23 august 1989, ULTIMA DEFILARE! Cum a fost minţit Ceauşescu că-i gata Muzeul Comunismului. Împopoţonată cu prelate şi giulgiuri şi inspirată din casa de la Scorniceşti, Casa Radio a fost proiectată chiar de Tovarăş

 
+10 click pentru
galerie

Faţada şi scheletul "monstrului" arhitectonic (ce zace pe Ştirbei, imediat după intersecţia cu Calea Plevnei, pe partea dreaptă) sunt astăzi lăsate în paragină, arătând din ce în ce mai rău cu fiecare an care trece. În urmă cu 29 de ani, însă, aici avea loc ultima defilare comunistă. Soții Ceaușescu, împreună cu membrii Comitetului Politic Executiv (CPEX), diplomați, oameni ai muncii au asistat la evenimentul care avea să rămână în istorie...

Miercuri, 23 august 1989. La ora 8,00, Carol Dina, membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, prim-secretar al Comitetului Judeţean de Partid, preşedintele Consiliului Popular Judeţean Galaţi ia loc în tribuna oficială, împodobită sărbătoreşte şi dominată de mari portrete ale soţilor Nicolae şi Elena Ceauşescu, de steme, drapele ale ţării şi partidului, şi lozinci. Începe!

"Grandioasa demonstraţie a oamenilor muncii" începe cu intonarea Imnului de Stat al RSR…

Sub faldurile drapelului de luptă cu deviza încrustată cu fir de aur „Pentru patria noastră – Republica Socialistă România”, mii de combatanţi defilează într-o ţinută impecabilă, aliniere perfectă şi cadenţă sigură. Îi urmează, în blocuri compacte, luptătorii din gărzile patriotice de pe platforma Combinatului Siderurgic - al căror Drapel de luptă a fost distins cu înaltul ordin „Apărarea Patriei” clasa a II-a - de la Şantierul naval, Întreprinderea Mecanică Navală, Întreprinderea Laminorul de Tablă, oameni ai muncii în uniformă cu ecusonul cu tricolor. Vin apoi sute de pionieri purtând flori, eşarfe roşii şi tricolore şi portretele soţilor Ceauşescu.

Cinstea de a deschide demonstraţia oamenilor muncii le-a revenit siderurgiştilor şi constructorilor, energeticienilor, proiectanţilor şi cercetătorilor de pe marea platformă siderurgică, în fruntea coloanei fiind portretul lui Nicolae Ceauşescu, încadrat de mari steme şi drapele ale patriei şi partidului.

Defilează, apoi, constructorii de la Şantierul Naval ilustrând printr-un impresionant car alegoric marile succese în producţie – 217 nave maritime şi speciale şi primele platforme de foraj marin realizate în ţară. 

Vine din urmă coloana numeroasă a sportivilor printre care se află 25 de campioni republicani, 30 de sportivi clasificaţi drept „candidat olimpic” şi 75 de componenţi ai loturilor naţionale de juniori, tineret şi seniori care au obţinut rezultate de răsunet pentru România socialistă.

"La unison cu ţara, sub semnul unităţii de neclintit a întregului popor în jurul PCR, al secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, oamenii muncii de pe meleaguri gălăţene au sărbătorit a 45-a aniversare a Revoluţiei de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă de la 24 august 1944", consemna presa vremii.

 “CASA RADIO” ESTE APROAPE GATA”! CUM I S-A ASCUNS ADEVĂRUL LUI NICOLAE CEAUŞESCU DESPRE CLĂDIREA URIAŞĂ DE PE ŞTIRBEI VODĂ

Revenind la "stafie" şi la Ceauşescu, acesta a vrut să participe la ceremoniile de 23 August 1989, a 45-a aniversare a "revoluţiei de eliberare socială şi naţională, antifascista şi antiimperialista" de la tribuna Muzeului de pe Ştirbei, pentru ca el ştia că imobilul este aproape gata. 

Aşa scria în planuri şi aşa i se spusese. Prin urmare, pentru a-şi salva pielea, cei responsabili au dispus îmbrăcarea structurii într-un fel de "giulgiuri" şi prelate, astfel încât "Tovarăşul" să nu se prindă de stadiul lucrărilor. Iar în faţa clădirii a fost amenajata o tribună. Şi au reuşit…

POVESTEA CLĂDIRII CARE URMA SĂ DEVINĂ MUZEUL COMUNISMULUI: CEAUŞESCU S-A INSPIRAT DIN CASA PĂRINTEASCĂ DE LA SCORNICEŞTI!

Muzeu al comunismului Pe locul în care se află acum Casa Radio, a cărei construcţie a fost începută de Ceauşescu în 1986, a funcţionat înainte un hipodrom. Aici tovarăşul dorea să facă un muzeu al comunismului.

„În vremea aceea pereţii din faţa casei, pe partea cu strada, erau mascaţi cu nişte panouri colorate care o făceau să arate mai bine. Într-unul dintre balcoanele acestei clădiri a stat Nicolae Ceuşesecu şi a urmărit ultima defilare din 23 august 1989”, îşi aminteşte istoricul Dan Falcan, de la Muzeul de Istorie al Bucureştiului.

Nicolae Ceaușescu a desenat pe planul clădirii care se dorea a fi Muzeul Naţional de Istorie două elemente inspirate de copilăria petrecută în Scorniceşti şi de casele pe care le-a văzut acolo. Este vorba despre executarea streaşinei cu denticuli, (element decorativ în relief de formă unui dinte) după modelul ţărănesc şi, adăugarea unor streaşini la ferestre, tot după modelul celor văzute în copilărie, în satul natal, conform arhitectului clădirii, Virgil Polizu.

Trebuie spus că ferestrele clădirilor din Centrul Civic fuseseră deja modificate atunci când, zărindu-le mici şi împărţite în patru, Ceauşescu ar fi exclamat către suita de activişti care îl însoţea: „Uite, Pană, crucilii!” (Gheorghe Pană, fost primar al Bucureştiului şi membru al CPEX al PCR - nr.). Astfel că ferestrele Muzeului Naţional de Istorie au fost mărite în aşa fel încât să nu mai semene cu nici un simbol bisericesc.

Încurajaţi de talentul „primului arhitect al ţării”, câţiva activişti din jurul său nu s-au sfiit saşi adauge şi ei fanteziile arhitecturale mâzgălind planul construcţiei în sensul că au desenat, aiurea, nişte floricele stilizate pe capitelurile coloanelor greceşti de la faţada, fiindcă li s-au părut... cam goale! 

„După Ceauşescu au venit şi nişte slugi de la Gospodăria de Partid şi ne-au spus „Ia faceţi, ba, şi astea de le-am desenat noi, că să fie mai frumoase, coloanele alea! Căpătaseră şi ei poftă de desen”, îşi aduce aminte în continuare arhitectul Virgil Polizu.

Se pare că nici una dintre aceste idei nu a fost dusă la îndeplinire, doar mărirea ferestrelor fiind realizată până la „inaugurarea” din august 1989...

SURSE: WIKIPEDIA.ORG, EVZ.RO, B365.RO



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI