Live acumFilm: Capcana pentru parinti (r)
Prime Time 20:00Poftiţi pe la noi: Poftiţi la Nea Marin!

Și dacă ai trecut, azi, pe lângă Eminescu? Locurile în care a locuit Poetul în viețuirea sa prin București

În 1868, Mihai Eminescu ajunge la București, fiind angajat sufleur și copist la Teatrul cel Mare. Vor fi aproape 20 de ani - cu întreruperi - în care poetul național va locui în Orașul lui Bucur, în diferite locații, mai bune sau mai rele: aici se va iubi cu Veronica Micle, aici va fi jurnalist cu ștaif al ziarului ”Timpul”, aici va citi ”Luceafărul”

Mihai Eminescu a ajuns, la 18 ani, la București, unde avea să-și petreacă, apoi, cea mai mare parte a vieții sale

Mihai Eminescu refuză, multă vreme, să părăsească Moldova pentru a se muta pe malurile Dâmboviței. ”Cu ce dracu să plec? Am bagaje: cărți, manuscripte, ciubote vechi, lăzi cu șoareci și molii, populate la încheieturi cu diferite naționalități de ploșnițe. Cu ce să transport aceste roiuri de avere?”, îi scrie lui Ioan Slavici. Finalmente, acceptă. Aici, la București, se va muta aproape non-stop. Așa erau vremurile pe atunci, în urbea de cum un secol și jumătate, obicei păstrat până aproape de cel de-al Doilea Război Mondial: moda timpului spunea să-ți schimbi domiciliul de două ori pe an, de Sfântul Gheorghe și de Sfântul Dumitru, pentru că atunci se modificau chiriile, iar tu puteai găsi o cămăruță de locuit mai aproape de locul de muncă.

1868, HOTELUL ”HUGUES”

Pe la 1835, belgianul (se crede, eronat, că era francez), Donat Hugues vine la București. E un bucătar vestit, primul care introduce trufele în meniul bucureștenilor. La 1841 își deschide, deja, hotel, în chiar zona „Pieței Teatrului”, noul centru al Bucureștilor, pe Podul Mogoşoaiei, aflată între Hotelul „Continental” şi „Pasajul Englez”, fixând pe firmă numele său. A fost ridicat pe locul grajdurilor Consulatului austriac, avea două etaje şi 40 de camere – „pentru 15 franci ai un dormitor, un salon şi o cameră pentru servitori”.

Mihai Eminescu ajunge la București în 1868. Este sufelur și copist în trupa lui Mihail Pascaly. Cum ”Teatrul cel Mare” (n.r. - viitorul Teatru Național) se găsește peste stradă, poetul va locui aici. Clădirea există și astăzi, în varianta modificată pe la 1890, când i s-a adăugat un etaj în plus și o mansardă.

1877 - 1881, PALATUL ”DACIA”, HOTELUL ”UNIVERSAL” - ZIARUL ”TIMPUL”

Imediat după 1700, Constantin biv vel capitan Filipescu ridică un han de mici proporții, la intersecția Lipscanilor cu Podul Mogoșoaiei. La 1871 este scos la vânzare. Va fi demolat aproape imediat, iar în 1874 pe acele locuri apare Palatul Societății de Asigurare ”Dacia”. Atât aici, cât și pe Gabroveni 12, Eminescu va lucra la ziarul ”Timpul”. A doua clădire, ridicată de Constantin Hagi Tudorache pe locul unui fost han distrus în incendiul din 1847, după Revoluție, ”Hotelul Universal”, fostul han ”Teodoraki”, ajunsese bordel proletar în perioada comunistă şi cuib al Securităţii. După ’89 a intrat în proprietatea Ligii Studenților de la Facultatea de Litere a Universității din București și a fost transformată în cămin studențesc. Poetul a lucrat la ”Dacia” între 1877 și 1879, alături de Caragiale, apoi s-a mutat, cu redacția, ceva mai încolo, pentru perioada 1880 - 1881. Ambele clădiri rezistă și astăzi, într-o stare deplorabilă, dar două plachete menționează trecerea Eminului prin acele locuri.

1879, PODUL MOGOȘOAIEI

Detaliile-s puține, dar, conform documentelor păstrate, Eminescu locuiește, pentru puțină vreme, pe Podul Mogoșoaiei, la 1879, în locuința lui Ion Strat. Astăzi, casa respectivă ar fi localizată în dreptul actualului Muzeu al Colecțiilor de Artă.

1881, BISERICA ”CAIMATA”

Pe 23 octombrie 1731, ceaușul de aprozi Necula Bozianu și a lui soție, Safta, termină de zidit Biserica ”Caimata”. E puternic afectată de cutremurul din 1838, dar zidurile în rămân întregi. Mihai Eminescu locuiește aici o periodă, chiar în curtea bisericii cunoscută drept ”cea a lăutarilor”, pentru că aici veneau menestreii în căutarea unui angajament. Locul era plin de praf, mucegai și păienjeniș. În 1891, primarul Pache-Protopopescu semnează proiectul de sistematizare al Bucureștiului, așa că locul este demolat la 1892. Pentru o impresie, biserica se găsea în mahalaua Caimata, pe actualul loc al Bursei de Valori București, de pe Bulevardul Carol I.

Eminescu a dormit, luni întregi, doar în paie, într-un han. ”Stau numa-n foame”. ”Bea fără cumpăt!”

1881 - 1882, BISERICA ENEI 1

După o scurtă trecere pe strada ”Șipotul Fântânilor” (într-o casă cu ziduri ”leproase”, după cum avea să scrie marele George Călinescu), din zona Grădinii Cișmigiu, se mută pe Bierica Enei, la numărul 1, într-o casă a lui Carol Popp de Szathmari, primul fotograf din istoria noastră. În timpul bombardamentelor asupra Bucureștilor, din cel de-al Doilea Război Mondial (primăvara lui 1944), imobilul este puternic avariat, fiind necesară demolarea sa.

Senzațional! Bucureștiul a avut prima imagine la 360 de grade acum 155 de ani!

1882, CASELE LUI TITU MAIORESCU

O perioadă, Mihai Eminescu este găzduit de către Titu Maiorescu, casele acestuia situându-se, astăzi, în zona cuprinsă între Ateneul Român și Bulevardul Magheru. Mai întâi, pe strada Herăstrăului, la numărul 27 (n.r. - azi, George Enescu), apoi chiar la sediul ”Junimii”, pe fosta stradă Mercur, la numărul 1, actuala Arthur Verona (foto). Acum, în locul clădirii în care Eminescu a citit, pentru prima oară, fragmente din capodopera ”Luceafărul”, pe 24 aprilie 1882, se găsesc un mic părculeț și blocul ”Eva”. Revine, apoi, pe strada Herăstrăului, de această dată la nr.11 bis, la mansardă. Pe aceste locuri există, în zilele noastre, ”Enescu Office Building”.

1882, BUZEȘTI, Nr. 5

În primăvara lui 1882, Mihai Eminescu și Veronica Micle locuiesc pe strada Buzești, la numărul 5, într-o clădire lipită de Hotelul ”Marna”. În 1973, se ia decizia demolării locului, dar scriitorii și academicienii vremii se implică, scriu articole în ”Luceafărul” ori ”România Literară” și casa scapă. Apoi, în 2010, odată cu apariția diametralei Piața Victoriei - Uranus, totul cade sub lamele buldozerelor. Cu toate acestea, unii jurnaliști au mai apucat să fotografieze placa ce amintea că Veronic Micle și Mihai Eminescu au trăit, împreună, acolo. La finala lui 1882, Eminescu se mută, cu chirie, pe strada ”Știrbei Vodă”.

1883 - ACASĂ LA IOAN SLAVICI

1883 îl găsește pe Eminescu acasă la Ioan Slavici, în chirie la casa acestuia din Piața Amzei, locuință ce fusese a lui Gălășescu, situată fix peste intrarea de azi de la Teatrul ”Ion Creangă”. Nu se înțelege, deloc, cu nevasta lui Slavici, așa că trebuie să plece și de aici. Ajunge pe strada Segmentului, la numărul 9, în casele lui Stelian Chirițescu...Apoi merge la prietenul său, Constantin Simțion, pe strada Apolodor.

1883 - BAIA MITRAȘEVSKI

Această imagine ne arată ruinele Hotelului ”Tranzit” din București, ridicat pe locul ”Băii Mitrașevski”, de unde marele Mihai Eminescu va fi arestat pe 28 iunie 1883, moment în care începe declinul său. Locul era amintit încă de la 1870. Aici vine comisarul Niculescu și îl ridică pe poet, aflat numai cu prosopul pe el. Locul continua să existe și pe la 1906, sub denumirea de ”Baia Diana”.

1889 - STRADA PLANTELOR, ”SANATORIUL CARITATEA”

În 1872, doctorul Șuțu deschide Sanatoriul ”Caritatea” de pe Strada Plantelor. În 1885, Eminescu e la tratament, lângă Odessa. În 1886, pleacă la Botoșani, la sora sa, Henrieta. În 15 aprilie 1888, Eminescu se mută, din nou, la București. Nu va mai pleca de aici. Avea să fie internat, în 3 februarie 1889, la Spitalul ”Mărcuţa” din Bucureşti şi apoi transportat la Sanatoriul ”Caritatea”. Medicul Zaharia Petrescu, împreună cu dr. Alexandru Şuţu, l-a examinat pe Mihai Eminescu, la 20 martie 1889. Concluzia raportului medical a fost următoarea: “dl. Mihail Eminescu este atins de alienaţie mintală în formă de demenţă, stare care reclamă şederea sa într-un institut”. În 13 aprilie s-a instituit o curatelă pentru asistenţa judiciară a bolnavului.

15 iunie 1889. El este omul care l-a omorât pe Eminescu! I-a dat în cap cu o cărămidă deoarece cânta fals!

Mihai Eminescu s-a stins pe 15 iunie 1889 (placa de pe strada Plantelor nu a fost, nici azi, modificată), în jurul orei 4 dimineaţa, în sanatoriu. Ziarul ”Românul” anunţa ziua următoare la ştiri, sec: ”Eminescu nu mai este!” În 17 iunie, Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din Cimitirul ”Bellu”. Sicriul a fost dus pe umeri de elevi de la Şcoala normală de institutori din Bucureşti.

Sursă: Denise Fătulescu

Fanatik.ro
Cele mai noi stiri
Lajumate.ro