Ștefan cel Mare a ras Brăila de pe suprafața pământului. Oamenii s-au răzbunat: ”Copilul ăla de curvă îți este fiu?”

 
+2 click pentru
galerie

Marți, 27 februarie 1470, supărat că niște dregători moldoveni vor să-l dea jos de la domnie cu sprijinul celor din Brăila, Ștefan cel Mare arde și dărâmă orașul, prădând tot. Peste numai 10 ani, domnitorul are nevoie de sprijinul localnicilor, pentru a-l înscăuna pe tronul Țării Românești pe Mircea, un copil din flori. Răspunsul: ”Ai tu oare minte de îți prăpădești cerneala și hârtia pentru un copil de curvă, pentru fiul Călțunei, și zici că îți este fiu?”

Pe finalul lui 1469, Ștefan cel Mare, domnul Moldovei, află despre un complot menit a-l da jos de pe tronul țării. Conform iscoadelor sale, trei dregători moldavi, conduși chiar de un cumnat, marele vornic Ivan, gândiseră planul, cu sprijinul locuitorilor din Brăila, care se angajaseră să trimită și un corp de oaste. Ștefan cel Mare poruncește să fie executați cei trei - la Vaslui, pe 16 ianuarie 1470 - apoi pornește să pedepsească Brăila. Orașul e atacat pe 27 februarie 1470, într-o zi de marți, și ras de pe suprafața pământului. 

„Cându a intrat zavistiia intre Ştefan vodă şi intre Radul vodă şi de arderea Brăilii
Vă léato 6978 (1470), într-acéia vréme intră zavistiia intre Ştefan vodă şi intre Radul vodă, domnul muntenesc, pre obicéiul firei omeneşti de ce are, de acéia poftéşte mai mult, de nu-i ajunse lui Ştefan vodă ale sale să le ţie şi să le sprijinească, ci de lăcomie, ce nu era al lui, încă vrea să coprinză. Strâns-au ţara şi slujitorii săi şi au intratu în Ţara Muntenească, de au prădatu marginea, fevruarie 27 dni şi au arsu Brăila în săptămâna albă, marţi.
”, scrie Grigore Ureche în faimosul său ”Letopiseț”. Locul este pârjolit, ”mare și multă vărsare de sânge ce a avut loc”, după cum consemnează cronicile moldo-germane.

Deși pare greu de crezut pentru acele vremuri, orașul își revine foarte repede. Locul caselor arse e luat de altele, făcute din lemn și acoperite cu stuf, corăbiile continuă să ajungă în port, locul renaște. Dar oamenii nu uită atacul lui Ștefan cel Mare.

Suntem în 1480. Pentru a scăpat de griji, domnitorul încearcă să pună pe tronul Munteniei un altiat, spre a se proteja de atacul turcilor. Are un anume Mircea, care se recomanda ”fiu de domn”, un băiat ce zicea că se trăgea din dinastia Basarabilor. Ca să-și ducă planul la bun sfârșit, Ștefan cele sprijinul locuitorilor din cele trei județe muntene de la granița cu Moldova, Brăila, Râmnicul Sărat și Buzău. În depeșa trimisă, Ștefan îl numea pe Mircea ”fiul” său.

Cele trei județe nu numai că nu vin în întâmpinarea solicitării puternicului domnitor, dar brăilenii îl și sfidează, luându-l peste picior, într-o scrisoare de răspuns. Râmnicenii și buzoienii au preferat să stea cuminți, considerând că este prudent să nu trimită niciun rând scris, dar brăilenii nu au uitat momentul februarie 1470, așa că au reacționat. Textul epistolei este reprodus în volumul „Istoricul oraşului Brăila”, al lui Constantin C. Giurescu: „De la toţi boierii brăileni şi de la toţi cnejii şi de la toţi rumânii scriem ţie, domnului moldovenesc, Ştefane voievod. Ai tu oare omenie, ai tu oare minte, ai tu creier de-şi prăpădeşti cerneala şi hârtia pentru un copil de curvă, pentru fiul Călţunei, şi zici că îţi este fiu? Dacă ţi-e fiu şi zici că vrei să-i faci bine, atunci lasă-l să fie după moartea ta domn în locul tău, iar pe mumă-sa Călţuna ia-o şi ţine-o să-ţi fie doamnă, cum au ţinut-o în ţara noastră toţi pescarii din Brăila, ţine-o şi tu să-ţi fie doamnă. Şi învaţă-ţi ţara ta cum să te slujească, iar de noi să te fereşti, căci de cauţi duşman, ai să-l găseşti. Şi aşa să ştii: domn avem, mare şi bun, şi avem pace din toate părţile; şi să ştii că toţi pe capete vom veni asupra ta împreună şi vom sta pe lângă domnul nostru, Basarab Voievod, măcar de-ar fi să ne pierdem capetele”.

Răspunsul brăilenilor: Ștefan cel Mare este luat peste picior

Despre Ștefan cel Mare se știe că a fost un crai uriaș. Potrivit izvoarelor istorice, se ştie cu siguranţă că a avut patru soţii: Maruşca cu care s-a căsătorit în 1457, Evdochia de Kiev (1463), Maria de Mangop (1472) şi Maria Voichiţa (1480). Doar prima soţie nu a fost de neam mare, restul căsniciilor fiind făcute din interes. Voievodul a avut doar două ibovnice care apar în izvoarele istorice: Călţuna din Brăila (femeie căsătorită şi de moravuri uşoare) şi Maria din Hârlău, o pescăriţă. Restul aventurilor, despre care se spune că au fost cu sutele, nu pot fi probate. De asemenea, a avut 10 copii, șapte băieți și trei fete. Alexandru a fost primul fiu al lui Ştefan cel Mare, copil conceput cu Maruşca. A doua soţie, Evdochia de Kiev, i-a dăruit trei copii (Elena, Iliaş şi Bogdan) - care au murit cu toţii în timpul vieţii tatălui lor. Maria de Mangop nu i-a oferit niciun fiu, motiv pentru care a divorţat de ea (celelate soţii au decedat). Cu cea de-a patra soţie, Maria Voichiţa, a avut patru copii: Bogdan al III-lea (succesorul tronului), Bogdan Vlad, Ana şi Maria Chiajna. Cu fiecare dintre cele două ibovnice a avut câte un fiu: Mircea (rezultat în urma relației cu Călțuna) şi Petru Rareş (viitorul domn, mama acestuia fiind Maria Rareș din Hârlău, cunoscută și ca ”Răreșoaia”.

Mormântul Sfântului Ștefan cel Mare de la Mănăstirea Putna, ctitoria sa

Mircea nu va fi instalat, niciodată, pe tronul Țării Românești. Totuși, Ștefan cel Mare reușește acest lucru prin numirea lui Vlad Vodă Călugărul, uns domn în iulie 1481, protejatul său. Prima ședere pe tron va fi scurtă, până în august 1481. Apoi va urma a doua domnie, între iulie 1482 și noiembrie 1495, dar, în loc să fie aliatul lui Ștefan cel Mare în lupta contra turcilor, Vlad Vodă Călugărul trece de cealaltă parte a baricadei, pentru a-și păstra tronul.

Sursa: „Istoricul oraşului Brăila”, Constantin C Giurescu

Credit foto: tiparituriromanesti.com





 



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI