Live acum
Prime Time 20:00Chefi la cuţite

Bestiile au distrus biblioteca lui Maniu. "Au turnat gaz, au dat foc la tot. Apoi, țigăncile au făcut cornete pentru semințe din pagini!”

O imensă bibliotecă, formată din cărți de valoare inestimabilă, aparținând marelui țărănist Iuliu Maniu, a fost arsă de unguri și de soldații ruși, atât în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cât și după arestarea omului politic. ”Au scos tot în mijlocul curții, au dat cu gaz. Apoi, din paginile rămase nearse, țigăncile au făcut cornete pentru semințe”, au spus martorii

Iuliu Maniu, una dintre marile personalități ale istoriei noastre

Biblioteca existentă, astăzi, în Casa Memorială ”Iuliu Maniu” din Bădăcin, locul unde marele om politic s-a născut, pe 8 ianuarie 1873, reprezintă doar o amintire a ceea ce a fost înaintea Dictatului de la Viena. Multe exemplare de o valoare inestimabilă au fost arse de către maghiari, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dar și de către soldații ruși, în momentul arestării lui Maniu, după ”Înscenarea de la Tămădău”, din 14 iulie 1947, când comuniștii au ”săltat” cei mai importanți lideri țărăniști, mulți dintre ei urmând a sfârși în închisori de tristă amintire.

Doamna Flavia Coposu - Bălescu, sora ”Seniorului”, a dialogat cu Ioana Gale, pentru site-ul oficial al Casei Memoriale ”Iuliu Maniu”.

”Biblioteca era de o frumusețe aparte. Noi mergeam să o admirăm. Nu ne atingeam de <<Larousse>> decât spălate pe mâini”, începe istorisirea. ”Avea o serie întreagă de cărți valoroase. Vorbim de sute de volume. În camera de deasupra biroului, doi pereți plini. În afară de asta, mai era o bibliotecă în birou, la parter, frumos lustruită, din lemn, iar la etaj erau așezate cărțile cele mai valoroase ale lui”. Erau ediții speciale de editură literară, procesele verbale făcute de Adunarea Națională, toate documentele ce dovedeau lupta ardelenilor pentru Marea Unire de la 1918, medaliile lui Iuliu Maniu, unul dintre artizanii actului de la 1 Decembrie.

Corneliu Coposu, ”Seniorul”, mergea mereu acolo pentru a avea grijă de ele. ”El s-a oferit să le aranjeze, iar Maniu a fost încântat”, își amintea doamna Coposu - Bălescu. Marele om politic nu ar fi cerut nimic, nu dorea gratuități. Dar Coposu îl stima și-l iubea la nebunie. Patru veri la rând, elev de liceu fiiind, a mers la Bădăcin pentru a avea grijă de toate exponatele de acolo, pentru că, da, la cum erau îngrijite și aranjate, documente și cărțile păreau parte a unui muzeu.

”Când venea Maniu, fugeam și-l îmbrățișam, ajungeam până la genunchii lui. L-am iubit sincer! Te atrăgea! Avea privirea aia albastră, așa..Și când se uita la tine puteai să juri că n-o să-l mintă nimeni. Extraordinat ce cunoscător la oameni era! Cre frumos știa vorbi! Cum vorbea cu țăranii de acolo, cu atâta respect! Fantastic!” Flavia Coposu - Bălescu

În 1940, după Dictatul de la Viena, prin care România a fost nevoită să cedeze Ungariei horthyste aproape jumătate din teritoriul Transilvaniei, lucrurile s-au înrăutățit.

”În 1940, când s-a aflat de cedarea Ardealului, în ziua de 4 septembrie a venit Cornel de la București la Bădăcin, special să salveze de la Casa Maniu cărțile mai importante, toate premiile, medaliile și recompensele pe care le avea Maniu pentru toată activitatea lui politică, să o ia pe sora Cecilia, venea să ne ia pe noi de acasă și ne pregăteam să mergem în refugiu. …Pentru că ambasadorul nostru la Budapesta aflase o listă care funcționa în Ungaria cu toți semnatarii Actului Unirii de la Alba Iulia, care trebuiau să fie căsăpiți. Toți care erau pe listă au fost anunțați de Maniu să-și salveze subalternii ca să nu cadă pe mâna ungurilor că i-ar fi omorât. Printre cei vizați se afla și tata, care a semnat Actul. Și-atunci, spre surprinderea noastră, noi am primit în ziua de 4 după-amiaza, un aviz telefonic de la Blaj în care Preasfințitul Frențiu îl chema pe tata de urgență la Blaj. Și-a închipuit că e vorba despre protopopiat, să vadă ce măsuri ia, dar nu! L-a luat să-i spună să își facă bagajele, că e pe lista respectivă. Tata a plecat, noi am rămas acasă, pe ziua de 5 a venit Cornel cu sora Cecilia, cu lăzile pline cu lucrurile lui Maniu și am plecat în refugiu. Și-am lăsat vorbă ca tata când vine să nu se oprească, să meargă cu trenul mai departe, și urma să ne întâlnim la Blaj. A fost o tragedie! Bine am făcut, că în ziua de 5 dimineața, au intrat ungurii în sat (n.n. Bobota). În sat la noi au făcut două isprăvi. Au dinamitat și au sărit în aer statuia lui Șincai, și mormântul lui tata mare. De ce? Nu știu! La Bădăcin au dat foc bibliotecii lui (n.n. Maniu), zic țăranii, că noi n-am mai fost acolo. Au scos tot ce a fost bibliotecă în mijlocul curții, au pus gaz și au dat foc. Tata avea o încăpere cât o cameră, care din podea până în tavan era cu niște sertare mari de stejar, că de-abia le mutai, pline de arhivă. Tata mare a făcut notarea botezurilor, înmormântărilor, mă rog, toată starea civilă, făcea tot felul de cercetări, aduna reviste și ziare românești, a făcut o biografie a satului, prin arhivele ungurești controla să vadă date, alea au ars toate, noi n-am găsit nicio ață. Iar lucrurile de la Bădăcin, parțial, vă închipuiți că n-avea cum să le ia, au fost depuse cu avizul Episcopiei în castelul Episcopiei de Blaj, unde era o bibliotecă veche, masivă, cu mii de cărți”, povestea doamna Coposu - Bălescu.

Cum l-au omorât comuniștii, in 5 februarie '53, pe Iuliu Maniu, omul care a salvat Viena și a făcut Marea Unire: I-au scos puroiul, i-au curățat viermii. Se auzea zgomotul țestei sale ce lovea scările!!!​

Apoi, după 23 august 1944, când Armata Eliberatoare ajunge la Blaj, lucrurile se petrec aproape la fel. ”În momentul în care au intrat rușii în Blaj, au intrat direct acolo, au spart ușile, au spart lada asta a lui Maniu și probabil că au vândut lucrurile de preț. În orice caz, după câteva zile a primit Cornel într-un mic pachețel, de la un fost coleg de-al lui de liceu, care deja făcuse Teologia și era preot în Blaj, bucățele dintr-o carte scrisă de nu știu care cronicari. Zice: <<Pe-ăstea le-am luat de la țigăncile care vând sămânță de floarea soarelui în ele>>. Asta a fost soarta unei biblioteci! Era o carte foarte importantă pe care a păstrat-o Cornel (n.n. „Istoria unui tribun”, carte biografică, scrisă de Corneliu Coposu despre Iuliu Maniu, dar confiscată de Securitate în 1946), dar nu am mai găsit-o. L-a arestat, au luat din casă, tot! Și când a cerut manuscrisul au zis că era incendiar și au trebuit să îl ardă. Au distrus toate urmele!”, își mai amintea doamna Coposu - Bălescu.

Iuliu Maniu se stinge la Sighet, ucis de comuniștii care-i distruseseră și biblioteca, pe 5 februarie 1953. Corneliu Coposu pleacă în 1995, fără să-și fi văzut România scăpată de cei ce-i omorâseră mentorul și documentele de care avusese atâta grijă. Biblioteca din Casa Memorială ”Iuliu Maniu” de la Bădăcin viețuiește și azi, dar cu cărți ajunse acolo mai mult din donații...

Sursa: Iuliumaniu.ro

Fanatik.ro
Cele mai noi stiri
Lajumate.ro