Live acumNeatza cu Razvan si Dani
Prime Time 20:00Chefi la cutite

82 de ani de la ultimul guvern full-liberal. Tătărăscu, Iamandi, Ilasievici, Manolescu-Strungă. Uciși de comuniști!

La 82 de ani de la ultimul guvern full-liberal România, are, din nou, un consiliu de miniștri format numai din membrii istoricului partid. Gheorghe Tătărăscu conducea ultimul său cabinet (cunoscut drept Guvernul Tătărăscu 4) până în 28 decembrie 1937. Mulți dintre cei de atunci sfârșeau uciși în închisorile comuniste

Din 17 demnitari ai ultimului guvern full-liberal, nouă au sfârșit în temnițele comuniste

Primul guvern full-liberal de după 1989, cel al lui Ludovic Orban, a fost validat luni. Este întâiul cabinet format exclusiv din membri ai istoricului partid, după o perioadă de 82 de ani! Ultimul consiliu de acest gen a activat între 17 noiembrie și 28 decembrie 1937, fiind condus de Gheorghe Tătărăscu și cunoscut în istorie drept Guvernul Gheorghe Tătărăscu 4.

Președintele Consiliului de Miniștri - Prim Ministru

GHEORGHE TĂTĂRĂSCU (2 noiembrie 1886 - 28 martie 1957)

Om politic liberal prim-ministru în două perioade, 1934 - 1937 și 1939 - 1940. Mai multe cabinete. Numele său a fost grafiat și Tătărescu în epocă. Personaj oarecum controversat, a reușit, în prima guvernare, redresarea economică a țării, dar a slăbit sistemul democratic. A doua ”descindere” a fost una ciudată, cu patru cabinete în trei ani. A trecut în barca lui Petru Groza. Martor al acuzării în procesul lui Lucrețiu Pătrășcanu. În noaptea de 5/6 mai 1950 (”Noaptea demnitarilor”) este întemnițat la Sighet, de către comuniști, apoi adus la București. În vreme ce Gheorghe Tătărescu era ținut în arestul Securității din Calea Plevnei, lucrătorii din serviciul Evidență al Ministerului Securității Statului căutau în arhive probele incriminatorii din activitatea trecută a lui Tătărescu, pentru a le putea folosi în scop de intimidare în anchetele la care era supus, legate nemijlocit de “Cazul Pătrășcanu” .

“Cumplite vremi mi-a fost dat să trăiesc, copilule!” - Gheorghe Tătărăscu, către fiica sa, Sanda Tătărăscu - Negropontes, cu câteva zile înainte să moară

În cele din urmă, Gheorghe Tătărescu a fost nevoit să scrie și să semneze cu propria-i mână declarația atât de așteptată de Gheorghiu-Dej și oamenii sai. Toți cei din ”Cazul Pătrășcanu” au fost condamnați, unii la moarte, alții la închisoare. Tătărescu n-a fost judecat sau condamnat și, totuși, a rămas în închisoare. Când a fost, mai târziu, eliberat, aproape concomitent au fost amnistiați de restul pedepsei și condamnații din “Procesul Pătrășcanu”. Cu două zile înainte de moartea sa, pe 18 martie 1957, la Spitalul Panduri, Gheorghe Tătărescu, i-a spus fiicei sale, Sanda Tătărescu-Negropontes: “Cumplite vremi mi-a fost dat să trăiesc, copilule!”.

Ministrul de interne

RICHARD FRANASOVICI (8 aprilie 1883 - 24 iulie 1964)

Născut austriac. Primește cetățenia română în 1906. Se înscrie în PNL după Marea Unire, devine adversarul bătrânilor, a ”aripii brătieniste”. Deține mai multe portofolii în Guvernele Tătărăscu. Pe 6 noiembrie 1947 fuge din țară, prigonit de către comuniști. I se retrage cetățenia română în februarie 1948. Moare în exil.

Ministrul finanțelor

MIRCEA CANCICOV (24 august 1884 - 25 decembrie 1959)

Membru marcant al PNL și membru de onoare al Academiei Române, un strălucit avocat și de mai multe ori ministru de finanțe al României în guvernele anilor1936-1939, precum și un economist reputat, care a reușit să ridice economia țării în 1938, an care este considerat și azi un etalon de dezvoltare. Profesor universitar. A modernizat orașul Bacău și a finanțat complexul sculptural al lui Constantin Brâncuși de la Tg. Jiu.

La 3 octombrie 1946, începea la Secția a VII-a a Curții Criminale din București judecarea „lotului de miniștri antonescieni, autorii aservirii României la carul imperialismului fascist german”.

Mănăstirea Văcărești: Cum a distrus Sergiu Nicolaescu crucea de marmură a lui Mavrocordat cu tancuri și aruncătoare de flăcări

Mircea Cancicov a fost arestat la 5 octombrie 1946 și condamnat de către Curtea Supremă prin sentința nr. 1510/1948 la 20 de ani temniță grea pentru crimă de război. În descrierea faptului se arată că „fiind ministru de Finanțe, a luat parte la alăturarea României cu Germania, vânzându-se bunurile țării și a contribuit la începerea războiului”. A trecut prin penitenciarele Văcărești, Aiud și Râmnicu Sărat, unde a decedat în ziua de 25 decembrie 1959. În perioada detenției, T.B.C.-ul i-a atacat cinci organe. A murit fără nici un ajutor medical. Este de remarcat faptul că lui Cancicov nu i s-a putut aduce nicio învinuire personală, singura sa "vină" fiind aceea de a fi fost membru al guvernului Antonescu. Soția sa, prozatoarea Georgeta Mircea Cancicov (1899-1984), scrie: "Abia de câteva zile am aflat că soțul meu a murit acolo”...

Cum l-au omorât comuniștii, in 5 februarie '53, pe Iuliu Maniu, omul care a salvat Viena și a făcut Marea Unire: I-au scos puroiul, i-au curățat viermii. Se auzea zgomotul țestei sale ce lovea scările!!!​

Ministrul Apărării Naționale

General Constantin Ilasievici (1881 - 6 octombrie 1955)

A fost ofițer de cavalerie cu studii superioare la Școala de război, șef al Marelui Stat Major la Inspectoratul cavaleriei, în 1928 fiind numit comandant al școlilor militare de cavalerie. Profesor de “Tactica cavaleriei” la Școala superioară de război. A fost arestat în 1950 și dus la Închisoarea Sighet. De aici, la ”Malmaison”, în 1955. Deceda în timpul anchetei, iar cadavrul său dus la Văcărești.

Ministrul cultelor și artelor

Victor Iamandi (15 februarie 1891 - 26 noiembrie 1940)

După ce-și termină studiile la Iași, intră în politică, în PNL. Ultimul guvern Tătărăscu îl prinde la ”culte și arte”, dar legionarii nu uită că înainte fusese la Justiție. Este ucis la Penitenciarul Jilava, în cadrul masacrului comis de Garda de Fier în noiembrie 1940.

Legionarii l-au ucis, i-au aruncat mormântul în aer. Comuniștii i-au făcut CAP din conac. Noi l-am distrus definitiv!​

Ministrul Muncii

Ion Nistor (16 august 1876 - 11 noiembrie 1962)

Istoric și militant unionist bucovinean, membru al comitetului de organizare a Adunării Naționale de la Cernăuți, care a hotărât unirea cu România, în cadrul căruia a redactat „Actul Unirii”. Profesor la Universitățile din Viena și Cernăuți, rector al Universității din Cernăuți, profesor universitar la București, membru al Academiei Române (1911), director al Bibliotecii Academiei Române, fruntaș al Partidului Național Liberal, fost ministru de stat, reprezentând Bucovina, apoi, succesiv, ministru al lucrărilor publice, al muncii și, în final, al cultelor și artelor.

Arestat la 5/6 mai 1950, în „Noaptea demnitarilor”, a fost internat la închisoarea Sighet timp de 24 luni, încadrat ulterior prin Decizia M.A.I. nr.334/1951; pedeapsă i-a fost majorată cu 60 luni, prin Decizia M.A.I. nr. 559/1953. A fost eliberat la 5 iulie 1955.

Am rămas singur în viață, sortit să înfrunt prăbușirea măreței opere naționale, stropită cu sângele eroilor de la Mărășești!

Ion I. Nistor, Date autobiografice. ”Amintiri din închisoare” (1957)

Ministru de stat

ION MANOLESCU - STRUNGA (12 mai 1889 - 19 aprilie 1951)

A studiat economia la Viena, a obținut doctoratul la Universitatea din Berlin.

Manolescu-Strunga a fost subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii în perioada 1933 - 1934, și, din nou, în 1936. De asemenea, a fost ministru al Industriei și Comerțului din 5 octombrie 1934 - 1 august 1935, și ministru secretar de stat în perioada 17 noiembrie 1937 - 28 decembrie 1937.

Sub regimul comunist a fost arestat pe 6 mai 1950, fiind condamnat la doi ani de muncă grea și trimis la închisoarea de la Sighet, unde a murit pe 19 aprilie 1951.

După decesul său, soția lui, Irina Manolescu-Strunga (născută Filotti), a fost, de asemenea, arestată și condamnată la doi ani de închisoare la Gherla și Mislea.

Fațada închisorii Sighet, un loc ce înfioară și astăzi

Vasile P. Sassu (ministrul justiției), Ion Bujoiu (ministrul industriei și comerțului), Constantin Angelescu (ministrul educației naționale) și Valeriu Pop (ministru de stat) au fost arestat și surghinuiți în închisorile comuniste. Trei dintre ei au murit acolo. Radu Irimescu (ministrul aerului și marinei) a fost nevoit să se refugieze în SUA.

Sursă: wikipedia