Barbu Ștefănescu Delavrancea, de la avocatul genial la pictorul talentat! L-a apărat pe Caragiale și și-a privit fiica pe scenă cu George Enescu!

 
+3 click pentru
galerie

Despre Barbu Ștefănescu Delavrancea toți am învățat la școală, mai ales atunci când am deschis manualele de limba română la „Hagi Tudose” sau „Apus de soare”. Totuși, dincolo de a fi scriitor, celebrul autor a scris istorie în multe alte feluri, neștiute de mulți dintre noi. 

Delavrancea s-a născut pe 11 aprilie 1858, în urmă cu fix 160 de ani. A absolvit liceul „Sf. Sava” din Capitală și apoi s-a licențiat în drept, la Universitatea din București. Era 1882 a decis să plece la Paris pentru doctorat. Considera că numai în acest fel te poţi face remarcat într-o ţară în care nu ești de acord cu sistemul. Ajuns pe meleaguri străine, dorul de casă îşi face simțit prezenţa: „La anu viu cu orice preţ – fie şi pe jos – în ţară. Am s-o colind de la un cap la altul. Mi-e dragă. O iubesc, căci o iubesc cu toate monstruozităţile şi monştrii pe care îi hrăneşte.”

S-a întors în România și a intrat în barou. Totuși, talentul scriitoricesc i s-a făcut remarcat în cadrul redacțiilor unor ziare precum România Liberă, Epoca și Lupta. În 1887, dorind să aducă o schimbare în peisajul cultural românesc, lansează revista „Lupta Literară”.

Delavrancea, primar și de trei ori ministru

A fost membru al partidelor Liberal, Conservator şi Junimist. Primar al Capitalei, ministru al Lucrărilor Publice, ministru la Culte și Instrucțiune Publică și ministru al Industriei și Comerțului, acestea sunt funcțiile prin care s-a remarcat în viața politică a vremii. Discursurile sale politice sunt studiate și astăzi în rândul studențimii de la Drept. Delavrancea a fost un orator desăvârșit, ce reușea să capteze atenția oricărui public. 

Avocatul greu de învins, salvatorul lui Caragiale

I se spunea „poetul” din barou, fiindcă avea pledoarii sclipitoare, unice, inegalabile. Nimeni nu îndrăznea să se compare cu acest maestru al cazurilor penale. Îi salva pe toți, în cel mai ingenios și remarcabil mod posibil. De la crima pasionale și până la patimi sau păcate greu de iertat, Delavrancea aducea „lumină” chiar și în cele mai întunecate cazuri.

Delavrancea l-a apărat pe celebrul Caragiale atunci când acesta a fost acuzat de Constantin Alexandru Ionescu de plagiat în opera „Năpasta”. Pledoaria sa este astăzi material de studiu, chiar și după mai bine de 100 de ani de la publicare.

Delavrancea, pictorul și tatăl unor femei celebre

Era pasionat de pictură, lăsând generaţiilor peste 60 de lucrări în creion, acuarelă, guaşă, peniţă, ulei. Este tatăl pianistei şi scriitoarei Cella Delavrancea şi al arhitectei Henrieta Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din România.

Fiica sa, de la infirmieră pe front la concerte alături de George Enescu

A fost un părinte fericit, dorinţa lui de a avea un fiu nu s-a împlinit. Cu toate acestea, prima fată născută, Cella, a manifestat încă de la vârsta de trei ani un mare talent pentru pian. În 1907 aceasta a obţinut primul său mare premiu – singura româncă, în afară de George Enescu, distinsă cu “Premiul prix”. De asemenea, în ţara noastră, în timpul Primului Război Mondial, Cella a dat concerte pentru răniţi, împreună cu George Enescu şi a slujit ca infirmieră voluntară în spitalul de pe front.

Scriitor talentat, devenit membru al Academiei Române

A scris proză (''Sultănica'', 1893; ''Linişte'', 1887; ''Trubadurul'', 1887; ''Paraziţii'', 1893; ''Între vis şi viaţă'', 1893; ''Hagi Tudose'', 1913) şi dramaturgie (''Irinel'', 1912; ''Hagi Tudose'', 1913; ''A doua conştiinţă'', publicată parţial în 1914 şi integral în 1922, postum).

Cea mai apreciată scriere a sa rămâne trilogia istorică ''Apus de soare'' (1909), ''Viforul'' (1910) şi ''Luceafărul'' (1910), piese de teatru care abordează istoria Moldovei secolului al XVI-lea.

A fost un iubitor al folclorului, din care s-a inspirat pentru a scrie basmele ''Neghiniţă'', ''Norocul dracului'', ''Stăpânea odată''.


Barbu Ştefănescu Delavrancea s-a stins din viaţă la 29 aprilie 1918, la vârsta de 60 de ani.

Surse: agerpres, booknation.ro

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe 

România la CENTENAR. 100 DE ANI de la MAREA UNIRE