Live acumXtra Night Show
Prime Time 20:00Chefi la cutite

Au fost găsite Misterioasele Capete ale „Oamenilor de Cauciuc”: „După ce a fost curățat de pământ, capul avea o înfățișare destul de înspăimântătoare. Trăsăturile sunt distincte și sunt în mod evident de tip negroid”

Cu circa trei mii de ani în urmă, pe țărmul Golfului Mexic, a apărut cultura indiană, care  primit numele de olmecă. Această denumire convențională a fost dată după numele olmecilor, un mic grup de triburi indiene care a trăit pe acest pământ mult mai tărziu, în secolele XI-XIV. Denumirea propriu-zisă de olmeci, care înseamnă „oameni de cauciuc” este de origine aztecă. 

Cu circa trei mii de ani în urmă, pe țărmul Golfului Mexic, a apărut cultura indiană, care primit numele de olmecă. Această denumire convențională a fost dată după numele olmecilor, un mic grup de triburi indiene care a trăit pe acest pământ mult mai tărziu, în secolele XI-XIV. Denumirea propriu-zisă de olmeci, care înseamnă „oameni de cauciuc” este de origine aztecă.

Aztecii îi numeau astfel după numele unei zone de pe țărmul Golfului Mexic în care se producea cauciuc și în care trăiau olmeci contemporani cu ei. Așa încât, olmecii și cultura olmecă nu sunt deloc același lucru. Graham Hancock, care a consacrat multe pagini olmecilor în cartea sa Amprentele Zeilor, nu a făcut decât să încurce lucrurile, fără să lămurească de fapt nimic.

Civilizația vechilor olmeci, al cărei început se situează cam în mileniul al II-lea î.Hr., și-a încetat existența în primii ani ai erei noastre și cu 1.500 de ani înainte de înflorirea imperiului aztec. Cultura olmecă este denumită uneori „mama culturilor” Americii Centrale și a celei mai timpurii civilizații a Mexicului.

Citește și: Cum arată intrarea în IAD. Imaginile înfiorătoare descoperite în America Centrală

Oricât ar părea de ciudat, cu toate strădaniile arheologice, până acum nu s-a reușit să se descopere nicăieri în Mexic, și în general în America, nici un fel de urmă a nașterii și dezvoltării civilizației olmecilor, a etapelor prin care a trecut, a locului în care a apărut, de parcă acest popor a apărut gata format. Nu se știe absolut nimic nici despre organizarea socială a olmecilor, nici despre credințele și ritualurile lor, cu excepția faptului că făceau sacrificii umane. Nu știm nici ce limbă vorbeau olmecii și nici din ce grupă etnică făceau parte. Iar umiditatea excesivă din zona Golfului Mexic a făcut să nu se păstreze nici un schelet de olmec.

Cultura vechilor olmeci a fost tot o „civilizație a porumbului”, ca și celelalte culturi precolumbiene ale Americii. Principalele ocupații erau agricultura și pescuitul. Se știa că vechii olmeci practicau aducerea de jertfe omenești. Au ajuns până al noi resturi de construcții de cult ale acestei civilizații: piramide, platforme și statui. Vechii olmeci tăiau blocuri de piatră din care făceau sculpturi masive. Unele dintre acestea reprezintă capete imense, cunoscute astăzi sub numele de „capete de olmeci”. Aceste capete de piatră sunt cea mai mare enigma a acestei vechi civilizații.

Citește și: O sculptura mayasa veche de 1.400 de ani, descoperita intr-un sit arheologic din Guatemala

Sculpturile monumentale, a căror greutate ajunge până la 30 tone, reprezintp capete de oameni cu trăsături cert negroide. Practic, acestea sunt portrete de africani, cu câști puse fest și cu o cruce sub bărbie. Lobii urechilor sunt străpunși. Fața, de tip negroid clar exprimat, re riduri adânci de ambele părți ale nasului. Colțurile buzelor groase sunt lăsate în jos.

Deși perioada de înflorire a cuturii olmece s-a situat între anii 1500 și 1000 î.Hr., nu este deloc sigur că aceste capete au fost chiar în perioada aceea, întrucât datarea radiocarbonică a unor mici fragmente de cărbune găsite alături de capete nu indică decât vârsta fragmentelor. Este posibil ca vârsta capetelor să fie mult mai mică.

Primul cap de piatră a fost descoperit în anii 30 ai secolului XX de arheologul american Mattew Stirling. În raportul său, Stirling scria: „Capul este tăiat dintr-un bloc masiv de bazalt, de sine stătător, și este pus pe un postament din bolovani de piatră nelucrați. După ce a fost curățat de pământ, capul avea o înfățisare destul de nspăimântătoare. În ciuda dimensiunilor considerabile, este lucrat foarte îngrijit și cu precizie, iar proporțiile lui sunt ideale. Fenomen unic printre sculpturile aborigenilor din America, el este remarcabil prin relism. Trăsăturile sunt distincte și sunt în mod evident de tip negroid”.

Citește și: „Crucile vorbitoare” ale Mayașilor. „Ridicați-vă la marele război sfânt împotriva albilor! Crucea o să vă însoțească”

În același loc, Stirling a mai făcut o descoperire: el a găsit niște jucării sub forma unor cățeluși pe rotile. Descoperirea, fătă mare importanță la prima vedere, era de fapt senzațională, de vreme ce se considera că civilizația Americii precolumbiene nu cunoaștea roata. Se vede însă că regula nu se aplică și olmecilor.

De altfel, în scurt timp s-a dovedit că exact la fel abordaseră roata și indienii maya, contemporani sudici ai veghilor olmeci: și ei făcuseră jucării pe rotile, fară să folosească roata și la treburile gospodărești. Nu este vorba despre cine știe ce enigmă: rădăcinile acestei ignorări practic rezidă în mentalitatea indienilor și în „economia porumbului”. Sub acest aspect, vechii olmeci se deosebeau prea puțin de alte civilizații indiene.

Pe lângă aceste capete, vechii olmeci au lăsat numeroase prototipuri de sculturi monumentale. Toate sunt tăiate în monoliți de bazalt sau în altă piatră dură. Pe stelele olmece pot fi văzute scene în care se întâlnesc două rase umane evident diferite. Una este cea africană. Iar în una dintre piramidele din apropierea orașului mexican Oaxaca se află câteva stele din piatră, ce au încrustate pe ele scene în care indienii bărbăți iau în captivitate oameni alți și africani.

Citește și: Unul dintre cele mai mari MISTERE din istorie a fost rezolvat! S-a aflat cum a dispărut civilizația mayașă în urmă cu peste 1.000 de ani!

Capetele olmecilor și imaginile de pe stele reprezintă figuri, bine determinate din punct de vedere fiziologic, de reprezentanți reali ai rasei negroide, a căror prezentă în America Centrală acum trei mii de ani constituie în prezent o enigmă. De unde să fi apărut africani în Lumea Nouă înainte de Columb? Să se fi numărat printre băștinașii Americani? Există un argument ferm al paleoanopologilor, și anume că în cadrul uneia dintre migrațiile pe pământul continentului american din timpul ultimei perioade glaciare au ajuns acolo, într-adevăr, și oameni din rasa negroidă. Această migrație a avut loc în jurul anului 1500 î.Hr.

Există și o altă supoziție, și anume că în vechime, între Africa și America existaseră contacte peste ocean, care, după cum s-a dovedit în ultimele decenii, nu despărțea deloc vechiile civilizații. Convingerea, care a dominat multă vreme știința, că Lumea Nouă a fost izolată de restul lumii a fost infirmată în mod irevocabil de expedițiile lui Thor Heyerdahl și Tim Severin, care au dovedit că între Lumea veche și Lumea Nouă au fost posibile contacte cu mult înaintea lui Columb.

Civilizația olmecilor și-a întrerupt existența în ultimul secol dinaintea erei noastre. Dar cultura lor nu a pierit, ci s-a încadrat organic în culturile aztecilor și mayașilor. Dar olmecii? În esență, singura „carte de vizită” lăsată de ei sunt gigantele capete de piatră. Capete de africani.