„Ultimul Orfan”. O străină l-a smuls din brațele mamei și l-a „expediat”, peste un ocean și două continente, unei ferme de sclavi

 
+6 click pentru
galerie

Avea doar zece ani când o femeie necunoscută l-a smuls din brațele femeii căreia îi spunea mamă și l-a „expediat”, ca pe un colet, peste două continente și un ocean, ca să fie folosit pe post de sclav. Rex Wade este unul dintre ultimii copii trimiși din Marea Britanie în Australia, printr-un program ce furniza sclavi bogătașilor.

Rex Wade are acum 59 de ani și este unul dintre ultimii copii trimiși de Marea Britanie în Australia, în anii '70. Avea doar 10 ani când a fost pus în fața unei decizii dureroase.

Rex și Kevin, fratele lui mai mic, au știut dintotdeauna că femeia care îi creștea nu era mama lor biologică. Cu toate astea, o iubeau nespus. Margaret era grijulie și le oferea tot ce își doreau.

Ani de zile, frații s-au tot întrebat de ce mama lor nu i-a dorit, dar nu le păsa, o aveau pe Margaret, erau fericiți.

Într-o zi, soneria de la ușă le-a schimbat viața. Margaret și partenerul ei au poftit o femeie necunoscută în casă. 

„Tu ești mama noastră?”, a întrebat, emoționat, Rex.

„Din păcate, nu. Eu sunt Dorothy și am venit să vă ajut. Sunteți pe cale să începeți o nouă viață, una minunată, iar Margaret mi-a dat voie să vin să vorbesc cu voi despre asta.”

Adevărul era că mama lor adoptivă tocmai născuse un copil și nu îi mai voia pe cei doi frați în casă. Cu lacrimi pe obraji, băieții au avut de ales: internatul, munca la o fermă de porci sau o viață nouă, într-un orfelinat din Australia.

„Iubeam animalele și tocmai învățasem la școală despre Australia, a povestit Rex. 

               Rex și Kevin, înainte să fie trimiși în Australia

O viață nouă

Câteva săptămâni mai târziu, Rex și fratele lui au primit câte o valiză plină cu haine noi și au fost expediați în celălalt capăt al lumii. 

După ce au ajuns în noua lor „casă”, realitatea vieții ce îi aștepta i-a lovit din plin.

„Ideea de confort nu exista. Camerele erau întunecate și pline de mucegai. Am fost conduși pe un hol lung, până în dormitorul nostru. Aveam un pat de lemn, cu un cearceaf vechi. Peste el, un pieptăn.

Am cerut să ni se aducă valizele, eram nerăbdători să purtăm hainele noi primite de la Margaret. Nici acum nu știu ce s-a întâmplat cu ele. Ne-au dat niște uniforme...Eram singuri și speriați.”

În fiecare dimineață, erau treziți de sunetul alarmei. Aveau câteva minute să se îmbrace și să se apuce de treabă. Copiii erau puși să lustruiască balustrade, să facă curat în camera proprietarului, să pregătească mâncarea sau să spele podelele. 

După ce își terminau sarcinile, Rex și fratele lui erau trimiși la școală, pe jos. După ore, își reluau lista de îndatoriri. 

La scurt timp, au început bătăile

„Îmi amintesc că lucram în bucătărie când a sunat telefonul. Fără să mă gândesc la ce fac, am răspuns. În secunda următoare, eram întins pe jos, cu fața la podea, cu o durere cumplită în bărbie și sânge curgându-mi din buză. Lily, proprietara casei, stătea lângă mine și țipa”, povestește Rex.

Cu timpul, Rex a început să creeze probleme. Băiatul a fost supus unei pedepse cumplite, după ce a furat bani din casă.

Am fost chemat în biroul lor, ca să fiu pedepsit pentru că furasem bani. Am primit lovitură după lovitură, până m-am prăbușit. Atunci, am simțit cum colții câinelui lor s-au înfipt adânc în gleznele mele. Ultimul lucru pe care mi-l amintesc a fost cum acel monstru și-a chemat soția să curețe mizeria făcută de sângele meu.”

            Harry și Lily, proprietarii căminului pentru orfani din Australia

O viață trăită sub semnul suferinței

Teroarea și bătăile în care și-a trăit copilăria și adolescența au lăsat urme adânci în viața lui Rex. A pierdut legătura cu fratele său, Kevin, după ce a fugit din casa ororilor. Din nefericire, fuga nu l-a ajutat să ducă o viață mai bună. 

„Într-un final, mi-am dat seama că nu mai puteam sta în Australia, așa că m-am întors în Marea Britanie, să-mi caut restul familiei.

A fost greu, simțeam că nu făcusem nimic cu viața mea. Dădeam vina pe autorități pentru felul în care eu și fratele meu fuseserăm tratați. Am devenit alcoolic, șomer, fără niciun rost pe lumea asta.”

             Rex și Kevin

După mai multe probleme de sănătate, Rex a știut că era momentul să facă o schimbare.

Și-a cumpărat o rulotă ce i-a devenit casă, a devenit membru activ în comunitatea în care trăia, și-a construit prietenii și a învățat să lase trecutul în urmă.

Kevin, în schimb, a rămas în Australia. Cei doi frați sunt din nou apropiați, vizitându-se de fiecare dată când au ocazia.

Rex a aflat că mama lor biologică, Marina, a murit în urmă cu zece ani. 

„Nu o urăsc pe mama. Și-a dorit ca noi să fim adoptați, nu să fim chinuiți. Sistemul a dat greș în cazul nostru.”



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
10 ANI FĂRĂ MICHAEL JACKSON

vezi mai multe