Atunci când țesutul e grav afectat, celulele care au supraviețuit traumei pot avea un răspuns care a rămas un mister timp de aproximativ 50 de ani.
Inițial, experții au observat procesul în larve de muște. În ultimii 50 de ani, au încercat să afle care e mecanismul din spatele acestui fenomen în corpul uman, scrie Science Alert.
Înțelegerea acestui proces poate duce la dezvoltarea unor noi moduri de a opri revenirea cancerului, de exemplu.
Studiul a fost condus de o echipă din cadrul Institutului Weizmann din Israel.
Mister din corpul uman rezolvat după 50 de ani
Cu ajutorul acestei cercetări, a fost rezolvat un mister din corpul uman vechi de 50 de ani. La baza acestui studiu se află caspazele. Acestea sunt enzime asociate cu moartea celulară programată. Adică procesul prin care organismul distruge celule pentru a rămâne sănătos sau pentru a modela țesuturi.
În ultimii ani, studiile au arătat că aceste caspaze nu sunt întotdeauna „ucigași”. Ele sunt implicate într-o varietate de alte procese esențiale, ceea ce a dus la investigarea lor în acest context.
Citește și: Cât de repede pot crește oamenii. Experții au dezvăluit limita record
Echipa de cercetare a studiat inițial proliferarea compensatorie, prin același experiment care a dus la descoperirea sa. Au expus larvelor de muscă de oțet (Drosophila melanogaster) la doze mari de radiații. De această dată, oamenii de știință au analizat mult mai atent etapa de regenerare.
„Ne-am propus să identificăm celule care apasă butonul de autodistrugere, dar care supraviețuiesc totuși,” a declarat Tslil Braun, autoarea principală a studiului.
„Pentru a face acest lucru, am folosit un senzor întârziat care semnala celulele în care caspaza inițiatoare fusese activată, dar care, cu toate acestea, au supraviețuit iradierii,” a continuat experta.
Cercetătorii au descoperit că, după deteriorarea cauzată de radiații, țesutul se regenerează prin colaborarea dintre 2 tipuri de celule supraviețuitoare.
Țesutul se poate regenera printr-un proces complex
Celulele de un tip sunt inițial marcate pentru moarte, dar, în cele din urmă, rezistă morții și se multiplică rapid pentru a repara țesutul afectat. Echipa le-a numit celule activatoare de Dronc (DARE).
Analizele ulterioare au arătat că celulele DARE nu acționează singure.
„Am identificat o altă populație de celule rezistente la moarte. Dar, spre deosebire de celulele DARE, acestea nu prezentau activarea caspazei inițiatoare. Le-am numit celule NARE,” spune Braun.
Deși aceste celule NARE nu erau marcate ca fiind moarte, ele sunt recrutate de celulele DARE pentru a realiza reparațiile necesare în țesutul afectat. De asemenea, ele reglează procesul pentru a preveni o regenerare excesivă.
Celulele DARE supraviețuitoare și țesutul reparat cu ajutorul lor devin și mai rezistente la moarte. După un al 2-lea val de radiații, acestea au devenit mult mai greu de distrus, un fenomen observat anterior în tumorile canceroase.
„Descendenții celulelor DARE s-au dovedit a fi extrem de rezistenți. De 7 ori mai rezistenți la moartea celulară decât celulele din țesutul inițial,” a declarat Eli Arama, expert de la Institutul Weizmann.
„Acest lucru ar putea ajuta la explicarea motivului pentru care tumorile recurente devin mai rezistente după radioterapie,” a continuat expertul.
Cercetătorii au identificat, de asemenea, o proteină motorie moleculară, Myo1D, care pare să protejeze celulele DARE de moarte. Din nou, apare o legătură cu biologia cancerului: se crede că și cancerele pot exploata Myo1D pentru a supraviețui.
Acum că mecanismele detaliate ale proliferării compensatorii sunt cunoscute, e mult mai probabil ca oamenii de știință să găsească modalități de a o stimula sau activa (pentru vindecarea țesuturilor) ori de a o bloca (pentru a opri cancerul). Cercetarea a fost publicată în jurnalul Nature Communications.
Descoperirea din SUA care e mai veche decât piramidele din Egipt. Ce au găsit experții într-un lac... Curcubeu descoperit în spațiu. Fenomenul „complet neașteptat” nu a mai fost văzut până acum...
