perugino, unde pregătea, pe la 1496, vopseluri. Pentru că pictorul are multe comenzi, la nici 17 ani Rafael dă o mână de ajutor, specialiștii recunoscând, apoi, urmele penelului său pe multe dintre operele ieșite din atelierul din Perugia. Într-un contract numele său apare alături de titulatura ”magistru” (maestru), ceea ce spune multe pentru un ”învățăcel” aflat la nici două decenii de viață.

1504, anul morții lui Ștefan cel Mare, îl găsește la Florența. ”Fură” din Leonardo da Vinci, din Michelangelo, din Masaccio. Bramante, și el originar din Urbino, se apucă de ridicat Bazilica Sfântului Petru. Pune o vorbă bună pe lângă Papa Iuliu al II-lea să-l angajeze pe concitadinul su. Suveranul Pontif este extrem de mulțumit de munca sa, și, pe la 1517, Roma află de Rafael. Papa îi cere desene care să amintească de Roma Antică.

”Școala Ateniană”, una dintre capodoprele lui Rafael

Pictează ”Școala Ateniană”, o alegorie a filozofiei, apoi se apucă de ”Madone”, unde Fecioara Maria apare în diferite ipostaze. ”Madonna Sistina” (1513) îți taie răsuflarea, apoi vine cu ”Madonna della Sedia” (1514). Continuă cu ”Schimbarea la față” (1518 -1520).

Pe la 1514 se logodește cu Maria Bibiena, o nepoată de-a Cardinalului Medici. Rafael nu prea vrea această uniune, îi pare forțată, dar nu poate refuza. La Roma, leagă o frumoasă și strânsă prietenie cu Margarita Luti, fiica unui brutar, cea care avea să-i devină model pentru câteva tablouri. Margarita e poreclită ”Făinăreasa”, iar relația lor se conturează. Domnișoara devine chiar subiectul unui faimos tablou, ”La Fornarina”.

Conform biografilor, Rafael și ”Făinăreasa” se iubesc cu foc, într-o noapte de martie 1520. Atât de tare, încât artistul cade grav bolnav. Vasari spune că ”se făcuse alb la față”. Avea să agonizeze 15 zile, cu febră mare. Felcerii chemați la căpătâiul său nu află nimic, Rafael nu vrea să vorbească. Logic, primește medicamentația proastă, medicii neștiind ce au de tratat. Simte că sfârșitul e aproape, își dictează testamentul. Tot logic, lasă o parte din avere ”Făinăresei”...

Moare pe 6 aprilie 1520, în Vinerea Mare, la 37 de ani. Deși datele nu-s exacte, este acceptat faptul că s-a născut și a părăsit această lume în aceeași zi. Este coborât la cele sfinte în Panteonul Roman, într-un sarcofag de marmură. Pe el doarme epitaful lui Pietro Bembo: ”Aici zace Rafel, de care natura se temea atunci când era în viață iar când el a murit, a vrut să moară și ea!”

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe 

HOROSCOP

mai multe 

Berbec

Taur

Gemeni

Rac

Leu

Fecioara

Balanta

Scorpion

Sagetator

Capricorn

Varsator

Pesti

mai multe