Grigorie Leu. Episcopul martir de Huși, otrăvit la masă de Petru Groza, pentru că s-a opus comuniștilor, va fi deshumat după 70 de ani!

În septembrie 1948, regimul stalinist abia instaurat în România, decide ca bisericile să nu poată adminsitra sub 750.000 de credincioși, pentru a fi controlate mai ușor. Grigorie Leu, Episcop de Huși, nu este de acord. Se opune comuniștilor, în timp ce fiul său vorbea la Radio Londra despre abuzurile ”roșiilor”. Este chemat la Guvern, pe 25 februarie 1949, pentru a da explicații. ”Băiat”, Petru Groza îl invită la masă și îl otrăvește. Moare în chinuri, patru zile mai târziu. Va fi deshumat, pentru a se stabili, cu exactitate, cauzele decesului

Grigorie Leu s-a născut în a doua zi a lunii mai, 1881, la Țuțcani, Vaslui, ca fiu al unei vechi familii de preoți din părțile Covurluiului. Merge la cursurile Seminariilor din Roman și din Iași și este hirotonit preot peste comuna oancea, din Galați. În paralel, vine la ”Teologie”, la București. Primul Război Mondial îl găsește ca director al Seminarului din Ismail, apoi, în 1924 e vicar al Mitropoliei Iașilor. E ales episcop de Argeș, apoi, în 1940, de Huși.

Grigorie Leu (stânga imaginii), la ieșirea din Palatul Regal

După cel de-al Doilea Război Mondial, când comuniștii preiau puterea, Grigorie Leu intră în conflict cu ei. Din dorința de a controla Biserica, staliniștii, prin Ministerul Cultelor, adoptă, la 23 februarie 1949, Statutul de organizare și funcționare, prin care instituția arhiereului-vicare sa unele eparhii istorice erau desființate. Mai mult, bisericile nu puteau avea unități administrativ-canonice sub 750.000 de credincioși. Grigore Leu este informat că eparhia sa fusese ”închisă”, urmând a primi domiciliu la Mănăstirea ”Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, ce urma să se organizeze în jurul catedralei hușene.

Leu nu este de acord. În același timp, fiul său vorbește la Radio Londra despre abuzurile regimului comunist. Datorită refuzului de a colabora cu invadatorii, a faptului că s-a ridicat, din amvon, împotriva cedării Basarabiei, împotriva pensionării forţate a clerului, pentru că a ocrotit pe călugării şi preoţii fugiţi din faţa invaziei sovietice şi pentru că a sprijinit, în 1940, cu pastorale şi preoţi, ce treceau clandestin de la Huşi peste Prut, spre a oficia slujbele creştineşti, comunistul Al. Popescu-Ciorani, în Adunarea Deputaţilor, din 13 august 1947, cerea “demascarea” şi judecarea episcopului Grigorie al Huşilor pentru “crima” de a-şi iubi ţara, numindu-l “naţionalist” şi “antisovietic”, deoarece se opunea campaniei de sovietizare a României şi reprezenta interesele tuturor românilor şi nu a celor câţiva străini de neam şi lege, importaţi de la Moscova.

Pentru a facilita transpunera în fapte a ordinelor primite de la Moscova, Justinian Marina, Patriarhul BOR, la indicaţiilor consilierilor sovietici controlaţi şi teleghidaţi de Emil Botnăraş, a iniţiat o nouă strategie: a desfiinţat Episcopia Huşilor, l-a trecut forţat la pensie şi i-a pregătit locul de izolare într-o casă conspirativă din Bucureşti, pentru a-l putea supraveghea mai uşor, deși i se promisese că va putea rămâne în Moldova.

Fotografia de pe catafalc a fost trimisă, imediat, către KGB-ul sovietic

Imediat, Grigorie Leu este chemat la București. Ajunge aici pe 25 februarie 1949, pentru a da explicații. ”Băiat bun”, Petru Groza, șeful Guvernului îl invită la masă. Una otrăvită, la propriu. Și aici, Leu își arată nemulțumirea față de noul Statut de Organizare al Bisericii Ortodoxe Române. Mâncarea îi este ”controlată”. Imediat după ce pleacă spre casă, i se face rău. Înaltul prelat român era conştient că, în scurt timp, va muri, chiar din momentul coborârii sale din tren, la Crasna, când a cerut şefului gării să telefoneze la Medgidia pentru a veni, imediat, un medic al familiei. Sosind, la chemarea de urgenţă, cumnata sa, dr. Valentina Leu, a constatat că “din sputa recoltată rezultă, la observaţie, urme de arsenic” după cum apare consemnat într-o scrisoare trimisă dr. Găitulescu, directorul spitalului din Huşi.

În scurtul timp, cât i-a mai rămas de trăit, Vlădica, cum era alintat, cu pacienţă şi luciditate, în pofida suferinţelor groaznice provocate de arsenic, şi-a adus la zi testamentul spiritual şi pe cel material, iar fiului său i-a lăsat insemnele ierarhice şi odăjdiile scumpe pentru a-i continua lupta împotriva antihristului în ofensivă. Moare, în chinuri, pe 1 martie 1949, la 66 de ani. O dată cu el se stinge și o episcopie românească ce dăinuia de secole pe acele meleaguri.

După aproape 70 de ani de la a sa înhumare, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exlilului Românesc (IICCMER), împreună cu Parchetul Militar, anunță că vor începen o acțiune de investigații arheologice în municipiul Huși, județul Vaslui. Obiectivul îl reprezintă deshumarea rămășițelor pământești ale fostului episcop, Grigorie Leu. ”Pentru că este vorba de un asasinat politic, trebuie să cunoaștem tot adevărul”, au declarat reprezentanții IICCMER.

Credit foto: cuvântul-ortodox.ro