Brigitte Bardot, sex-simbol al cinematografiei mondiale și „locomotiva istoriei femeilor“ împlinește 85 de ani! „A fost curtată“ de scandaluri mai ceva ca de bărbaţi

 
+9 click pentru
galerie

Etalonul frumuseţii provocatoare și în prezent apărătoarea celor care nu cuvântă, Brigitte Bardot împlinește sâmbătă, 28 septembrie, 85 de ani! Din 1950, de la prima apariţie în public, şi până în 1973, când, la apogeul carierei, a renunţat la faimă, Brigitte Bardot „a fost curtată“ de scandaluri mai ceva ca de bărbaţi.

Brigitte Bardot poate fi considerată o antieroină, care a frapat prin naturaleţe. „Bardot nu a fost mamă. Bardot nu a fost soţie. Bardot nu avea restricţii“, scriau editorii de la „The Guardian“ în urmă cu 12 ani. 

                                                          Brigitte Bardot

A reușit să-și transforme inițialele B. B. într-o legendă, care încă evoca frumusețea, plăcerea de a trăi și libertatea. Brigitte Bardot, în memoriile sale Initiales B.B., scrie despre ea însăși: "În copilărie am fost timidă și urâtă. Aveam părul rar, ochelari și purtam aparat de îndreptat dinții". Transformarea sa într-o superbă femeie și inițierea unei cariere de o deosebită strălucire s-au produs treptat.

Sanctuarul dramelor ei mai mult sau mai puţin justificate

Născută într-o familie bogată din Paris, micuţa Bri, cum o alintau părinţii, a crescut într-un cartier elegant din apropierea Turnului Eiffel. Şi-a petrecut vacanţele de iarnă în Alpi, iar pe cele de vară la Saint Tropez. Micuţa localitate de pe Coasta de Azur, în trecut un sat de pescari, a rămas până astăzi locul ei de suflet.

La vârsta de doar şapte ani a simţit prima dată dorinţa de a fugi de acasă. Mai târziu avea să declare: „Mă simţeam străină în casa părinţilor… Poate de aceea am avut apoi mai multe case, pe care le-am aranjat după gustul meu, ca să mă pot simţi cu adevărat acasă la mine.” După propria-i mărturisire, căsuţele acestea i-au fost nişte adevărate cuiburi. Mai ales cea din Saint-Tropez botezată „La Madrague” după numele unei aşezări de pescari din apropiere.

Saint Tropez, „cuibuşorul" ei ţinut departe de ochii indiscreţilor, a fost martor fără voie al dramelor ei mai mult sau mai puţin justificate. La 39 de ani renunţa la platourile de filmare, iar la 40 de ani suferea un şoc care avea să îi schimbe viaţa. 

În 1955, celebrul Roger Vadim filma la Saint Tropez „Şi Dumnezeu a creat femeia", cu Brigitte Bardot în rolul principal. Exact atunci ea s-a îndrăgostit de acest loc. După o tentativa de sinucidere, sufocată de căsnicia cu Vadim şi sătulă de petrecerile pretenţioase de la Paris, nu mai dorea decât să evadeze.

Citește și: Brigitte Bardot, sex-simbol în anii 1960, salvatoarea modei bikinilor, a ajuns de plâns la aproape 84 de ani! Cum a fost fotografiată actrița care a fost numită „una dintre cele mai frumoase femei din lume”

A cam spus adio excentricităţilor, i-a spus adio şi lui Vadim, dar a avut grijă să rostească „bun găsit Saint Tropez". Cunoştea locul din copilarie, venise de multe ori cu părinţii în vacanţă. Astfel, a ales o frumoasă perioadă de libertate, asezonată cu o frumoasă vilă cu 12 camere, situată pe plajă: „La Madrague" („Îngrăditura de năvoade"). Că doar scriitorul Jean Cocteau nu spusese degeaba despre B.B. că „trăieşte ca toată lumea, dar nu seamănă cu nimeni".

Actriţa a hotărât acum mulţi ani să construiască un gard, care să o ferească de obiectivele paparazzilor. Reşedinţa, cu o aşezare voit neprielnică intruşilor, este un paradis tropical, cu trandafiri salbatici, cactuşi, dar şi un paradis al păsărilor, măgarilor, caprelor şi porcilor. 

B.B. merge în locul ei de suflet și în prezent, mai mult de dragul animalelor, ca un fel de terapie: „Ferma mă consoleaza puţin după ce resimt ca pe un şoc electric suferinţa cumplită a lumii în care trăim", declara ea nu demult presei franceze. S-au dus vremurile când înota goală în bucata aceea de mare din faţa casei, în timp ce peste ea ploua cu trandafiri aruncaţi din elicopter de Gunter Sachs – faimos playboy milionar, care i-a devenit soţ în 1966.

„Locomotiva istoriei femeilor“ - deputul care adus și dramele lui B.B.

Şi-a făcut intrarea în cinematografie cu rolul din „Le trou normand” de Jean Boyer, în 1952, acelaşi an în care se căsătorește, pe 12 decembrie, cu regizorul Roger Vadim, pe când doar 18 ani. Între anii 1952 şi 1956 a apărut în nu mai puţin de şaptesprezece filme.

În 1953 a intrat în atenţia opiniei publice prin participarea la Festivalul Filmului de la Cannes, în aprilie 1953. Media relata atunci că Bardot este „pentru un bărbat femeia pe care i-ar plăcea să o cunoască la Paris”.

Citește și: Legătura incredibilă dintre BIKINI și BOMBA ATOMICĂ! Ce scuză a avut creatorul lor pentru a-i prezenta în lumea modei. Cum arăta primul model și care au fost sex-simbolurile care l-au făcut celebru

În 1956 joacă în rolul de succes din „Et Dieu créa la femme” („Și Dumnezeu creă femeia”), alături de Jean Louis Trintignant, în regia lui Roger Vadim, cel care a lansat, prin intermediul actriţei, o nouă imagine a feminității, eliberată de complexe, directă, inocentă și provocatoare totodată.

Apariţiile ei cinematografice au fost considerate însă mult prea extravagante, atragând nemulţumirea Vaticanului, care a excomunicat-o din rândurile Bisericii Catolice. Mai mult, în anul 1958, la Expoziţia mondială de la Bruxelles, pavilionul Vaticanului a declarat-o pe Brigitte Bradot drept simbol al Răului.

În cariera sa timpurie fotograful Sam Levin a contribuit considerabil la crearea imaginii senzuale şi uşor imorale a actriţei, astfel că se spune că una din fotografiile lui Levin – care o înfăţişează pe Brigitte îmbrăcată într-un corset alb – s-a vândut în anii 50 și 60 mult mai bine decât cărţile poştale cu Turnul Eiffel.

                                                     Brigitte Bardot și Roger Vadim

După despărţirea de Roger Vadim, succesul i-a fost umbrit de dezvăluirea amănuntelor din viaţa ei intimă, făcute publice de secretara ei, ziarului France Dimanche. Ca urmare actriţa a intrat în stări depresive, iar pe 9 februarie 1959, Los Angeles Times scria că Brigitte Bardot se afla în Italia, unde se recupera dupa o cădere nervoasă, urmată de o tentativă de sinucidere cu somnifere. Episodul a fost negat vehement, atunci, de staff-ul actriţei.

Pe 18 iunie 1959, Bardot s-a căsătorit cu actorul Jacques Charrier, cu care a jucat în „Babette Goes to War”, peliculă apărută în acelaşi an, iar pe 11 ianuarie 1960 se naşte singurul ei fiu, Nicolas – Jacques Charrier, unul nedorit de actriţă, o fire ea însăşi mult prea copilăroasă pentru această postură, care a afirmat chiar că sarcina a fost „o tumoare care creştea în ea”.

                                          Brigitte Bardot, Jacques Charrier și fiul lor Nicholas

În anul 1960, joacă în filmul „Vie privee”, apoi, în acelaşi an, în „Le mepris”, în regia lui Jean Luc Godard, unul dintre cele mai reuşite roluri ale actriţei, ale cărei scene sunt considerate începutul Revoluţiei Sexuale din anul 1960.

În anul 1962, divorţează de Charrier, iar Nicholas a fost crescut de familia tatălui, fără să mai ia contact cu mama lui.

A încercat şi o a treia căsătorie, pe 14 iulie 1966, de data asta cu Gunther Sachs, un playboy german, care a impresionat-o teribil prin faptul că trecea cu elicopterul personal pe deasupra casei ei de unde îi lansa buchete enorme cu trandafiri. Cei doi au petrecut o aventuroasă lună de miere în insulele Tahiti, dar, desigur, la scurtă vreme, l-a părăsit şi pe acesta.

Citește și: Brigitte Bardot, o aventurieră! Actrița a avut cel puțin 100 de iubiți și iubite, patru soți și tot atâtea tentative de sinucidere!

În 1970 apare în filmul „Les Novices”, în care joacă rolul unei călugariţe pe nume Agnes, însă scena explicită în care aceasta făcea baie a fost cenzurată pentru a nu se crea un nou conflict cu Biserica. În anul 1973, după turnarea celui de-al patruzeci şi şaselea film al său, „Don Juan”, în regia aceluiaşi Roger Vadim, Bardot s-a retras de pe platourile de filmare.

Retragerea şi-a explicat-o foarte târziu, mărturisind că a fost „literalmente zdrobită de faimă“, scrie The Guardian. „Nimeni nu-şi poate imagina în ce punct ajunsesem. Era un coşmar. Nu puteam trăi aşa!“

Își dedică întreaga viață necuvântătoarelor

A devenit o susţinătoare înflăcărată a cauzei animalelor, mai ales a câinilor şi a focilor. Bardot are marele merit de a fi convins autorităţile Uniunii Europene să creeze o legislaţie care să interzică importul pieilor puilor de focă în ţările UE.

În anul 1986 a înfiinţat Fundaţia Brigitte Bardot pentru Îngrijrea şi Protecţia Animalelor, vânzându-şi casa şi bijuteriile, iar apoi a devenit vegetariană.

În anul 1997, a fost amendată pentru comentariile ei publicate în cotidianul Le Figaro, iar un an mai târziu a fost acuzată pentru o declaraţie referitoare la numărul în creştere al moscheilor din Franţa. Apoi, în anul 1999, în cartea pe care a scris-o – „La Carre de Pluton”, a criticat procedeul de sacrificare a mieilor în timpul festivalului musulman Eid al-Adha, aspect pentru care a fost amendată, în iunie 2000, de justiţia franceză cu 30.000 de franci.

                                                  Brigitte Bardot și câinii ei

Actriţa a avut câteva vizite și în România, legate de problema câinilor fără stăpân, dar şi nenumărate luări de poziţii, pe tema modului în care autorităţile din Bucureşti gestionează această problemă.

În anul 1998, celebra actriţă s-a întâlnit cu primarul general al Capitalei de la acea vreme, Viorel Lis, care s-a declarat încântat că are şansa să o întâlnească pe franţuzoaică. După numai trei ani, Bardot a revenit la Bucureşti să se întâlnească cu edilul oraşului, Traian Băsescu, care demarase o campanie de sterilizare a câinilor comunitari.

Citește și: Toți o voiau, dar el i-a spus nu! Bărbatul celebru care a respins-o pe Brigitte Bardot

Actriţa a declarat că s-a înţeles foarte bine cu Băsescu, care a exclamat atunci când a văzut-o: „Am aşteptat 30 de ani să vă văd. Sunt un mare admirator al dumneavoastră”. După câteva luni însă, lucrurile între cei doi s-au schimbat radical, după ce primarul Traian Băsescu a trecut la eutanasierea maidanezilor. Bardot a afirmat atunci: “Băsescu m-a înşelat. Nu merită să fie primar. Nu respectă nimic şi pe nimeni”.

În aprilie 2011, Bardot le-a trimis o scrisoare deschisă deputaţilor care urmau să aprobe o lege privind eutanasierea maidanezilor, în care arăta, printre altele: „Cu această ocazie, opinia publică internaţională îşi va da seama dacă în ţara dumneavoastră domnia sângeroasă a fostului dictator va ieşi din nou la suprafaţă. Dumneavoastră vorbiţi despre eutanasiere, eu vorbesc despre crimă, deoarece nu se pune problema scurtării suferinţelor unei fiinţe, ci a exterminării unei populaţii aflate în deplină sănătate”.

                                                     Brigitte Bardot și Traian Băsescu

În octombrie 2013, Bardot a publicat pe site-ul fundaţiei sale o scrisoare deschisă către preşedintele României, acelaşi Traian Băsescu, în care a lăsat la o parte politeţea şi a criticat violent eutanasierea câinilor fără stăpân şi gestionarea proastă a fondurilor destinate maidanezilor. Se estimează că Bardot a donat în total mai mult de 140.000 de dolari pentru sterilizarea în masă a câinilor vagabonzi din Bucureşti.

În martie 2017, cu prilejul apariției cărții sale de aforisme, „Repliques et piques”, Brigitte Bardot a acordat un interviu revistei franceze Valeurs Actuelles, în care a surprins prin câteva idei despre ţara sa: „Am fost crescută în spiritul onoarei, iubirii și respectului față de țara mea. Când văd ce a ajuns, mă cuprinde disperarea. Când văd ce au făcut dintr-o țară a cărei bogăție intelectuală, calitate a limbii, a scrierii, primatul ei în materie de arhitectură, de modă, de eleganță, de patrimoniu care strălucea în toată lumea, mă simt deprimată. Cum zice bunicul, îmi vine să dau cu ei de pământ și să-i calc în picioare!”.

Astăzi, diva de altădată abia mai poate merge din cauza artrozei şoldului şi doar cu ajutorul unui baston, şi trăieşte pe superba ei proprietate din Saint Tropez, „La Madrague”, cumpărată în anul 1958.

Mulţi o admiră încă, şi mai mulţi o consider "dusă cu pluta". Nu demult, B.B. declara că intenţionează să se mute în Suedia, deoarece guvernul francez s-a opus unui proiect de lege pentru ameliorarea condiţiilor în care sunt crescuţi vizonii: „Doresc să fiu îngropată în grădina mea de lângă mare, alături de câinii mei", declara ea revistei Paris Match. "Nu doresc sa fiu îngropată în cimitirul select de la Saint Tropez, deoarece nu-mi place promiscuitatea".



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI