Live acum
Prime Time 20:30Chefi la Cutite

La 30 de ani de când ne-am luat rația de libertate, un reportaj special: ASTA A FOST REVOLUȚIA MEA. 7 oameni obișnuiți povestesc fără menajamente ce au făcut la Revoluție. Tu ce ai făcut?

Nu demnitari, nu vedete. Nici decupați din cartea de istorie, dar nici spectatori abulici. La 30 de ani de la căderea unei utopii, iată poveștile necenzurate și neromanțate a 7 români care au acceptat să povestească sincer cum și-au petrecut Revoluția.

Tineri îmbrățișați, Piața Palatului.

opiniatimisoarei.ro

Nu demnitari, nu vedete. Nici decupați din cartea de istorie, dar nici spectatori abulici. La 30 de ani de la Revoluție, iată poveștile necenzurate și neromanțate a 7 români care au acceptat să povestească sincer cum și-au petrecut Revoluția.

Dana, liber-profesionist, povestește mucalit. „Cum a fost Revoluția ta, Dana?” „Aveam 13 ani, eram acasă și cântam la vioară. Și vine o vecină de scară și ne zice că televiziunea e atacată de teroriști, drept pentru care maică-mea a amuțit. Gabi, frate-miu mai mare cu zece ani, era la serviciu. Lucra ca mașinist la televiziune. Încercase la Regie, da' picase. Așa era treaba pe atunci, (n.r. râzând) dacă nu-ți ieșea cu regia ajungeai ceva prin televiziune. I-am zis lu' mama că ies din casă ca să merg la o prietenă. Și m-am dus fix la televiziune. Dar de intrat, n-am intrat.”

Două nopți a stat în Piața Dorobanți, cu ce bucureșteni se mai aflau pe-acolo. „Erau niște garaje, stăteam și prin curți, mai intram în blocuri, mai ieșeau femeile cu oale de ciorbă sau ceai, din astea. Între mine și televiziune se împușcau unii. Bine, dacă ne întrebai, noi nu aveam mare treabă acolo. Noi voiam să vedem ce se întâmplă. La un moment dat, când mi-a ajuns, am ieșit din perimetru și m-am dus la cea mai apropiată stație de metrou, Aviatorilor, cred. Pe peron, surpriză, cadavre. Cu naturalețea celor două nopți nedormite, am pășit peste, am ajuns acasă și m-am culcat. Asta a fost Revoluția mea.

Niculae avea 22 de ani la Revoluție. Lucra lăcătuș mecanic la gară. Pe 22 decembrie era în tura de zi. „S-a anunțat pe postul național de radio că dictatorul a fugit. Eu am văzut elicopterul ăla în care era Ceaușescu, a trecut exact deasupra Gării! Asta pe 22. Pe 23 trebuia să intru în tura de noapte. N-aveam cu ce să ajung la gară, că nu mai circula nimic în afară de metrou, și ăla pustiu, dacă erau 3 oameni. M-a luat unu' la ocazie și m-a lăsat pe peron la Lujerului. În stație stăteau niște grupuri de tineri cu banderole la mâini, așa-numitele gărzi patriotice. Te legitimau.

Eh, și-am ajuns la muncă. Șeful de unitate a luat câțiva băieți, între care și eu, și ne-a dus la Complexul Grivița. De-acolo am luat 4 arme cu care ne-am întors la noi la unitate, s-au făcut 4 grupuri și s-a împărțit o armă la fiecare grup. Ni s-a zis că trebuie să ne apărăm de teroriști. Revizia tehnică am făcut-o doar cu lanternele! Evitam să aprindem orice sursă de lumină fiindcă ăluia care purta arma de la noi din grup îi era teamă să nu fie văzut de teroriști și împușcat. Știi cum era cerul în noaptea aia? Plin de trasoare! După cum am aproximat noi, se trăgea fără oprire în zona Piața Scânteii. Ți se cam făcea frică.”

„Chiar credeați că sunt teroriști?” „Da, așa credeam atunci. Unul de la noi a descărcat arma din greșeală într-o cameră. Am sărit toți pe el, îți dai seama. Ce faci bă, vrei să ne omori?! Cred că și acum se mai vede urma glonțului în tavan.”

La 30 de ani de când ne-am luat rația de libertate, un reportaj special: ASTA A FOST REVOLUȚIA MEA. 7 oameni obișnuiți povestesc fără menajamente ce au făcut la Revoluție. Tu ce ai făcut?

Televiziune, Gara de Nord, ajungem și la Universitate. Aici scandează Rodica, astăzi consultant vânzări, pe-atunci o tânără de 27 de ani. „Pe 21 decembrie, când a fost mitingul organizat de Ceaușescu, din toate platformele industriale au început să vină grupuri de muncitori. Am ieșit împreună cu ei să mă bucur și să strig că vreau Libertate, libertate!”

21 spre 22, primele focuri de armă, baricada de la Inter. „Toți morții și răniții au fost aduși la Spitalul Colțea. Am văzut pentru că locuiam vis-a-vis de camera de gardă a Spitalului Colțea, pe Strada Slănic nr.14-18. Cu mare, mare greutate l-am ținut în casă pe Eugen, pe soțul meu, să nu iasă și el în stradă, la baricadă. El și-ar fi dorit, dar eu înțelesesem mult prea clar ce presupunea lucrul ăsta.”

Rodica locuia cu socrii ei, oameni care apucaseră și Al Doilea Război Mondial. Moartea nu le era deloc străină, ori un lucru știau sigur: acolo unde se trage, nu se termină bine. Nu erau de acord ca tânăra să iasă în stradă.

„Dar un pretext tot am găsit. În mod normal, de Crăciun aș fi mers la țară, la ai mei. Așa că pe 22 dimineață m-am dus să duc biletele de tren la agenția CFR, care era pe Strada Eforie. Am ieșit și am văzut tancuri pe Magheru, iar unde este acum Ministerul Agriculturii, soldați cu armele îndreptate în toate direcțiile. La Arhitectură însă, nici urmă de râniți. Spălaseră. Tancuri, taburi, soldați, hărmălaie, cioburi peste tot, era înfiorător, înfricoșător. (n.r. tace câteva momente) Am trăit fiecare moment al Revoluției. Am trăit istoria în direct.

„Alo? Tănase la telefon.” „Ce faceți, dom' doctor?” Schimbăm politețuri și intrăm în subiect. „Pfa, îmi pare rău că am treabă și nu pot să-ți povestesc mai multe! Dar îți zic așa, două lucruri: aveam vreo 25 de ani și plecam din practică de la Spitalul Colțea cu metroul spre Regie. Era 16-17 decembrie, puțini oameni își mai amintesc, dar la un moment dat, în mijlocul călătoriei, s-a oprit metroul, n-a mai circulat. Mi s-a părut ciudat, parcă anunța ceva. Ascultam Europa Liberă în perioadă, era o atmosferă foarte încărcată pe străzi. După 25, după ce-a căzut Ceaușescu, simțeam că lucrurile vor lua o direcție necunoscută. Nu știu dacă eram pregătiți. (n.r. face o pauză) A fost o bucurie... prudentă.

La 30 de ani de când ne-am luat rația de libertate, un reportaj special: ASTA A FOST REVOLUȚIA MEA. 7 oameni obișnuiți povestesc fără menajamente ce au făcut la Revoluție. Tu ce ai făcut?

Ion avea 30 de ani la Revoluție. Era (și este) artist plastic.Cum a fost Revoluția ta, Ion?” „Pe 21 trebuia să mă întâlnesc la Căminul Artei cu soția mea. Mă întorsesem de la bunici, motiv pentru care aveam o geantă plină cu porc asupra mea, pentru rude, prieteni. Dacă mă controla cineva, eram mâncat! Am ieșit cu soția și cu încă patru prieteni la Inter, să scandăm. Și cum stăteam noi șase de braț, a venit un bătrân în pijamale către noi: Cinste vouă, cinste vouă, cinste vouă! Săracu', tremura tot și plângea. N-am să uit imaginea asta niciodată. Își dorea și el același lucru... ”

„Și pe 22?” „Văzusem apelul să apărăm Muzeul de Artă. Fiind artiști plastici, ne-am dus toți acolo. Habar n-aveam ce ne aștepta! În Piața Palatului se trăgea la foc continuu, ne-am speriat foarte tare, eram cu soția mea și cu încă doi prieteni, Adriana și Bogdan. Bogdan a intrat în Comitetul Central de frică, eu le-am luat pe fete de-acolo, le-am aruncat peste un gard de doi metri jumate. Ne-am ferit ca niște șobolani după niște mese care erau lăsate afară. Între timp, supraveghetoarele de la muzeu au luat cele mai valoroase lucrări și le-au băgat în bunker. Securiștii au împușcat lucrările rămase. S-a pierdut enorm atunci.

„Ce faceți, doamna Gabi?” Doamna Gabi are o florărie prin Drumul Taberei. Vinde flori. Îi place să meargă la teatru. „Ați mai fost la teatru?” „N-am mai fost, merg din ianuarie. De-abia aștept să înceapă stagiunea.” „Auziți, da' la Revoluție ce-ați făcut?”

„Ce Doamne iartă-mă să fac, aveam 14-15 ani, cam așa. Eram acasă cu mama și cu soră-mea mai mică, nu prea înțelegeam noi ce și cum. Se auzeau niște pocnitori, de, iarnă, un lucru normal în perioada aia, noi ne zgâiam pe fereastră. Maică-mea a priceput imediat că-i Revoluție, ne-a luat de la geam.

Păi nu-ți spun că-n secunda doi a început nebunia-n bloc? S-au strâns vecinii, au adus la noi în casă ce copii mai rămăseseră de izbeliște în bloc, că părinții erau la serviciu, ce crezi tu! Stăteam pe la Gorjului noi, știi. Tata era bucătar în cadrul armatei, lucra la Orizont, la unitate. 3 săptămâni nu s-a întors acasă! Doar la telefon vorbeam. În ei s-a tras într-o veselie. Tata a scăpat întreg, alții nu.”

La 30 de ani de când ne-am luat rația de libertate, un reportaj special: ASTA A FOST REVOLUȚIA MEA. 7 oameni obișnuiți povestesc fără menajamente ce au făcut la Revoluție. Tu ce ai făcut?

Florin, critic de film, e dintre cei care au scăpat întregi. Avea 22 de ani la Revoluție. Avea 22 și resimțea fizic, la fiecare pas, temperatura extremă a libertății.

„În seara de 21 am intrat pe Batiștei venind de pe una dintre străzile paralele cu Magheru, într-un mic grup care se formase de la Piața Romană. Trăirea de-atunci este limita dincolo de care cuvintele sunt inutile. Vuietul și imaginea oamenilor care erau sursa acelui vuiet, cuvintele care se scandau, steagurile eliberate de stema PCR și, mai ales, frontul care se crease între românii care erau deja liberi și armata statului comunist m-au transformat instantaneu și total.

Am revenit în centru în dimineața de 22 decembrie și, după imaginea unui oraș invadat de oamenii săi renăscuți, știam că la «commedia e finita!». Am văzut lacrimi în ochii milițienilor care blocaseră accesul către ambasada SUA și pe care-i apărasem de furia oamenilor... Da, eu am inițiat acel cordon-tampon între oamenii furioși, de nestăvilit și liberi și dispozitivul miliției române, care avea ordin să tragă.

Anul următor eram la Buftea. Tocmai ieșeam dintr-o măcelărie când un polițist destul de tânăr mă oprește și mă întreabă dacă-mi amintesc cine este. I-am răspuns că nu. Am avut un șoc când omul mi-a spus (subofițerul Țugui, dacă-mi amintesc bine) că el și colegii lui de la circa 15 Bucureștii Noi, parcă, îmi sunt îndatorați pentru ce făcusem în ziua de 22 decembrie 1989 în față la Inter și că ar fi foarte bucuroși dacă le-aș face o vizită.

După 30 de ani sunt, încă, dator cu o vizită...

La 30 de ani de când ne-am luat rația de libertate, un reportaj special: ASTA A FOST REVOLUȚIA MEA. 7 oameni obișnuiți povestesc fără menajamente ce au făcut la Revoluție. Tu ce ai făcut?

După 30 de ani de la Revoluție, noi toți ne suntem datori cu ceva.

Recomandari