99 DE ANI DE LA UNIREA DE LA ALBA IULIA. Însemnările Elenei Copîlneanu, participantă la Marea Unire: "A fost un delir ce nu se poate cuprinde în cuvinte. Cântece, dans îmbrăţişări, plânsete de bucurie!"

Istoriile orale oferă mărturii de mare preţ pentru noi, cei de astăzi. O reconstituire a Marii Unirii din 1918, de la Alba Iulia, din perspectiva unei participante, Elena Căpîlneanu, a fost prezentată publicului de Serviciul Județean Alba al Arhivelor Naționale.

Istoriile orale oferă mărturii de mare preţ pentru noi, cei de astăzi. O reconstituire a Marii Unirii din 1918, de la Alba Iulia, din perspectiva unei participante, Elena Căpîlneanu, a fost prezentată publicului de Serviciul Județean Alba al Arhivelor Naționale.

Povestea emoţionantă a femeii, pe atunci soţie de preot, a fost transcrisă în anul 1968, la cinci decenii de la evenimentele trăite.

CITEŞTE ŞI: 99 DE ANI DE LA UNIREA DE LA ALBA IULIA. Boala din cauza căreia Regina Maria a României era să rateze Marea Unire, "cea mai sublimă pagină a istoriei româneşti": "Starea Alteţei începuse să se înrăutăţească"

Sentimente de însufleţite, dublate de lacrimi de fericire

Vizibil emoţionată, Elena a rememorat foarte multe detalii atât de dinainte, cât şi din timpul evenimentului. Soţia de preot a povestit că oamenii din satul în care soţul ei slujea la biserică erau entuziasmaţi de gândul "unirii" şi că sentimentele de însufleţire au fost chiar dublate de lacrimi de bucurie.

„Solicitată să scriu ceea ce ştiu despre Marea Adunare Naţională de la 1 decembrie 1918 din Alba Iulia, aş putea să răspund scurt la chestionarul ce mi s-a prezentat, dar cred că nu greşesc dacă arăt câteva aspecte de pe acele timpuri, mai ales că de atunci s-au scurs 50 de ani şi au rămas prea puţini cei care mai pot evoca măreţia acelor zile. Pietricica ce o trimit eu, cu alte pietre mai colorate, mai preţioase, va forma mozaicul istoric al „Unirii”, şi-a început Elena Căpîlneanu povestea.

Amintirile despre zilele premergătoare unirii Transilvaniei cu ţara „Mamă” sunt redate amănunţit, fiindcă "bucuria, trăirea acelor zile de însufleţire, au fost copleşitoare". În Vereşmort, satul în care Elena şi soţul ei trăiau în casa parohială din sat, preotul ţinea pe lângă predicile din biserică şi "adunări poporale în tot despărţământul Vinţu de Sus şi în alte plase unde era invitat", adică în toate satele din localitate.

"La aceste adunări, românii noştri tineri şi bătrâni, femei şi bărbaţi se grăbeau să înţeleagă falnica lor obârşie daco-romană, nedreptatea trăirii într-o împărăţie străină şi dreapta dorinţă de unire a tuturor românilor", şi-a amintit atunci preoteasa, oameni care au ales să meargă şi în Alba Iulia pe 1 decembrie.

Sătenii au ajuns în oraşul Unirii cu trăsuri şi cu trenul. Localnicii din Vereşmort s-au intersectat şi li s-au alăturat cei adunaţi în gară la Teiuş. În plus, trenuri întregi transportau oameni din zona Târnavelor, a Mureşului şi a Maramureşului.

"În 30 noiembrie dimineaţa am plecat cu trăsura la Teiuş. În drum am ajuns coloane de militari nemţi ce se întorceau învinşi, în ţara lor. Aproape toţi bărbaţii din Vereşmort au plecat cu trenul spre Alba Iulia. La Teiuş în gară am ieşit pe peronul întestat de lume. Trenuri, trenuri treceau cu românii de pe Târnave, Mureş, din ţinuturile maramureşene, Cluj, Luduş, etc. (...) Trenul întesat şi de minerii de acolo şi fanfara minerilor, intona cântece patriotice, chemări la luptă. Însufleţirea celor ce curgeau ca apele mari era de nedescris. Pe peron am rămas numai eu cu soţul meu şi cu două domnişoare, azi doamnele Fodor şi Câmpianu, care cu vocea lor frumoasă acompaniate de puternicul glas al soţului meu nu conteneau să cânte", şi-a amintit preoteasa.

Frig afară, dar căldură în sufletele participanţilor

Odată ajunşi la destinaţie, acolo unde deja erau mii de oameni, preoteasa a povestit că era deja iarnă, dar frigul de afară era abolit de căldura din sufletele participanţilor. Mulţimile aveau steaguri tricolore, erau îmbrăcate în port tradiţional românesc. Până şi ordinea pe străzi era asigurată şi menţinută de batalionul gărzilor de moţi îmbrăcaţi în haine ţărăneşti (albe) moţeşti. Oraşul era înţesat de tribune.

"La Sfatul Marei Adunări Naţionale erau conducătorii în frunte cu episcopii celor două biserici Dr. Iuliu Hosu şi Dr. Miron Cristea şi delegaţii. După hotărârea Marelui Sfat, pe la orele 12, întreg Sfatul a ieşit pe câmpul din cetate unde era adunată mulţimea imensă în jurul tribunelor şi la tribuna principală episcopul Iuliu Hosu a citit hotărârea de alipire de bună voie şi pentru totdeauna cu ţara mamă. În acel moment a fost un delir ce nu se poate cuprinde în cuvinte. Cântece, dans îmbrăţişări, plânsete de bucurie, a rememorat preoteasa.

Preotul naţionalist a devenit deputat şi senator

După acest eveniment, preotul Iuliu Căpâlnean, la rându-i participant la Marea Adunare Naţională din Alba Iulia, a fost ales deputat şi senator în mai multe rânduri, când s-a pus în slujba nevoilor ţăranilor şi muncitorilor. În plus, şi-a sfătuit mereu oamenii din parohie să militeze pentru Unire şi să aibă în suflet iubirea de ţară.

"Cultural a lucrat exemplar, mai cu seamă în parohia unde a înfiinţat casă culturală, atelier de tâmplărie, abonamente ziare şi reviste periodice, piese de teatru cu roluri deţinute de ţărani chiar mai vârstnici", a completat preoteasa Elena. În plus, în lipsă de cadre didactice, preotul a şi predat istorie la mai multe şcoli.

Întreaga mărturie a fost semnată de participanta la Marea Unire de la 1918: "Elena Căpîlneanu, văduvă de preot".

Ultimele știri