Live acumMangalita (r)
Prime Time 20:00Sacrificiul

50.000.000 de euro! O capodoperă a lui Brâncuși e ascunsă sub o cutie de lemn, într-un cimitir!

În 1911, marele Constantin Brâncuși este rugat să relizeze o sculptură la mormântul rusoaicei Tatiana Rașevskaia din cimitirul parizian Montparnasse. Vine cu ”Le Baiser / Sărutul”, singura variantă a capodoperei în care cuplul este prezentat în întregime. Moștenitorii fetei aflpă, peste un secol, de valoare lucrării, cifrată, la casele de licitații, la 50.000.000 de euro. Statul francez nu vrea să mute capodopera de acolo, așa că de 14 ani e un scandal mondial!

În 1911, marele Constantin Brâncuși este rugat să relizeze o sculptură la mormântul rusoaicei Tatiana Rașevskaia din cimitirul parizian Montparnasse. Vine cu ”Le Baiser / Sărutul”, singura variantă a capodoperei în care cuplul este prezentat în întregime. Moștenitorii fetei aflpă, peste un secol, de valoare lucrării, cifrată, la casele de licitații, la 50.000.000 de euro. Statul francez nu vrea să mute capodopera de acolo, așa că de 14 ani e un scandal mondial!

Constanin Brâncuși ajunge, pentru prima oară, la Paris, în 1904, după multe peripeții, la finele unui traseu ce a inclus Viena, Munchen ori Elveția. Are 28 de ani. Primește o bursă din partea statului român și se înscrie la Școala de Belle Arte. În 1906, expune primele sale trei opere în ”Orașul Luminii”, critica artistică îl răsplătește cu laude. Îl părăsim, acum, pentru câteva clipe pe genialul nostru sculptor, dar rămânem în capitala franceză.

Mergem nițeluș pe Boulevard de Port-Royal. Aici se consumă o frumoasă idilă între Tatiana Rașevskaia, o rusoaică din înalta societate, și Solomon Marbais, un medic de origine română, de la Institutul Pasteur. Fata e născută în aprilie 1887, are, deci, 23 de ani la ceasul povestirii noastre. Pentru că vrea să-și perfecționeze limba lui Voltaire, ia lecții de la Solomon. Se naște o poveste de dragoste. Care, din păcate, nu durează mult. În urma unor ceruri, Tatiana Rașevskaia se sinucide. Sora lui Marbais o găsește spânzurată, în noiembrie 1910. Cercurile înalte pariziene află vestea, mai ales că tânăra era o rudă a marelui Tolstoi. Părinții Tatianei vin de la Moscova, fac slujbe, se roagă pentru iertarea păcatelor. Vor un monument, ceva special, în cimitirul Montparnasse, acolo unde-și dorm somnul de veci, printre alții, Baudelaire ori Guy de Maupassant. Doctorul Marbais le propune să ia legătura cu Brâncuși care, la acel moment, nu este atât de cunoscut. Marele Auguste Rodin l-a luat sub aripa sa, a vrut să-l facă ucenic, dar Constantin a refuzat, spunând ”Nimic nu crește la umbra marilor copaci”. Acceptă să sculpteze.

”Sărutul”, așa cum l-a lăsat Brâncuși

De câțiva ani, e atras de tema sărutului. Zămislește mai multe variante, de fiecare dată simplificând formele geometrice și liniile. Merge în cimitir, în secțiunea 22, unde se află mormântul Tatianei Rașevskaia, un loc retras, departe de aleile principale. Aici apare ”Le Baiser / Sărutul”, singurul din cariera lui Brâncuși în care cuplul îndrăgostit apare în întregime, undeva la 90 de centimetri. Vreme de un secol, sculptura băiatului plecat din Hobița nu este cunoscută cu adevărat publicului larg, deși scriitorul Marc-Edouard Nabe povestește, în cartea sa, ”Jurnalul”, că a făcut dragoste cu iubia sa la umbra statuii de pe mormântul tinerei rusoaice.

100 de ani de liniște...mormântală

Trece un secol.

Pe 4 mai 2005, la casa de licitații ”Christie's” din New York, o operă a marelui Constantin Brâncuși, ”Pasărea în spațiu”, o operă din marmură, se vinde cu 27,5 milioane de dolari, un record mondial. Peste numai câteva săptămâni, șase persoane necunoscute, venite din Europa de Est, depun la Primăria din Paris documente ce atestă drepturile de proprietate asupra mormântului Tatianei Rașevskaia. Logic, susțin că sunt și proprietarii ”Sărutului”. N-au venit de nicăieri! Un negustor de artă parizian, Guillaume Duhamel, dă de veste rușilor. Găsește o scrisoare, adresată de mama Tatianei lui Brâncuși, care dovedește că familia i-a plătit sculptorului 200 de franci francezi în momentul realizării operei. Mama defunctei nu fusese impresionată de lucrare, o considera prea îndrăzneață pentru un mormânt, dorise chiar, la un moment dat, să o înlocuiască, să pună un bust al Tatianei. Duhamel cere posibiliatea de a o da jos și de a o exporta, în locul său urmând a apărea o copie! Ministrul Culturii din acea perioadă, Renaud Donnedieu de Vabres refuză. Imediat, clasează ”Sărutul” drept comoară națională, așa că orice ieșire a operei în afara teritoriului francez este interzisă! Pe 21 mai 2010, prefectul regiunii Ile-de-France înscrie tot mormântul Tatianei Rașevskaia pe lista celor istorice. Este momentul în care începe, cu adevărat, bătălia juridică dintre statul francez și familia rusoaicei.

”Sărutul”, cu fotografia Tatianei, cu puțină vreme înainte să primească o cutie de lemn și camere de supraveghere

Avocații familiei spun că opera exista înainte de a fi integrată la locul de veci și poate fi disociată de mormânt.

”Într-o decizie de la 12 aprilie 2018, tribunalul administrativ din Paris a respins din nou orice solicitare din partea familiei. Judecătorul apreciază că stela din piatră verticală pe care se află sculptura este semnată la bază de Brâncuși și că artistul a sculptat acolo epitaful adresat ”dragei și iubitei Tatiana”, deci mormântul și monumentul reprezintă un tot unitar.

”Este fals, noi avem documente noi”, spune Guillaume Duhamel. ”Am găsit recent facturi și ordine scrise de la furnizorul de marmură Schmit, de pe Boulveard Edgar-Quinet din Paris, datând din aprilie și mai 1911, ștampilate de cimitir și semnate de tatăl Tatianei, care vorbesc despre instalarea acestei stele funerare și gravarea epitafului cu caractere chirilice. Acești artizani, și nu Brâncuși, au realizat această muncă”, susține Duhamel, iar jurnaliștii de la lexpress.fr confirmă că au putut consulta aceste documente.

”Se vede clar că numele de Brâncuși, inscripționat pe stelă, nu e sculptat de mâna artistului. Am comparat cu numeroase alte semnături și niciodată nu a utilizat majuscule de felul acesta”, explică același negustor de artă.

Avocatul familiei, încurajat de noile elemente, a făcut apel. Înfățișarea, crucială, ar putea avea loc peste câteva luni la Curtea administrativă de apel. Reclamanții sunt gata să meargă până la Consiliul de Stat și chiar în fața justiției europene, dacă va fi nevoie.

În așteptarea unei soluții în justiție, ”Sărutul” rămâne pe mormântul Tatianei. E supravegheat de...trei camerele de luat vederi, discrete, e protejat de alarmă dar și de o...faimoasă carcasă din lemn.

”Experții au explicat că există riscuri evidente de degradare. Îngheț, intemperii, poluarea de la automobilele de pe bulevardul Raspail, mult mai corozivă decât în 1910. Fără să mai luăm în calcul riscul ca un copac să cadă pe ea”, explică Guillaume Duhamel. Apă la moară pentru moștenitori, pentru a putea pune presiune pe administrația Parisului, scriu jurnaliștii de la lexpress.fr.

Dar statul francez nu se lasă. ”Pentru orice operă declarată comoară națională, administrația poate formula o ofertă de cumpărare în 30 de luni. Dacă nu se întâmplă, opera poate fi vândută fără restricții pe piața privată”, explică avocatul. ”Familia este deschisă oricărei propuneri din partea statului, care să îi respecte interesele”, închieie Duhamel. ”La o licitație, sculptura din cimitirul Montparnasse ar putea ajunge la un preț de vânzare de 50.000.000 de euro”, spune un expert, citat de lexpress.fr.

Până la o decizie finală, Constanin Brâncuși privește, liniștit, înregul spectacol. Mormântul marelui sculptor român, fără sculptură, fără cutie de lemn, se află în Montparnasse, la câțiva pași de cel al Tatianei Rașevskaia...

Sursă și credit foto: L'Express