41 DE ANI DE LA CUTREMURUL DIN 1977. Ce se întâmpla atunci, la 12 km de Palatul lui Ceaușescu din Snagov: "Înainte, s-a auzit un vuiet. Ne-a prins în casă și ne-a izbit de perete. Apoi, ne-am culcat bine mersi"

 
+4 click pentru
galerie

Pe 4 martie 1977, România a fost zguduită din temelii, la fel şi conştiinţa tuturor bucureştenilor. Un cutremur sufletesc. 55 de secunde de groază şi peste 1.570 de vieţi omeneşti retezate brusc, fără drept de apel. Suflete zdrobite sub mormanele de moloz, mame despărţite de copiii lor pe vecie şi o imagine înfiorătoare a Micului Paris, până mai ieri idealizat de provincie.

Până mai ieri.... Aceasta a fost, probabil, şi şansa lor: depărtarea de locul în care îşi puteau găsi sfârşitul, din dorinţa arzătoare de a cunoaşte "viaţa la capitală". Ora 21.22 a declanşat panica.

Pământul le-a fugit de sub picioare românilor, surprinşi fie dormind, fie urmărind, pentru prima oară la postul public de televiziune, un film în care se arăta răstignirea lui Hristos, "Dulce şi amar". Mulţi s-au trezit în apartamentele vecinilor, strivindu-se unii pe alții. 

1.424 de bucureșteni și-au găsit sfârșitul atunci, în chinuri groaznice, asfixiați sau pur și simplu zdrobiți sub greutatea dărâmăturilor. Propriile locuințe, acum, le deveniseră morminte. Dezastrul s-a întins și spre celelalte județe ale României, situate în proximitatea capitalei: Prahova, Dâmbovița, Teleorman, Vaslui, Iași, Galați și Buzău. Orașul Zimnicea a trebuit refăcut în totalitate.

Sursa foto: Adevărul

CITEȘTE ȘI: Legenda spune că... După ce Ceaușescu și-a anunțat vizita, tovarășii din Zimnicea au dărâmat clădirile din oraș ca să iasă ”bine” la raport

Însă, la aproape 30 de km de Bucureşti, în satul Tâncăbești, comuna Snagov, noaptea de 4 martie avea să fie o premieră pentru o familie cu doi copii.

"Până să vină cutremurul, eu eram afară, cu vreo 30-40 de secunde înainte. Era o linişte aşa asurzitoare... apoi s-a auzit un vuiet. Şi zic "ce-o fi, mă, asta?". În momentul ăla, au început găinile să sară din coteţ. Şi când am văzut păsările toate zburând afară, am fugit în casă, unde erau soţia și copiii, unul dintre ei era bolnav. M-am gândit că este imposibil să nu fie cutremur, din ce auzisem şi eu, aşa, că se întâmplă", povesteşte domnul Ionel.

Deşi se confruntau pentru prima dată cu o astfel de situaţie, oamenii au ştiut să îşi păstreze calmul. În timp ce în Bucureşti blocurile se prăbuşeau, la 30 de km distanţă, nu foarte departe de Palatul lui Ceauşescu din Snagov (aproximativ 12 km), singurele care luau contact cu solul erau bibelourile din casele oamenilor. Cutremurul îşi arăta faţa blândă, spre norocul acestora.

CITEȘTE ȘI: Cum a trăit Ceaușescu Marele Cutremur: „S-a albit la față și a cerut ca tot dineul să se încheie

Casa familiei din Tâncăbești

"L-a simţit şi soția mea în casă. Eu voiam să intru şi ea să fugă repede după mine, să mă strige. Ne-am întâlnit pe hol şi de acolo nu am mai putut să plecăm. Ne-a zguduit, ne-a izbit unul de altul, de perete. Când s-a liniştit un pic, am fugit repede, am luat copiii şi am ieşit afară...  Au căzut bibelouri, dar nu ne-a stricat nimic. A căzut un coş la bucătărie, a spart tavanul şi a venit cu totul în casă. Era în spatele casei.

Aveam un camion în faţa casei, în curte. Când am ieşit cu copiii să îi punem în maşină, se mişca ba în faţă, ba în spate. Apoi, nu am mai avut nici curent, până a doua zi", își amintește domnul Ion, născut și crescut în Tâncăbești.

"Ne-am dus în casă, ne-am culcat bine mersi"

Pentru o parte dintre bucureşteni, cuvântul "casă" făcea parte deja din trecut. Un trecut de acum 55 de secunde, când nimic nu avea să prevestească ce urma să se întâmple. Peste 1.400 de suflete îşi dormeau somnul de veci, în timp ce românii mai norocoşi, cu 30 de km diferență şi ceva mai puţine etaje, mergeau liniştiţi la culcare, cu gânduri pentru a doua zi.

"Am stat liniştiţi, apoi am aflat ce a fost în Bucureşti. Am stat vreo jumătate de oră în maşină, de frică să nu mai vină altul. Apoi ne-am dus în casă și ne-am culcat bine mersi. Noi am avut impresia că nu a fost cine ştie ce, că nu am avut de unde să aflăm ce se întâmplase, nu am avut radio, nu am avut nimic. 

CITEȘTE ȘI: Înregistrarea morții s-a făcut în sala Radiodifuziunii: ”Aud ţipetele oamenilor, groaza lor. O trăiesc și acum în câte un vis”

A doua zi am aflat. Ne-am dus la Bucureşti la sora mea, pe la Gara de Nord, lângă Ministerul Transporturilor. Se crăpaseră stâlpii de susţinere. După cutremur, cu dărâmăturile în casă, pe jos, cumnatul meu se bărbierea și își punea cravata. Sora mea a fugit mâncând pământul de frică. Nu am ştiut ce e ăla cutremur, până atunci. Aveam şi noi 40 de ani... Nu mai prinsesem. Ăla a fost primul cutremur", mărturisește doamna Elena.

"Nu am ştiut ce e ăla cutremur, până în '77"

"Noi, de copii, nu am ştiut ce e ăla cutremur, până în '77. Aici, la ţară, nu prea au fost din astea. Probabil la noi nu a fost puternic aşa. Casele astea au fost mai mici, nu au avut etaj să aibă balans. Nici măcar şcoala sau casele din sat nu au fost afectate. Bine, poate au avut fisuri, dar nu s-au dărâmat", a mai povestit domnul Ion.

Cutremurul produs în 4 martie 1977, la ora 21:22, a avut magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter şi o durată de circa 55 de secunde. Peste 1.570 de persoane şi-au pierdut viaţa, din care peste 1.420 în Bucureşti. De asemenea, alte aproximativ 11.300 de persoane au fost rănite şi în jur de 35.000 de locuinţe au fost distruse În Capitală s-au prăbuşit cel puţin 33 de clădiri şi blocuri mari.

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe