1.000.000 de morți în 100 de zile. Ai 10 vaci, trebuie să dispari! Concurs: ”Cine ucide mai mult, câștigă!”

 
+4 click pentru
galerie

Pe 6 aprilie 1994, cu 25 de ani în urmă, pleacă la drum una dintre cele mai sângeroase crime împotriva umanității din perioada contemporană: 1.000.000 de etnici Tutsi și Hutu moderați sunt uciși, în Rwanda, în decurs de 100 de zile, de către cele două miliții hutu, Interahamwe și Impuzamugambi. Națiunile Unite, prezente acolo, stau și privesc. Criminalii sunt ierați după ce-și cer scuze rudelor victimelor. Azi, țara e plină de monumente cu cranii de om...

În 1994, Rwanda, țară din centrul Africii, are cam 11.000.000 de suflete. Pentru că suprafața este apropiată de cea a Belgiei, vorbim despre una dintre cele mai mari densități ale populație. Oamenii provin din trei etnii: Hutu, Tutsi (”păstori de tip etiopid”, care ies în evidență prin tenul mai deschis și talia longilină, atingând, frecvent, doi metri) și Twa (formată din pigmei), aceasta din urmă, cu un procent foarte mic, sub 1 la sută. Conflictul etnic dintre Hutu și Tutsi nu prezenta o noutate. Minoritari, Tutsi au fost, mereu, clasa conducătoare. Hutu erau agricultorii. Primii au fost considerați, de către coloniștii belgieni, ”rasă superioară”, primind o educație avansată, precum și cele mai bune slujbe. După cel de-al Doilea Război Mondial, Belgia se retrage, dar continuă că conducă zona cu mandat din partea ONU. În 1959, 20.000 de etnici tutsi sunt uciși de către hutu. În 1973, puterea este preluată de Juvenal Habyarimana, etnic hutu. Conflictul escaladează puternic. În afara granițelor, refugiații tutsi se unesc în Frontul Patriotic din Rwanda (RPF), condus de Paul Kagame, cel care, în 1990, invadează țara, dând naștere unui război civil. Forțele guvernamentale fac față invaziei, sprijinite de Franța și de fostul Zair. După doi ani și jumătate de lupte, nimeni nu câștigă, dar situația ”mocnește”. 

Pe 6 aprilie 1994, avionul în care se află dictatorul Juvenal Habyarimana, cel de-al doilea președinte al Rwandei, se prăbușește în condiții misterioase. În el se află și șeful statului din Burundi. Ambii sunt etnici hutu, iar aparatul de zbor cade lângă capitala Kigali. Imediat, puterea hutu anunță că aeronava a fost doborâtă la ordinele lui Paul Kagame. Este momentul startului genocidului. Și astăzi, la un sfert de secol de atunci, e greu de reamintit crimele petrecute. În 100 de zile (6 aprilie - mijlocul lui iulie), între 800.000 și 1.000.000 de etnici Tutsi și Hutu moderați sunt uciși cu bestialitate, ca ”răzbunare”. Efectiv au loc concursuri cu ceea ce înseamnă să ucizi mai mult. De la postul de Radio ”1.000 de coline”, Valerie Bemeriki cheamă la ”omorâtul de gândaci”. Din China vin, la preț mic, macetele. Milițiile hutu, Interahamwe și Impuzamugambi sunt echipate de luptă, fiind repartizate pe străzi, cartiere și orașe. 1.000 de tutsi se ascund în hotelul ”1.000 de coline”, condus de Paul Rusesabagina, Oskar Schindler-ul rwandes. 

La prima oră a dimineții, milițienii Interahamwe beau. Enorm. Apoi trec la ucis. Câmpurile erau, efectiv, roșii de la sângele victimelor. La un moment dat, și-au dat seama că nu mai pot distinge care sunt ai lor și care trebuie exterminați. Așa că au tras următoarea concluzie: ai mai puțin de 10 vaci în bătătură, eși sărman, deci hutu. Posezi mai mult de 10 capete, ești ”bogătaș” și trebuie să pieri. Frontul Patriotic Rwandez, avansat, rapid, din Uganda, a preluat controlul țării. Criminalii s-au refugiat în Tanzania ori vechiul Zair. Aici ajung și alte 2.000.000 de refugiați. Condițiile insalubre duc la holeră. Gropile comune se fac cu ajutorul excavatoarelor franceze. Trupele de pace staționate aici, sub egida Națiunilor Unite (UNAMIR), stau și privesc...

Anii trec. Închisorile sunt ”eliberate” de ucigași. Se organizează tribunalele ”gachacha” (”de iarbă”), unde criminali trebuie să ceară iertare puținilor supraviețuitori, ori rudelor celor uciși, care se află pe un câmp. Lucrul acesta se face personal, om cu om. Apoi, sunt absolviți de vină! Azi, guvernul condus de veșnicul spartan Paul Kagame e la putere. Opoziția e fie după gratii, fie în exil. Istoria se repetă. Este total interzis să folosești termeni precum ”hutu” ori ”tutsi”. Dar monumentele pline de cranii și de oase, pe marginea drumului, stau mărturie...



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI