75 de ani. Bombardamentele din 4.4.44. Americanii au două monumente. Noi nici nu știm unde suntem îngropați! 2.942 de morți!

 
+6 click pentru
galerie

Pe 4 aprilie 1944, Bucureștiul este atacat de 170 de bombardiere americane. Sunt 2.942 de suflete decedate, cea mai neagră zi din istoria capitalei. Ca o comparație, cutremurul din 1977 a făcut 1.424 de victime mortale. Oamenii-s îngropați în Cimitirul Calvin, dar, după 75 de ani, nimeni nu mai știe nimic despre ei. Nici măcare rudele. Atacatorii au două monumente, ambele îngrijite. Pe lângă cel din Cișmigiu treci zilnic...

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Bucureștiul a fost singura capitală europeană bombardată de toată lumea: sovietici, americani, britanici și germani. Primele atacuri au avut loc imediat după intrarea noastră în cea mai mare conflagrație a omenirii, pe 22 iunie 1941. Aviația sovietică a executat câteva raiduri, dar fără a produce mai pagube. La trei ani distanță, însă, orașul lui Bucur a devenit obiectiv strategic pentru aviația americană și cea britanică. 

Ateneul Român, a doua zi după bombardamentele americane din 4 aprilie 1944

Deși pare greu de crezut, în primăvara lui 1944, Bucureștiul pare departe de vacarmul războiului. La 19 martie 1944, armata sovietică atinge Nistrul, iar americanii organizaseră, deja, în sudul Italiei, un puternic desant aerian - Forța 15 - care număra, în aprilie 1944, 16 grupuri de bombardament și șapte de vânătoare. Postul de radio ”Londra”, lansase, deja, prin vocea lui Wickham Steed, un avertisment - ”armatele sovietice au atins granițele Romniei, deci e clar că a sosit ceasul înfrângerii”, dar nimeni nu se gândea că cel mai important oraș al nostru avea să plătească un tribut greu.

Un tânăr din dealul Mărțișorului este îngropat în Cimitirul Calvin, la trei zile după 4 aprilie 1944

Pe 22 martie, generalul britanic Maitland Wilson, comandantul forțelor aliate din Mediterana Orientală, trimisese, la București, o scrisoare ultimativă, destinată să determine ieșirea României din alianța cu Germania. Până pe 28 martie nu se primește niciun răspuns, așa că se dă acordul începerii bombardamentelor, asupra ”axei” București - Ploiești, considerată a fi ”pompa de carburant a Germaniei naziste”. În plus, țara noastră trebuia prinsă ca într-o menghină, trupele sovietice ajungând în nordul Moldovei și a Bucovinei.

4 aprilie 1944 a picat într-o marți. Era o zi frumoasă de primăvară. În București se desfășurau exercițiile ”tradiționale”, de prevenire a populației în cazul atacurilor aeriene. Se suna prealarma, apoi alarma propriu-zisă. La 10.30 s-a auzit prima, dar cetățenii nu s-au speriat, pentru că totul fusese anunțat în ziare: ”Cu ocazia acestui exercițiu de prealarmare, activitate nu-și va întrerupe currsul normal”, scriau gazetele. Bucureștiul ”mirosise” ceva, dar nimeni nu știa că fix la acea oră, o formație de 350 de bombardiere de tip B-24 ”Liberator” și B-17 ”Flying Fortress”, ce ținea de Forța 15 Aeriană a SUA, tocmai decoolase din sudul Italiei. Obiectivele: Gara de Nord, Atelierele CFR și triajul de la Chitila. Americanii au survolat Adriatica, urmând a trece peste Vidin și a ajunge deasupra României. Numai că vremea potrivnică a făcut ca la București să ajungă numai 170 de bombardiere, restul făcând cale-întoarsă. S-a intrat în spațiul aerian românesc între Calafat și Bechet, în patru valuri, începînd cu 13.10. Nimeni nu poate calcula daunele ce s-ar fi produs dacă americanii atacau capitala cu un număr dublu de avioane...

Locul în care au fost îngropați cei aproape 3.000 de morți, în Cimitirul Calvin de pe Calea Giulești

Sistemul de apărare româno-german a fost alertat. Aviația noastră a săltat în aer 81 de avioane, la care s-au adăugat alte 91 de aparate germane. Lupta a durat două ore, iar americanii au pierdut 10 bombardiere. Antiaeriana, deși a intervenit prompt, nu a putut face mare lucrul, din cauza înălțimii mari (6.500 - 7.000 de metri) la care zburau yankeii. Surprinzător, populația, deși pregătită, rămâne pe străzi. A fost prealarma, urmează alarma, nimeni nu se agită. Numai că nu este vorba despre un exercițiu. 2.942 de oameni mor, alți 2.416 sunt răniți. Comparativ, cutremurul din 1977 avea să ia cu el, la București, 1.424 de suflete. Sunt copii și bătrâni. Vasile Vasilache, unul dintre cei mai cunoscuția ctori din perioada interbelică, cel care forma un cuplu de legendă cu N. Stroe ori Aurelian Vlădescu, directorul Grădinii Botanice, sunt uciși. Discuția nu apare aici: ne aflăm în plin război, aliații încearcă să nimicească ultimele bastioane germane, avem mult petrol cu care alimentăm armata lui Hitler. Discuția e ce s-a întâmplat după.

„Da, am comis o mare crimă, omorând victime nevinovate, dar adevărații răspunzători sunt cei care au dispus să se construiască adăposturile lângă atelierele Grivița. S-au construit morminte, nu adăposturi” (12 aprilie 1944, aviator american participant la bombardamentele din 4 aprilie)

Cei aproape 3.000 de morți sunt îngropați în Cimitirul Calvin, de pe Șoseaua Giulești. E conflagrație, nimeni nu stă la discuții. Acolo se sapă gropi comune imense. Cel de-al Doilea Război Mondial se termină. Pentru că la 23 august 1944 trecuserăm de partea Aliaților, victimele bombardamentelor americane din 4 aprilie 1944 sunt uitate. Nu există nicio cruce, niciun monument care să amintească de acele zile, deși vorbim despre cea mai neagră zi din istoria Capitalei. Nu se poate preciza câte victime odihnesc aici, câte au fost exhumate și strămutate către alte locuri.

Monumentul eroilor americani din Parcul ”Cișmigiu” din București

După 1989, pentru că a trecut ceva vreme iar documentele sunt de negăsit, câțiva ”curajoși” încep să-și îngroape rudele în Cimitirul Calvin, pe locul în care se află decedații din primăvara lui 1944. Nimeni nu mișcă un deget. În acest timp, în 2002, în Parcul ”Cișmigiu”, și în 2015, în ”Kiseleff”, apar două monumente dedicate eroilor americani. Deși mulți consideră că 4 aprilie ar trebui declarată zi de doliu național, astăzi, bălăriile ”domnesc” pe locul în care își dorm somnul de veci 3.000 de bucureșteni. În comparație, la câțiva metri distanță, monumentul ostașilor maghiari decedați în cele două Războaie Mondiale, arată ireproșabil...

Nimeni nu poate fi acuzat (din contră!) că monumentul eroilor maghiar căzuți în cele două Războaie Mondiale arată perfect în Cimitirul Calvin de pe Calea Giulești. Discuția e ce au făcut românii...



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
10 ANI FĂRĂ MICHAEL JACKSON

vezi mai multe