99 DE ANI DE LA UNIREA DE LA ALBA IULIA. Boala din cauza căreia Regina Maria a României era să rateze Marea Unire, "cea mai sublimă pagină a istoriei româneşti": "Starea Alteţei începuse să se înrăutăţească"

 
+8 click pentru
galerie

Marea Unire continuă să rămână evenimentul cel mai important din istoria modernă a poporului român, oferindu-ne astfel şansa de a ne reaminti că avem o conştiinţă naţională pentru a cărei edificare înaintaşii noştri au luptat şi au suferit. 

Din memoriile Reginei Maria reies bucuria şi entuziasmul care au mişcat-o până la lacrimi, după doi ani de exil, toţi atâţia de război şi de suferinţe incredibile ale poporului român, ca regină a românilor uniţi.. “Ne-am întors cu adevărat, ne-am întors acasă după un surghiun de doi ani. Să indrasnesc oare să rostesc marele cuvânt? Ne-am întors triumfători!”. (Cotroceni, Duminica 18 Noembrie/ 1 Decembrie 1918.)

CUM A ÎNCEPUT TOTUL:

1914 – Izbucnirea Primului Război Mondial - România îşi declară neutralitatea.
1916 - Regele, guvernul şi Parlamentul consideră că este momentul prielnic intrării în război. Se hotărăşte astfel, în urma Consiliului de Coroană, desfăşurat la Palatul Cotroceni în ziua de 14/27 august 1916, abandonarea stării de neutralitate şi participarea României la război alături de Antantă (Franţa, Rusia şi Marea Britanie), împotriva Puterilor Centrale (Germania şi Austro-Ungaria). 

Contribuţia Reginei Maria a fost una uriaşă - a susţinut intrarea României în război alături de puterile aliate, convingându-l pe Regele Ferdinand (german de origine) să lupte împotriva propriei sale ţări, pentru realizarea unităţii naţionale a românilor. 

1918 – Are loc unirea pe baza propriei voinţe manifestate a provinciilor româneşti Basarabia (27 martie 1918), Bucovina (28 noiembrie 1918) şi Transilvania (1 decembrie 1918) cu regatul României. Regina Maria are astfel o contribuţie hotărâtoare la luptă pentru realizarea statului naţional unitar român.

“O GĂSIM ÎN TRANŞEE, ÎN SPITALE, NU A CUNOSCUT FRICA DE BOMBE ŞI GLOANŢE”.

“Oricâte greşeli va fi comis Regina Maria, înainte şi după război, războiul rămâne pagina ei, pagină cu care se poate făli, pagină care se va aşeza în istorie la loc de cinste. O găsim în tranşee printre combatanţi în rândurile înaintate, o găsim în spitale şi în toate posturile sanitare printre răniţi şi bolnavi. O găsim de faţă la toate adunările care încercau să facă puţin bine. Nu a cunoscut frica de gloanţe şi de bombe, cum nu a cunoscut teama şi scârba de molimă sau nerăbdarea faţă de eforturile aşa de des inutile, provocate de dorinţa ei de mai bine. Regina Maria şi-a îndeplinit datoria pe toate fronturile multiplei sale activităţi. Se poate afirma că, în răstimpul pribegiei noastre în Moldova, Regina Maria a întrupat aspiraţiile cele mai înalte ale conştiinţei româneşti. Prin modul cum a influenţat în 1916 intrarea României în război şi din nou în 1918, când aproape numai datorită ei Regele Ferdinand nu a ratificat dezastruoasa pace de la Bucureşti, regina s-a aşezat ca ctitorita a României întregite şi că una din cele mai mari figuri ale istoriei noastre naţionale”, scrie omul politic Constantin Argetoianu.

“CEA MAI SUBLIMĂ PAGINĂ A ISTORIEI ROMANEŞTI”!

"Hotărârea de la Alba Iulia apare ca o sinteză între programul naţional şi cel social şi o sinteză între unirea necondiţionată şi unirea condiţionată. (Exista mărturii ca un grup de tineri ofiţeri ardeleni alarmaţi de zvonurile despre o unire condiţionata au pătruns în camera în care se redacta hotărârea şi au exercitat presiuni pentru execitarea unirii necondiţionate. În cele din urmă, Iuliu Maniu avea să găsească formula finală, dar numai după lungi discuţii cu Vaida Voevod, partizan ferm al unirii necondiţionate). Ea exprimă o anumită rezervă critică faţă de rânduielile din Vechiul Regat, rezultată dintr-un amestec de repulsie fata de orientalismul moravurilor, mizeria ţărănimii şi imaginea creată de îndelungată propaganda maghiară ostilă României.

Românii din Basarabia, Bucovina, Transilvania şi Banat voiau unirea cu Vechiul Regat şi crearea statului naţional roman, dar, în acelaşi timp, voiau şi garanţii ca acele aspecte negative din societatea românească de peste Prut şi Carpaţi – adică din patria-mamă - nu se vor extinde şi asupra lor. Dincolo de aceste rezerve – lesne de înţeles şi, în fond, benefice pentru naţiunea romana - Marea Unire din 1918 a fost – şi rămâne – pagina cea mai sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid, este fapta istorică a naţiunii romane, realizată într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţa politică remarcabilă spre ţelul dorit." 

Întoarcerea la Bucureşti după victorie:    "ERA O SIMFONIE AMEŢITOARE DE ROŞU, GALBEN ŞI ALBASTRU"

Poporul era într-un entuziasm fără margini. “Am fost întâmpinaţi la Gara Mogoşoaia de generalul Berthelot şi de câţiva ofiţeri francezi şi englezi şi, bineînţeles, de generalii noştri în frunte cu Prezan.

Carol intrase călare în oraş, în fruntea regimentului său, iar fiicele noastre plecaseră înainte într-o trăsură trasă de patru cai. Noi am pornit cei din urmă. Regele cu mine, Nicky deoparte şi generalul Berthelot de cealaltă. După noi veneau generalii şi toţi adjutanţii noştri şi astfel trecurăm solmen de-a lungul prea cunoscutei Şosele Kiseleff, pe care erau înşirate numeroase trupe; întâi cele franceze şi britanice, apoi ale noastre în frunte cu regimentul 4 Roşiori. (…) La mijlocul drumului ne-a întâmpinat un sobor de preoţi în odăjdii strălucitoare; veniseră să binecuvânteze întoarcerea noastră, steagurile noastre şi ale Aliaţilor. S-au înălţat cântări solemne şi ni s-a dat să sărutăm crucea. A doua oprire s-a făcut în Piaţa Victoriei. Aici ne-au întâmpinat, după datină, primarul cu pâine şi cu sare, guvernul nostru, numeroşi foşti miniştri din toate partidele, corpul diplomatic, precum şi o mulţime de doamne entuziaste care mă acoperiră cu o ploaie de flori, lucru nu tocmai uşor de înfruntat când  eşti călare. După aceasta, urmă intrarea în oraş de-a lungul vestitei Căi Victoria, scumpă inimilor româneşti. (...) A fost cu adevărat o triumfătoare reintrare în capitala noastră.

Oraşul înnebunise de tot. Aveai impresia că până şi casele şi pietrele drumului strigau urale împreună cu mulţimea. Peste tot steaguri fâlfâiau la ferestre, pe acoperişuri, la felinare, şi steguleţe în mâna fiecărui copil. Era o simfonie ameţitoare de roşu, galben şi albastru. (...) Ne întoarserăm biruitori în ciuda nenorocirii şi a umilinţei, iar visul de veacuri al României era acum împlinit. (…) Alaiul nostru îşi urmă drumul până în piaţa unde se înălţa statuia lui Mihai Viteazul, cu sabia ridicată în vârful braţului stâng. (…). După defilare urmă un Te Deum, oficiat la Mitropolie. (...)”.

BOALA DIN CAUZA CĂREIA REGINA ERA SĂ RATEZE MAREA UNIRE!

Cu doar două săptămâni înainte de Marea Unire de la Alba Iulia, Regina Maria se îmbolnăveşte, iar febră şi durerile de cap se înteţesc pe zi ce trece. 

Într-un Monitor Oficial ce datează din anul 1918 şi păstrat în stare perfectă în depozitul de documente al Serviciului Judeţean al Arhivelor Naţionale Ialomiţa, medicul familiei regale I. Mămulea descrie starea de sănătate a Alteţei. 

Primele simptome ale bolii au apărut pe data de 27 noimebrie 1918. „M.S. Regina suferă de gripă cu determinaţiuni tracheo-bronşice“, scrie medicul regal I. Mămulea în documentul oficial.

SUNT ADUŞI CEI MAI BUNI MEDICI. 

Pe parcursul zilelor următoare, starea de sănătate a Reginei începe să se înrăutăţească. Durerile de cap, tusea, febră şi ameţelile o chinuie îngrozitor. Astfel, la patul Alteţei aflate în suferinţă sunt chemaţi cei mai buni medici pe care România, iar fiecare dintre aceştia încearcă să-i ofere cele mai bune tratamente, astfel încât Majestatea Sa să-şi revină şi să poată participa la evenimentele de la Alba Iulia, desfăşurate pe data de 1 decembrie 1918.

În acelaşi document, medicul consemnează starea de sănătate a Majestăţii Sale chiar în ziua de 1 decembrie 1918. „Examinând pe M.S. Regina am constatat că fenomenele bronşice au devenit mai intense la baza stângă“. 

SURSE: WIKIPEDIA, ADEVARUL, HISTORIA 



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI