Aurel Aldea. El este eroul care voia să-l ”extragă” pe Regele Mihai I și să-l ascundă în munți. A fost condamnat de fondatorul clubului Steaua, a murit la Aiud, snopit în bătaie. A salvat 13.750 de oameni!!!

 

Combatant în cel de-al Doilea Război Balcanic, participant la luptele din cel de-al Doilea Război Mondial, abdolvent de Hanovra și Charlottenburg, generalul Aurel Aldea a fost unul dintre eroii neamului. În septembrie 1945 a fondat Comandamentul Central al Mișcării Naționale de Rezistență și, în Duminica Floriilor din 1946, i-a propus Regelui Mihai I să-l ”extragă” și să-l ascundă în Transilvania. A fost arestat pe 27 mai, același an, condamnt de Mihail Lascăr, comandantul clubului Steaua și ucis în bătaie, la Aiud, pe 17 octombrie 1949

De mic, Aurel Aldea a vrut să devină soldat. Așa că după ce a terminat Școala militară de artilerie și geniu de la Iași, a ajuns la Hanovra, la faimoasa școală pregătitoare de ofițeri. Haina kaki îl atrăgea, așa că a continuat cu Academia tehnică de la Charlottenburg, o prestigioasă instituție. A participat la luptele din cel de-al Doilea Război Balcanic, a terminat, apoi, Școala Superioară și a comandat o baterie în luptele din Dobrogea și București, în prima mare conflograție mondială.

Perioada interbelică îl găsește în cadrul Marelui Stat Major. Din 8 iunie 1940 este general de divizie. După ultimatumul sovietic urmat de ocuparea Basarabiei și a Basarabiei, este însărcinat cu reglementarea problemelor de acolo. Obține un ultimatum de 24 de ore și reușește repatrierea a 13.750 de oameni, păstrarea în patrimoniul statului român a 1.250.000.000 lei și aducerea în țară a materialelor și depozitelor armatei noastre, în valoare de 1.500.000.000 lei. E pensionat, forțat, de către generalul Ion Antonescu, ceea ce-i sporește adversitatea față de acesta. Concepe un plan pentru răsturnarea regimului și trecerea României de partea Aliaților. Pe 23 august 1944 participă la lovitura de stat, apoi, după instaurarea guvernului Petru Groza, e trecut în rezervă. 

Simte că rușii vor arde tot, așa că începe să discute despre ”nevoia unor mișcări de rezistență în București”. În septembrie 1945 decide să constituie un Comandament Central al Mișcării Naționale de Rezistență, să împartă teritoriul național în zone de acțiune. Ajunge la Regele Mihai I și îi vorbește despre ”măsurile necesare pentru asigurarea securității sale”. Suveranul îi cere să fie informat despre ”tot ce se petrece în oraș”. Aldea ia legătura cu ”Haiducii lui Avram Iancu” și creionează ”posibilitatea găsirii unui adăpost pentru Majestatea Sa Regele în cazul în care situația internă ar cere aceasta!”. În februarie 1946, Aldea îi comunică familiei regale că în caz de necesitate ”regele poate fi adăpostit în nordul Transilvaniei”. Generalul vorbește cu Iuliu Maniu, cerându-i acestuia să-i prezinte oameni de încredere, care să-l poate găzdui, în siguranță, pe Rege, mai aproape de Sinaia ori de Săvârșin. Din păcate, acțiunea nu este dusă la bun sfârșit. Generalul Aurel Aldea este arestat pe 27 mai 1946. Avusese timp de încă o întrevedere cu Majestatea Sa, în sâmbăta Floriilor...

Complotarea întru distrugerea unității statului român...

Este judecat rapid și condamnat în procesul din 11-18 noiembrie 1946 la Curtea Militară de Casare și Justiție, prezidată de generalul Vasile Atanasiu și compusă, printre alții, din generalii Mihail Lascăr (unul dintre fondatorii Clubului ”Steaua”) și Constantin Argeșanu la muncă silnică pe viață, pentru ”complotarea întru distrugerea unității statului român”. În același simulacru mai sunt judecate alte minți luminate ale neamului nostru, precum generalul de corp de armată Nicoale Rădescu, generalul de brigadă Constantin Eftimiu sau amiralul Horia Macellariu (cel care avea să împartă celula cu marele gânditor Nicoale Steinhardt, la Gherla). 

Deși dispune de o bună condiție fizică, starea de sănătate a generalului se deteriorează la penitenciarul Văcărești. Este diagnosticat cu diabet zaharat, artrită cronică și hipertensiune arterială. E mutat la Aiud, în aprilie 1947, unde primește temniță grea pe viață. E bătut, regimul de detenție e ”sălbatic și criminal”. Decedează, pe 17 octombrie 1949, la 62 de ani. E uitat. O poză și o stradă din Bucureși se pun îl calea neantului...

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe