Live acumSerial: Sacrificiul (r)
Prime Time 20:00Te cunosc de undeva!

„Arăți ca Ceacanica!” Cine e românul de la care a pornit expresia și ce legătură are cu Regele Mihai și criminalul Rîmaru?

„Arăți ca Ceacanica!” Adică arăți aiurea, ca dracu', fistichiu, ca luat de pe gârlă. E o expresie pe care mulți dintre noi o folosim în glumă, fără să știm că Ceacanica a fost un român „în carne și oase” și că a dus o viață din care n-au lipsit nici Regele Mihai, nici circul, nici Parisul sau Egiptul, nici criminalul Rîmaru. Nu cred, cum așa?! Așezați-vă comod, urmează o poveste cât se poate de reală, ca după hazardul vieții românești de altădată.

Victor Ceacanica la Paris, in 1922

În bătătura casei din Cernavodă

Dacă un român oarecare și-ar fi propus, pe la 1900 și ceva, să facă distanța de la Fetești la Constanța pe bicicletă, dar i s-ar fi dezumflat roata undeva la jumătatea drumului, n-ar fi fost o problemă. Românașul din poveste ar fi tras popas la cea mai mare pravalie de reparații tehnice din Cernavodă. Pravalia e a unor soți greci, Constantin și Eufrosina, doi oameni cu stare, care se iubesc nespus. Așteptând să i se repare roata, omul va observa doi băieți jucându-se prin curte. Deși e o diferență de vârstă între ei, semănă foarte bine, e clar că sunt frați. Sunt copiii grecilor, călătorul nostru și-a dat seama și de treaba asta. Ce n-are de unde să-și dea seama e că, peste ani, unul va ajunge o stea a circului, iar celălalt... criminalist.

Ceacanica a fost clovnul Regelui Mihai

Victor Ceacanica, așa se numește fratele cel mare. Pe cel mic îl cheamă Dumitru Ceacanica. Victor Ceacanica e bun de glume. Are haz, nu se ia în serios, e povestaș, îl atrage lumea divertismentului. Nu-i pâinea lui Dumnezeu, are și el apucăturile lui, iar anii maturității o vor confirma din plin. Până una-alta, ața îl trage la București. E tânăr și se angajează la primul circ profesionist din România, cel deschis de italianul Sidoli în 1880. Circul Sidoli e pe cheiul Dâmboviței, pe Strada Poliției nr. 7. Aici se lansează Ceacanica, cu numele de scenă Victor Mono. Cel mai probabil, Mono vine de la faptul că numerele pe care le performa în fața a mii de bucureșteni le făcea singur. Era Victor Mono Ceacanica, un nume. Atât de nume într-ale circului de pantomimă căci, în aproximativ aceeași perioadă, devine clovnul personal al Regelui Mihai, pe atunci copil.

Nașul artistic al regretatului actor Ion Lucian? Tot Ceacanica.

Anii '30, Ion Lucian are 6-7 anișori. La Cinematograful Roxi, pe strada Lipscani, revista Realitatea ilustrată organizează un bal pentru copii. Participă și Ion Lucian, deghizat de tatăl său într-un costum de clovn, exact în genul celui pe care îl purta deja celebrul Ceacanica. Gazda balului, surpriză, nimeni altul decât Ceacanica! Ceacanica îl ochește pe micuț și intră-n vorbă. Într-un interviu acordat Revistei Tango în 2011, regretatul actor Ion Lucian își amintește cum s-au petrecut lucrurile:

Ceacanica mi-a zis: „Bine ai venit, colega! Ce știi tu să faci, colega? Și așa, din joacă, am spus: „Știu să cânt la pian”. „Ia uite, păi dă-ne un concert, colega!” Și m-a făcut să cânt Valurile Dunării și ăsta a fost debutul meu artistic.

„Să moară Ceacanica!” Alt jargon, alt Ceacanica!

Nu, nimeni n-a zis vorba asta despre Victor Ceacanica, clovnul. Dar au zis-o mulți pușcăriași cu privire la Dumitru Ceacanica, fratele lui. Oho, aveau și de ce! Chiar dacă nu făcuse facultate, avea un fler imens și rezolva toate cazurile poliției. Comisarul criminalist Dumitru Ceacanica băgase spaima-n criminalii și tâlharii României mai ceva ca Dej în „burgheji”. Apropo de asta, se pare că originea sa cosmopolită – părinți greci, pe deasupra comercianți, frate circar – l-a cam încurcat la începutul carierei sale. Însă la apogeul carierei sale, în anii '70, când l-a prins pe Rîmaru, criminalul în serie, gurile rele amuțiseră de mult.

Lume, lume, soro lume, a venit circu'! Victor Ceacanica, un bufon violent

Puțin i-a păsat lui Victor că frate-său avea o meserie „serioasă”. Victor Mono a îmbătrânit în meseria de circar. Dacă-n 1922 era la Paris, mai apoi angajat al circului Krateyl din București, până spre mijlocul anilor '40 vizitase Egiptul, Grecia, Turcia, Italia și multe altele. Vorbea 7 limbi străine! Într-o carte autobiografică, doctorul Ștefan Kecskemeti recunoaște că Ceacanica a cumpărat pe bani frumoși o fată de 16 ani, s-o facă circar. Suplă și agilă, vedea în ea un potențial. Maică-sa, văduvă de război, acceptă oferta artistului. Fata se dovedește senzațională, ajunge acrobat în dansuri pe sârmă. Maroc, Turcia, Egipt, viața cu Ceacanica e un periplu cu bocceluța-n spate și zvâc în tot corpul. Conform aceleiași surse, ajunsă director de circ în București, femeia nu uită să menționeze câte umilințe și bătăi a suportat de la maestrul ei...

Din mână-n mână până-n...

Să presupunem că și astăzi există un om ghinionist căruia i se strică bicicleta. Da' nu în Cernavodă, ci la margine de București. Dacă întâmplarea vrea, s-ar putea ca omul să poposească în curtea lui Mitică Crețu, un circar la vreo 70 de ani. Mitică Crețu îi va povesti omului cu bicicleta că a văzut toată lumea, la propriu: America, Europa, Australia, Asia. Îi va povesti că are un fiu, iar fiu-său e tot circar. Îi va mai povesti că are, ca orice om, un tată. Tot circar. Îi va povesti că tatăl lui a avut, firește, un tată. Iar acest om a fost Ceacanica. Circarul.

Surse:

De Ieri de azi (blog), Revista Tango - (Interviu cu Ion Lucian, dialog cu Alice Năstase Buciuta, Revista Tango, 2011), Ștefan Kecskemeti, Povestea unei vieți, Cuvantul liber, Romania Actualitati, Adrian Majuru, Cum se distrau românii odinioară, 2019, editura Corint.