Viata lui Romeo Dediu este de destul de multa vreme un turneu continuu, dar acest lucru nu-l deranjeaza pentru ca face ceea ce-i place.
Pasiunea pentru muzica a mostenit-o din familie. "Le multumesc parintilor mei pentru pasiunea pentru muzica. Tatal meu a cantat la chitara, unchiul meu la fel. E adevarat ca aveau cu totul alte profesii, dar cantau cu atata pasiune, incat vibrai si tu o data cu ei, nu puteai ramane indiferent. Am primit cea dintai chitara la 7 ani, apoi am urmat un curs de chitara clasica, scoala generala de muzica la clarinet si pian si ceva mai tarziu, prima mea trupa, Comando, si primul disc. Holograf este pentru mine un mod de viata, reprezinta existenta si implinirea mea pe plan profesional. Cele mai emotionante si mai placute clipe au fost cele traite la concertele de lansare a fiecarui album, cand te intalnesti cu oameni care vin sa te vada, care vibreaza alaturi de tine timp de doua ore. Nu m-am considerat niciodata vedeta, iar daca sunt persoana publica este doar mana destinului".
A facut cu pasiune doar ceea ce i-a placut, iar toate celelalte au venit de la sine. Suntem siguri ca si peste zece ani va face acelasi lucru, va canta cu Holograf. Implinirile lui Romeo Dediu sunt atat in plan profesional, cat si in plan personal. Are o sotie desteapta, frumoasa, un copil care inseamna totul pentru el, o familie exact asa cum ar trebui sa fie."Este minunat sa ai un copil, sa te joci cu el, sa-l pregatesti pentru viata, sa vezi in fiecare zi cum creste, cum descopera mereu lucruri, sa te bucuri alaturi de el pentru orice mica sau mare realizare".
"De ziua mea se intampla sa fiu mereu plecat. Nu cred ca am stat, de cand sunt in Holograf vreodata pe 20 mai acasa. Ori eram la concert, ori era cu o zi inainte de concert si eram deja plecat. Secretul acestei trupe este seriozitatea. Facem o melodie, ne place, o inregistram, apoi o stergem si uite asa pana iese ce ne dorim. De obicei, gusturile difera, dar rezultatul este cel care conteaza.
Dintre toate piesele Holograf, melodia mea preferata este «Oriunde te vei afla», de pe albumul «Banii vorbesc». Imi place pentru ca este o piesa la care eu nu am participat. Sunt un om norocos". Nu a simtit trecerea timpului in nici un fel. Trece atat de repede ca nu stie cand s-au scurs 17 ani in Holograf. S-a lasat dus de val mereu, nu si-a programat niciodata nimic. Nu crede ca varsta poate deveni o povara.
Trecerea unui an inseamna inca un an de experiente. Placute sau nu. Baietelul lui a mai crescut cu un an si tot asa. Nu are regrete. Munceste si cat timp munceste, e bine. Nu crede ca se poate defini singur, totusi are o parere buna despre sine. Dintre toate, cel mai bine se simte in postura de tata. E frumos. Ii place foarte tare. Cand este acasa, baietelul sau nu-l scapa din ochi. Cel mai mult se bucura cand merg in parc, atunci se distreaza cel mai bine.
Sursa: jurnalul.ro
Expozitie Brasov: "Numitorul comun: moartea"... Mezzosoprana Ruxandra Donose, declarata "Omul zilei" de Jurnalul National...
