24 ianuarie, Unirea Principatelor Române. Cum a primit Cuza vestea că va fi domnitorul Principatelor Române și ce înjurătură i-a adresat lui Costache Negruzzi!

 

Actul istoric de la 24 ianuarie 1859 reprezenta primul pas pe calea înfăptuirii statului național român unitar. Impusă sub o puternică presiune populară, cu deosebire la București, alegerea ca domn al Țării Românești a lui Alexandru Ioan Cuza avea să-și găsească o confirmare deplină la marea manifestare prilejuită de sosirea alesului națiunii în capitala munteană.

Puțini știu însă ce s-a întâmplat în seara zilei de 3 ianuarie 1859, când colonelul ALexandru Ioan Cuza avea să primească marea veste a înscăunării sale peste cele două principate române. Potrivit unor informații verificate, Cuza se destindea la o partidă de biliard și degusta un pahar cu coniac, când pe ușă a intrat Costache Negruzzi, care i-a adus la cunoștință decizia liderilor celor două părți de Românie.

La auzul vorbelor lui Negruzzi, Cuza a lăsat tacul de biliard rezemat de masă, s-a uitat către interlocutorul său și pe un ton supărat i-ar fi transmis printre dinți o înjurătură: „Hai sictir, farsorule!”, i-ar fi zis viitorul domnitor al Principatelor, fiind ferm convins că cel împuternicit să-i dea vestea minte cu nerușinare.

Două zile mai târziu, la 5/17 ianuarie 1859, liderul unionist Alexandru Ioan Cuza, era ales în unanimitate ca domnitor al Moldovei.  Reprezentanții acestei grupări ce avea ca obiectiv unirea Moldovei cu Țara Românească au oscilat o vreme între a avea un candidat al lor și a-l susține pe Grigore Sturza, fiul fostului domnitor Mihail Sturza, și agent al Rusiei.

Acesta, susținut de Rusia prin intermediul bancherului evreu Șmul Rabinovici și agentului panslavist polonez Nieczuka Wierzbicki, care a adus la Iași câteva sute de mercenari, viza și el unirea celor două țări, dar sub domnia sa și sub forma unui stat-marionetă care să facă jocurile Imperiului Rus. Cu două zile înainte de votul pentru alegerea domnitorului, unioniștii au înțeles jocul lui Sturza și au hotărât să-l respingă și să desemneze un candidat al lor. După dispute aprinse, a fost acceptat comandantul micii armate moldovene, Alexandru Ioan Cuza (care nu participase la întâlnire).

La adunarea propriu-zisă, Cuza a fost prezentat drept variantă de compromis între conservatorii filoruși și liberalii pro-occidentali (francofili). Oamenii lui Sturza au fost surprinși să constate că acesta este respins și în schimb adunarea îl votează în unanimitate pe Cuza. Gruparea lor, susținută de mercenarii polonezi ai lui Wierzbicki, care plănuia să acționeze doar pentru a liniști eventualele proteste împotriva alegerii lui Sturza și apoi pentru a forța alegerea sa în Țara Românească, s-a văzut obligată să treacă la ofensivă.

S-a pus premiu pentru uciderea liderilor unioniști Mihail Kogălniceanu, Anastasie Panu și Manolache Epureanu (pe al căror sprijin Sturza conta, dar care au votat pentru Cuza) și a domnitorului Cuza. Complotul a fost însă dejucat după ce a fost deconspirat de Alecu von Onciul și Iacob Antosz, iar ancheta a dovedit ulterior implicarea Rusiei.



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe 

România la CENTENAR. 100 DE ANI de la MAREA UNIRE