A băut acid sulfuric și a căzut de la etajul trei! A păcălit moartea de multe ori și a ajuns să inventeze unul dintre cele mai cunoscute instrumente muzicale! „S-a născut condamnat”

 
+4 click pentru
galerie

A băut acid sulfuric și a căzut de la etajul trei, a înghițit un ac și a fost izbit în cap cu o cărămidă. Au fost multe accidentele pe care le-a suferit, în anii 1800, un copil din Belgia, care avea să revoluționeze lumea muzicii, inventând unul dintre cele mai cunoscute instrumente muzicale. A păcălit moartea, căci avea treabă în această lume. A intrat în istorie cu un nume simplu - Adolphe Sax.

A văzut lumina zilei pe 6 noiembrie 1814, în Dinant, Belgia. Părinții lui, care au avut în total 11 copii, i-au dat numele Antoine Joseph Sax. Tatăl lui, un tâmplar iscusit, a ajuns să facă instrumente muzicale pentru armata Belgiei. În atelierul părintelui său, micul Antoine, căruia avea să i se spună Adolphe, se simțea în lumea lui. La doar 14 ani, sculpta clarinete, pe care le îmbunătățea, ca să sune mai bine.

A scăpat din accidente ce îi puteau fi fatale

Adolphe Sax creștea în atelierul tatălui său, dar a fost cât pe ce să moară, de mai multe ori. Copilăria lui a fost marcată de accidente aproape fatale.

Într-o zi, copilul Adolphe Sax a băut dintr-o sticlă în care a crezut că era lapte, doar pentru a afla mai târziu că în recipient era, de fapt, acid sulfuric diluat. Din fericire, a supraviețuit.

Aceasta nu avea să fie singura ocazie în care micul Adolphe Sax avea să scape la mustață. Ar fi putut muri înecat într-un râu, otrăvit, de trei ori, cu lac, sau lovit în cap cu o cărămidă.

De asemenea, micul Adolphe Sax a înghițit un ac și a căzut de la etajul al treilea, determinând-o pe mama lui să se resemneze: „S-a născut condamnat la ghinion. Nu va trăi”. De altfel, porecla lui era „micul Sax, fantoma”.

Dar a supraviețuit, ca prin minune, și, de timpuriu, Adolphe Sax a sculptat un clarinet și două flaute din fildeș, ceea ce era considerat imposibil la acea vreme. Nu a trecut cu vederea nici trompetele. Pe toate aceste instrumente muzicale le-a îmbunătățit.

A plecat la Paris și a creat saxofonul

În 1840, la vârsta de 26 de ani, Adolphe Sax a prezentat nouă dintre lucrările lui la o expoziție din Belgia. Însă, din cauză că era prea tânăr, nu i-a fost acordat premiul I. I-a fost acordată o medalie pentru eforturile lui, dar el a refuzat-o, spunând: „Dacă ei mă consideră prea tânăr să merit o medalie de aur, eu mă consider prea bătrân ca să accept una din tinichea”.

După ce a studiat flaut, clarinet și canto la Conservatorul din Bruxelles, Adolphe Sax a plecat, cu 30 de franci în buzunar, la Paris, cu scopul de a vinde instrumente muzicale armatei franceze. Pentru a impresiona francezii, a creat și instrumentul muzical perfect pentru exercițiile militare – saxofonul, alături de alte instrumente, precum saxhornul și saxotromba.

Și-a primit biletul de intrate în cercurile muzicale ale Parisului în 1842, de la compozitorul Hector Berlioz. În seara în care s-au cunoscut, cei doi au discutat pe larg despre invențiile lui Sax, iar compozitorul i-a spus noului său amic: „Mâine, vei afla ce cred eu despre lucrările tale”. Și a aflat, din ediția de iunie 1842 a publicației Journal des Débats. Berlioz a fost încântat.

„Nu există un alt instrument muzical care să aibă această rezonanță stranie, ce este situată la marginea tăcerii”, aprecia compozitorul – primul care a numit instrumentul „saxofon”.

„Voi aștepta un an până să îl patentez. Vom vedea dacă, până atunci, cineva va produce un adevărat saxofon”, a spus Sax, temându-se să nu fie acuzat de plagiat.

Nu a fost apreciat la acea vreme și a murit falit

Adolphe Sax și saxofonul nu au fost apreciați la acea vreme. După ce saxofonul a fost patentat de Sax în 1846, au apărut alte versiuni în Franța, lăsându-l pe inventator fără câștigurile meritate.

De altfel, pe Adolphe Sax nu l-ar fi ajutat nici personalitatea. Ar fi fost un om dificil. „Era atât de controversat, încât ori erai de partea lui, ori erai împotriva lui. Acest belgian periculos, dinamic și prolific care ajunsese în Paris a împărțit în două lumea muzicală din Franța”, a explicat Jo Santy, muzeograf la Muzeul Instrumentelor Muzicale din Bruxelles.

S-au format „găști” împotriva lui, iar Adolphe Sax nu și-a văzut visul împlinit – acela ca saxofonul să fie folosit în orchestre. A declarat falimentul de trei ori – în 1852, 1873 și 1877, iar în perioada 1853 – 1858, s-a luptat cu un cancer la buze, în urma căruia s-a recuperat.

Totuși, a avut și susținători. A vândut în jur de 20.000 de saxofoane în perioada 1843 – 1860, din atelierul lui. Bunul lui prieten Berlioz i-a luat apărarea mereu. „Iar și iar, Sax cade victima unor persecuții demne de Evul Mediu. Cu ceva mai multă îndrăzneală, l-ar fi omorât. Atât de mare este ura pe care inventatorii o stârnesc mereu în rândul rivalilor lor care nu inventează nimic”, scria el.

Reputația l-a ajutat și în obținerea unui post de profesor, în 1857, la Conservatorul din Paris.

Înainte ca saxofonul să revoluționeze muzica, inventatorul lui, Adolphe Sax, s-a stins falit, la vârsta de 79 de ani, pe 7 februarie 1894, și își duce somnul de veci în Cimitirul Montmartre din Paris.

Nu a fost căsătorit niciodată, dar a avut cinci copii, cu partenera lui, Louise-Adèle Maor. Unul dintre fiii lui, Adolphe-Edouard, a continuat să facă saxofoane, în atelierul tatălui său. În 1928, atelierul a fost preluat de compania pariziană Selmer.



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI