Niciun drum cu microbuzul nu seamana cu celalalt. Pericolele sunt mereu altele si altele. Un domn isi tine fetita de cativa ani pe genunchi, chiar langa usa deschisa. Pentru sofer nimic nu mai conteaz dupa ce a luat banii. Apasa acceleratia ca si cum n-ar sti ca barbatul ar putea sa cada cu tot fetita, la un viraj sau o frana puternica.
Iar pe timp de vara, pasagerii trebuie sa se multumeasca si cu minimum de confort. Scaunele rupte si murdare, geamurile deschise larg sau care nu se pot deschide, usile care nu se inchid din cauza caldurii sau aglomeratiei si nici gand de aer conditionat. Oamenii nu au insa de ales.
In ciuda conditiilor, prea putini sunt cei care nu se mai urca a doua oara in maxi-taxi. Si la fel de putini sunt cei care stiu care le sunt drepturile.
In fata camerelor, niciun sofer nu recunoaste ca nu respecta orarul, ca nu da bilete si ca nu ii pasa deloc de confortul oamenilor.
