Live acumChefi la Cutite
Prime Time 20:00Te cunosc de undeva!

Sfântul Ștefan cel Mare. Cum am omorât singura biserică a domnului moldav în Țara Românească. ”Fără interes!”

După ce iese învingător în Bătălia de la Râmnic, din 1481, conform obiceiului, Sfântul Ștefan cel Mare zidește, pe acele locuri, o biserică, unica a domnitorului moldav pe pământul Țării Românești. Așezământul este distrus, însă, 1896, considerându-se că ”nu mai păstra niciun element de interes arhitectonic sau istoric”. Pe locul său, pe la 1903, se înalță Catedrala ”Cuvioasa Paraschiva”, ce viețuiește și astăzi

Nicolae Iorga vorbea cu durere despre demolarea bisericii lui Ștefan cel Mare. Imagine de acum mai bine de 125 de ani

În noiembrie 1477, Sfântul Ștefan cel Mare, domnul Moldovei, merge cu oaste în Țara Românească, pentru a face ordine. Dă jos pe Laiotă Basarab, protejatul său care uitase cine l-a hrănit, și-l urcă pe scaun pe Basarab cel Tânăr Țepeluș. Dar și în cazul acestuia loialitatea va fi scurtă. Vrea să atace Transilvania, însă e învins în Bătălia de la Câmpul Pâinii (13 octombrie 1479), de către oștile lui Ștefan Bathory de Ecsed, chiar dacă se întovărășise cu armata turcească.

În iunie 1480, în timp ce Țepeluș se afla în vizită la Istanbul, Ștefan cel Mare intră cu trupele în Muntenia și-l înscăunează pe Mircea al II-lea, unul dintre fiii lui Vlad Dracul. În februarie 1481, Țepeluș revine alături de armata fraților Mihaloglu, dornici de răzbunare după eșecul de la Câmpul Pâinii, și-și recapătă locul. Nu se potolesc și vor să atace Moldova.

În iunie 1481, Țepeluș, dimpreună cu Ali-bey și cu Iskender-bey, trec granița pe la Cetatea Crăciuna, dar nu se îndreaptă spre Chilia, ci o iau în sus, pe râul Siret, spre Roman. Când ajung în apropiere de Bacău, otomanii află că sultanul Mahomed al II-lea a trecut la cele veșnice, iar doi dintre fii săi, Baiazid al II-lea și Gem, au dat drumul la luptă, așa că se decide retragerea spre Țara Românească. La 8 iulie 1481, armata munteană - care dispunea de 20.000 de oameni - este interceptată de către cea moldavă. Bătălia este echilibrată (Ștefan cel Mare își pierde doi mari boieri, dar și pe cumnatul său) însă victoria este deplină pentru domnul moldav. Unele surse spun că Țepeluș a fost prins și decapitat, altele că a fugit la sud de Dunăre, de unde se va mai întoarce, pentru o scurtă domnie, în 1482.

”Fost-au făcută de Ștefan Vodă cel Bun den Moldova”...

Conform obiceiului, Sfântul Ștefan cel Mare ridică, pe acele locuri, o biserică. ”Această Sfântă și Dumnezeiască Biserică, a căruia iaste hramul Sfânta prapadomni Parascheva, fost-au făcută de Ștefan Vodă cel Bun den Moldova. Și trecând mulți ani s-au stricat. Dezi în zilele lui Ioan Constandin Basarab Brâncoveanu Voevod s-au îndemnat vecinătatea și-au ajutat cine cu ce s-au îndurat și o au refăcut den ferestri în sus și s-au făcut și slon, căci n-au fost, ispravnic fiind Dumitrașcu căpitan Bagdat Vel Agă și el cu a sa cheltuială s-au îndemnat de o au învelit și i-au făcut stâlpii ușilor și o au și pardosit, pentru a tuturor veșnică pomenire. Septembrie, leat 7212 (1703)”, sunt slovele dăltuite în piatră ale pisaniei Bisericii de la Râmnic, vizibile și astăzi. Informația furnizată pare corectă, întrucât și vechiul Letopiseț al Țării Românești amintește despre lăcaș. ”Acesta (n.r. - Ștefan cel Mare) a făcut o Sfântă Biserică în Râmnicu Sărat, hramul ei Prea Cuvioasa Paraschiva”. Vorbim, așadar, despre singura biserică ridicată de domnul moldav pe teritoriul Țării Românești, cunoscându-se obiceiul său de a zidi loc de pomenire și închinăciune după fiecare luptă în care ieșise biruitor.

515 ani de la moartea Sfântului Ștefan cel Mare. ”Pune focul pe picior. Ardeți degrab' și fără milă!”

Bun prieten al Râmnicului, marele istoric Nicolae Iorga, într-un articol scris în 1903, consemna, cu amărăciune, ceea ce mai rămăsese din fosta ctitorie a ilustrului domnitor pe pământul Munteniei: „Învingător la Râmnic, Ştefan cel Mare a durat aci una din bisericile sale amintitoare de biruinţă. E mai sus, în aceeaşi linie de clădiri faţă de Mănăstire… (”Adormirea Maicii Domnului” – n.n.). Dar simţul religios, iubirea de orânduială a cetăţenilor, i-au smuls tot nimbul de vechime sfântă. Un arhitect oarecare a adaus, a dres, a văpsit, a unit gândul său cu gândul strămoşilor (…) şi astăzi numai frânturile de zid vechiu lângă noua clădire împopoţonată amintesc cu adevărat ceea ce s-a dus, în Biserica „Peatra” – Pictură în ulei pe pânză. Sfr. Sec. al XIX-lea afară de urme de care numai un bun cunoscător şi un suflet pios are voie să se atingă pentru a le asigura mai bine păstrarea”. Tot geniul adăuga că din biserică se mai păstrau ”doar câteva frânturi de zid vechi”.

Sfântul Ștefan cel Mare. Cum am omorât singura biserică a domnului moldav în Țara Românească. ”Fără interes!”

La 1903, doar câteva frânturi din vechiul zid al bisericii se mai regăseau prin partea locului. Acum, acolo se înalță Catedrala ”Cuvioasa Parascheva”

Povestea demolării Bisericii ”Piatra” este confirmată de Alexandru Lapedatu (n.r. - Ministrul Cultelor și Artelor în șase guverne, ucis de către comuniști în Închisoarea Sighet) în studiul său din Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice din 1908. Aici precizează că în urma unor cercetări efectuate, pe teren, în 1896, de către Grigore Tocilescu, însoțit de arhitectul N. Gabrielescu, s-a hotărât demolarea bisericii ctitorite de Ștefan cel Mare la Râmnic, pe motiv că aflându-se într-o stare agravată de degradare, ”nu mai păstra niciun element de interes arhitectonic sau istoric”. ”În aceste împrejurări a dispărut ultima rămășiță istorică ce mărturisea în târgul de lângă fostul hotar al Milcovului de existența odinioară acolo a unicei ctitorii bisericești ce marele voievod al Moldovei a înălțat pe pământul Țării Românești”.

Din 1903, pe locul vechii biserici se înalță una nouă, ”Cuvioasa Paraschiva”, ce viețuiește și azi.

Recomandari