Uneori, pe scena de la „X Factor” apar concurenți extrem de talentați. Zâmbitori și optimiști, unii dintre ei ascund povești de viață emoționante. Așa este și în cazul lui Cezar Dometi.
Cine ești tu, dincolo de imaginea de pe scenă?
„1990...e anul in care mama mi-a dat nastere. Tata a facut si el parte din "echipa de reproducere" insa daca e sa ma intrebi acum, cred ca mama a dus tot greul...eu am fost ultimul lor copil, cel de-al 3-lea..
Cel mai mic si prin urmare cel mai alintat de mama, cel putin asa sustine toata lumea…
MAMA a fost pentru mine TOTUL. A fost un exemplu de altruism, de „hai sa ajutam lumea cu tot ce avem“, de sacrificii si cat de mult poti rezista la durere.
Mama era pentru mine fiinta minunata pe care o asteptam de la ora 14 pana la ora 22 cand venea cu ultimul autobuz de la Antibiotice ( intreprindere unde lucra ea atunci)
Nu cred ca am fost un copil special, in acel cartier unde am crescut, eram mai toti..saracaciosi in imbracaminte si, zic eu, si saracaciosi intr-o educatie consecventa si civilizata.
Ce copilărie ai avut?
Oricum ar fi, mama si tata m-au crescut cum au stiut ei mai bine..dar peste ani, acum, imi dau seama ce sa fac si ce sa nu fac cand o sa am un copil :)
Am avut atatea momente frumoase cand ne jucam toti copiii de la bloc „adevar sau provocare“..ah...si cu ce dorinta arzatoare ma rugam sa imi dea provocarea sa o pup pe fata de care imi placea.
Cand mergeam la inceputul verii in mai si furam cirese..ma simteam precum Nica..
Eram toti un fel de Nica pe atunci...
De la mama din ADN si din faptele de zi cu zi cred ca am luat un "obicei" cu care pot sa zic ca ma mandresc si astazi. Imi placea foarte mult sa iau tot ce am in casa si sa dau la altii pe care ii vedeam mai necajiti (desi si eu eram unul dintre ei, dar fiind copil perceptia realitatii era una usor diferita).
Povestește o amintire din copilărie
Tin minte ca intr-o zi, cred ca aveam 9 sau 10 ani cand mama a umplut frigiderul cu tot felul de bunatati (ca de, era ziua salariului), ce am facut? Am luat tot ce era in frigider, rosii, castraveti, oua, mezeluri, din balcon am luat barabulele (cartofii), fasolea, etc si le am indesat in cele doua pungi, apoi am iesit si le-am dus unei familii din acelasi bloc care locuia la etajul 3 (erau mult mai multi frati si cu un tata, cred eu la fel de "nebun" ca al meu).
M-am prezentat la usa, au deschis si s-au uitat mirati: eu pischirel (asa sunt si acum), cu 2 sacose in maini, le am zis: “nea Costica, astea's pt matale, bre, si copii“(imi amintesc si acum reactia omului).
Cum era tatăl tău?
Ziceam mai devreme de tata. Tata nu e un om rau, in interior, nu cred ca exista om rau pe planeta asta, exista, cred eu doar oameni care nu au luat decat ce e tampit si iar tampit de la familie (violenta, abuz, alcool, etc) si mai apoi o slaba dezvoltarea a unei parti din creier care se ocupa sa zicem, cu empatia, cu altruismul si cu o forta interioara care e mai presus de genul ala „autoritar-old-fashion“ de a da educatie (in special in mediul rural).
Mai am un frate si o sora.. Frate-meu e actor, sor‘mea a terminat psihologia…
Eu… pare-se am fost un „challenge“ pentru toata lumea, pentru ca nu ascultam niciodata de parinti, nu eram silitor ca fratemiu si nici ascultator ca sora-mea… Jur ca nu mi a placut scoala, nu imi placea tratamentul pe care ni l aplicau profesorii, simteam ceva in interior care imi spunea sa ma opun cu vehementa, ceea ce imi reducea simtitor sansa la o nota buna la purtare sau de a trece clasa.
Tata...tata a avut si momente bune, dar prea putine in comparatie cu cele care ma mai bantuie si astazi...
Venea beat, o batea pe mama, eu ma bagam in fata ei..si mi o luam si eu..eram 2 oameni batuti de un om care ne iubeste, cel putin in interiorul lui, ca la exterior treaba statea "putin" altfel.
Am invatat de la tata cum iti poti insela nevasta in 100 de moduri diferite, am invatat de la el cum o poti bate in 10 moduri diferite si am mai invatat cum sa nu fac asta dupa ani si ani ce mi am umplut magazinul informational din creier cu aceste obiceiuri adanc inradacinate in realitatea multora dintre noi.
M-a provocat sa-l urasc un timp, apoi l-am iertat, cel putin in parte. Sigur insa nu il voi ierta ca a facut dintr o femeie extraordinara, inteligenta, frumoasa, cum era mama, o femeie care nu mai stia ce an este, sau daca mai are sau nu copii..
Asta am experimentat o la o varsta putin peste 12 ani, in ajunul Craciunului, cand mama plangea si tipa cu Scriptura in mana, ca tata e dracul.
A incercat sa se sinucida de cateva ori… God… In timp ce scriu ma napdadeste plansul si amintirile astea besite de care nici un copil n-ar trebui sa aiba parte..uneori e de cacat viata iar alteori.....
Eh...toate astea pentru mine au avut o insemnatate, intodeauna o sa aiba, dar mai presus de atat, ele m-au ghidat prin viata, cu ele am experimentat si raul si binele, soarta de multe ori iti da mingea la fileu si te prinde pe nepregatite, cu garda jos si cu pantalonii'n vine :)).. Din rau poate sa iasa rau dar din rau poate sa iasa si bine. Pentru mine, ce sa zic… zic sa iasa bine :)
Cum ai descoperit pasiunea pentru muzică? Când a început totul?
M-am apucat de muzica, scriu piese proprii. Uneori cand sunt indragostit desenz un trandafir pe o foaie alba. E adevarat ca stau cu tutorialul in fata. Cu alte cuvinte … sunt un fel de Picasso sau un Dali… dar doar in mintea mea, deoarece nu am nici cel mai mic talent la desen :)
Intotdeauna m-au fascinat iesirile astea din corp..cele extrasenzoriale, unde te poti duce..oriunde, fiinca imaginatia nu cunoaste limite, iti permite orice.
Descrie-te! Ce fel de om ești?
Uneori ma ia gura pe dinainte intr-o discutie dar asta, in timp si cu ajutorul apropiatilor, mi am dat seama ca se poate rezolva cu mai mult tact si cu mai multa rabdare.
Cred ca trebuie sa te si nasti cu o doza de sminteala, cand toata lumea pleaca intr-o directie si tu ca nebunul o iei in cealalta...eu sunt cel care se duce ca nebunu in cealalta directie, sa vedem ce e :))..Uneori merge alteori nu, dar macar am simtit ca ies din zona mea de comfort, am simtit ca traiesc, m-am simtit ca propriul meu pioner :).
Sunt smintit si ma bucur, sunt atipic si ma bucur.
Femeile..femeile au avut un rol important in viata mea, de la ele am invatat cel mai mult, mama a fost prima femeie din viata mea de la care am invatat iar tata a fost primul barbat din viata mea de la care am invatat cum sa NU ma comport cu o femeie.
Candva imi era greu sa vorbesc despre aceste lucruri intime..insa daca incepi sa le accepti si stii sigur ca mai sunt si altii ca tine atunci rasuflii mult mai usurat.
Iubesc sa gatesc si sunt un om pasional cand vine vorba de persoana iubita. Iubesc sa ma indragostesc si iubesc sa fug prin ploaie ca sa i duc iubitei mancarea gatita de mine la 10 noaptea.
Ai învățat din greșeli?
Cred ca tot ceea ce fac eu in viata mea privata se rasfrange peste tot, de aceea sunt mult mai atent cu tot ce fac decat cand faceam inainte. Cel putin cu partile mele impulsive.
Sunt autodidact, mi-a placut sa invat singur cum sa cant, cum sa fac aia si aia (ce-i drept, am gresit de atatea ori incat ar fi fost imposibil sa nu invat si sa evoluez) :))).
Sunt dezorganizat dar incerc pe cat posibil sa nu :). De cele mai multe ori, nu-mi iese dar sincer sa fiu ma impulsioneaza foarte mult partenera. De ex, cand aveam o iubita, inainte sa vina la mine, ma dadeam de 3x peste cap si tzoc poc casa era luna, vasele spalate, lucrurile puse in ordine s.a. :)))...Asta numesc eu un adevarat impuls ;)
Muzica...e un bun exemplu pentru mine de cat mult bine poti sa ti aduci in viata, atat in a ta cat si in a celorlalti. Muzica intristeaza si bucura, muzica te face nostalgic si jovial si... Muzica VINDECA!
Sunt stari prin care eu unul sunt fericit ca trec atunci cand fac muzica sau cand ascult oameni apropiati si ale lor probleme, cand ploua sau pur si simplu cand sorb cafeaua dimineata...”
Ediție cu bucătari, profesori, polițiști, biochimiști și o Delia bucătăreasă, aseară, la „X Factor”... A făcut senzație cu ”rap-ul” la X Factor, dar acum doi ani debuta la Next Star! Oscar, puștiul care calcă pe urmele lui ...
