În vara lui 2002, topurile muzicale explodau. ”Las Ketchup”, formația surorilor Munoz, lansa ”Asereje”, o melodie ce avea să devină numărul 1 în toate cele patru colțuri ale planetei. Singe vândut în șapte milioane de exemplare, album cu 12.000.000 de copii și niște versuri nebune, fredonate de toată lumea. De atunci au trecut 15 ani, dar fiicele chitaristului ”El Tomate” n-au mai atins faima din 2002
În primăvara lui 2002, trei fete cucuiete, Pilar, Lola și Lucia Muniz, fetele chitaristului ”El Tomate”, intrau într-un studio de înregistrări, din Cordoba, Andalucia, Spania. Aduceau cu ele un demo al piesei ”Asereje”, o prelucrare a ”Rapper's Delight", a celor de la "The Sugarhill Gang". Producătorul Javier Portugues a ascultat-, i s-a părut fenomenală și a mers cu ea direct la ”Columbia Records”. Așa a plecat la drum hitul fetelor ”Las Ketchup”, vândut în șapte milioane de bucăți. Primul loc în topurile muzicale, concerte, succes imens.
De atunci au trecut 15 ani. ”Știm că japonezii au dansat-o la nebunie. Ori, acolo e greu să se petreacă așa ceva”, încep fetele povestea. ”Ajunsesem să avem concerte pe toate cele cinci continente, într-un spațiu mic de timp. Totul s-a petrecut rapid. Ne-am culcat seara și dimineața eram faimoase. N-aveam timp să respirăm, abia mai treceam pe acasă”, spune Pilar.
”Nu credeam că se va ajunge așa departe. Am înregistrat un disc ca pentru noi, între surori, apoi am explodat. Am rămas, însă, cu picioarele pe pământ”. Pilar voia să se facă actriță, Lola studia la Universitate, Lucia cânta flamenco în Cordoba, dar ”Asereje” le-a schimbat, tuturor, viața.
După, n-au mai putut atinge Everestul. Au mai încercat ceva, ”Kusha las payas”, cu ceva succes, dar nu la fel ca ”Asereje”. Toate trei au devenit mame, cinci copilași în total. ”Când am văzut cum suntem primite în Thailanda ori în Africa de Sud, am rămas mască. Am câștigat bani, dar nu așa cum se spune. Nu suntem milionare în euro”.
De ceva vreme, surorile Munoz au mai făcut rost de o membră a familiei, astfel că au ajuns un cvartet. Continuă să cânte, de plăcere ”Asereje”. Iar lumea se ridică de pe scaune și-și forfechează mâinile, semn că 15 ani nu înseamnă (aproape) nimic!
