Incredibil! Ceaușescu a spus că i-o lasă în picioare, Patriarhul BOR a semnat distrugerea Mănăstirii Văcărești! ”Preafericite, să salvăm capodopera!” ”Mă, tu ai față de fugar de la Europa Liberă!”

 
+5 click pentru
galerie

Ridicată din porunca lui Nicolae Mavrocordat, între 1716 și 1722, și târnosită pe 13/24 septembrie 1724, Mănăstirea Văcărești a reprezentat unul dintre cele mai frumoase ansambluri arhitecturale de la noi, cel mai mare din Balcani. În decembrie 1984, Ceaușescu, care aprobase cu ani în urmă lucrările de restaurare, vizitează șantierul. Îi propune Patriarhului BOR să o transofme în Institut Teologic. Acesta refuză. Mințile luminate redactează o scrisoare, rugându-l pe Preafericit să semneze și el. Sunt refuzate și jignite. Finalmente, pe 11-15 decembrie 1986 biserica este demolată, iar până în ianuarie 1987 locul e arat

Pe la 1716, domnul Țării Românești, Nicolae Mavrocordat, o minte luminată, fanariot ce vorbea mai multe limbi străine, studiase teologia și filosofia, dă ordin de ridicare a unei mănăstiri, la sud-est de București, pe drumul spre Dunăre. Așa apare VĂCĂREȘTIUL, tărnosit la 13/24 septembrie 1724, unul dintre cele mai frumoase ansambluri arhitecturale din istorie, cel mai mare din Balcani. Locul e o adevărată instituție, cu o școală greacă, cu o tipografie fondată la 1723, apoi cu o vastă bibliotecă, cu o suprafață totată de peste 18 hectare. Cu toate vicisitudinile vremurilor, Mănăstirea Văcărești își păstrează, peste ani, măreția și, cel mai important, rămâne un centru cultural valoros. Ocupațiile militare rusești ori otomane o calcă (1805, 1807), cutremurele din 1802 și 1838 îi provocată mai daune. E transformată, în 1848, în închisoare. Pe aici aveau să treacă Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Ioan Salvici, dar și Corneliu Zelea Codreanu, cel care va întemeia legiunea Arhanghelului Mihail după ce va vedea icoana Sfântului aflată pe ușa din dreapta iconostasului bisericii mari.

Constantin Mavrocordat a fost de două ori domn în Moldova, de două ori în Țara Românească. A murit de ciumă, în 1730, la 50 de ani, fiind înmormântat în ctitoria sa, Mănăstirea Văcărești

Înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, Primarul Bucureștiului, Dem I, Dobrescu, opinează că locul ar putea deveni reședința Patriarhiei României, ale cărei instituții religioase se aflau îngrămădite pe Dealul de la Mitropolie. Vine, însă, cea de-a doua mare conflagrație a omenirii, iar proiectul este abandonat. În 1973, Șahul Iranului, Mohammad Reza Pahlavi, vizitează țara noastră și îi sugerează lui Nicolae Ceaușescu fondarea unui muzeu de artă religioasă. Din 1965, închisoarea începe să fie fie dezafectată și cum Direcția Penitenciarelor ridica, deja, pușcăria Rahova, Ceaușescu e de acord să se începă lucrările de consolidare.

Macheta Mănăstirii Văcărești, așa cum arăta ea în planul de refacere și reconstrucție propus în 1973

În perioada 1974 - 1977, un colectiv de specialiști condus de arhitectul Liana Bilciurescu restaurează partea estică și galeria cu arcade. Pe 23 februarie 1977 este aprobat un proiect ceva mai grandios de restaurare, având calificativul ”excepțional”. Cutremurul din 4 martie accentuează avariile, afectând, în special, biserica domnească. La 1 decembrie 1977 Direcția Monumentelor Istorice este desființată, așa că ideea de restaurare moare.

10 ani de incertitudini ce duc la moartea mănăstirii

Din 1977, vreme de un deceniu, începe o perioadă tristă, încheiată cu demolarea bisericii. Înainte de 1980, clădirile trec în patrimoniul Muzeului de Artă al RSR, cu intenția de a se organiza aici expoziții de artă feudală. În 1982 apare ideea unui centru ecumenic, apoi se vorbește despre posibilitatea ca aici să se nască noul sediu al Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române. Lucrurile trenează, și până în 1984, Mănăstirea este, practic, abandonată. 

Pe 2 decembrie 1984, cu ocazia unei ”vizite de lucru”, Nicolae și Elena Ceaușescu vizitează zona, însoțiți de cel de-al patrulea Patriarh BOR, Iustin Moisescu (1977 - 1986). Dictatorul îi propune acestuia să facă din Văcărești un Institut Teologic, argumentând că pentru aceasta există bani de la ONU. Iustin refuză. Îi este teamă să primească ansamblul nerenovat. Mai mult, gândește că dacă va accepta, Ceaușescu îi va spune că tocmai s-a ales cu noul sediu al Patriarhiei, lucru nedorit. Dictatorul se supără, dar nu trece la decizii concrete. Este momentul în care mai mulți intelectuali consideră că este momentul să intervină.Constantin Noica, Geo Bogza, Mihai Șora, Zoe Dumitrescu Bușulenga ori Răzvan Theodorescu semnează un memoriu pentru salvarea lăcașului de cult. La un moment dat, istoricul de artă Dinu C. Giurescu, care știe că Iustin este un apropiat al cuplului Ceaușescu se gândește că o semnătură a acestuia pe scrisoare ar da bine. Merge la el în audiență, îi spune ce și cum. Este refuzat. Mai mult, e jignit: ”Mă, voi semănați cu fugarii de la Europa Liberă”.

Ceaușescu are răbdare încă un an. Dar nimic nu se schimbă. Decide că aici trebuie să apară clădirile Justiției: Ministerul, Procuratura Generală, Tribunalul Suprem plus alte instanțe, dar nu este de acord cu salvarea locului, ci numai cu demolarea completă. La finalul lui decembrie 1984 se înlătură latura vestică. În penultima zi a anului cad turelele. Sergiu Nicolaescu, regizorul, află și primește acordul de a putea filma, aici, secvențe din ”Noi, cei din linia întâi”. Trage cu tunul, provoacă pagube mari. O echipă de profesori și studenți de la Institutul de Arte Plastice reușește să desfacă 5 la sută din pictura murală. Panourile ajung într-un subsol al Casei Scânteii. Între 11 și 15 decembrie 1986 totul dispare, iar în ianuarie 1987 locul este arat.

Se începe proiectul pentru clădirile Justiției, dar, în aprilie 1988 lucrările se sistează. Se vorbește despre un complex gigantic, pentru adunări publice, se toarnă structura de rezistență, apoi, Revoluția din decembrie 1989 oprește tot. Peste ani, pe locul fostei Mănăstiri, apare Delta Văcărești și Sun Plaza.

Să fim bine înțeleși! Cuplul dictatorial nu a iubit, niciodată, Biserica. Sunt cunoscute secvențele în care Elena Ceaușescu decidea dispariția unui lăcaș de cult cu o singură mișcare a mâinii (Sf. Vineri, bisericile din Dealul Arsenalului-Uranus, Enei etc). Au demolat imens, nu au ținut cont de istorie, de tradiții. Dar, în cazul Mănăstirii Văcărești lucrurile stau puțin altfel. Nimeni nu poate afirma cu tărie că locul ar fi putut fi salvat, dar este clar că în acest caz Ceaușescu a avut disponibilitate, dacă și Prefericitul Patriarh ar fi dorit. Acesta s-a temut însă că va trebui să accepte, ca sediu, clădiri cu peste 250 de ani de istorie, nerefăcute complet după un cutremur catastrofal. Dictatorul acceptase, înainte de 1977, operele de remodelare, fusese de acord să ofere BOR spațiul, dar refuzul l-a ambiționat. Bătrânii vorbesc și despre un blestem, Iustin Moisescu stingându-se, la 76 de ani, pe 31 iulie 1986, fix în perioada în care buldozerele se războiau cu istoria...

 

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe 

România la CENTENAR. 100 DE ANI de la MAREA UNIRE