Când Brâncuși s-a enervat, a lăsat totul baltă și a plecat la Paris, pe jos! „Era o muncă de prostituată! Dus am fost, pomenind de mama lor”

 
+5 click pentru
galerie

Despre maestrul Constantin Brâncuși nu se poate vorbi decât la superlativ. Totuși, aceasta este o poveste pe care puțini o știu

E cunoscut faptul că avea 27 de ani atunci când în minte i-a încolțit gândul de-a merge la Paris. Totuși, ca orice muritor și artist ce încă nu a descoperit culmile gloriei, s-a confruntat cu o problemă evidentă: banii de drum.

Era prin 1903 atunci când a primit prima comandă a unui monument public. Brâncuși acceptă să realizeze bustul generalului medic Carol Davila.

Ideea i-a venit chiar profesorului său, Dimitrie Gerota. Acesta a făcut un consiliu al Ministerului de Război și a comandat opera, cu scopul de a-l ajuta pe Brâncuși să își îndeplinească visul de-a ajunge în Franța.

Olteanul ambițios s-a pus pe treabă și a făcut lucrarea. Se spune că era atât de priceput, încât până și un orb ar fi „văzut” prin operele sale!

Totuși, când sculptura a fost prezentată, consiliul nu prea a fost impresionat.Că nu sunt epoleții cum trebuie, că bustul nu seamănă cu adevăratul Carol Davila, că poate nasul ar trebui micșorat...

Brâncuși, neînțeles de „profani”

Brâncuși s-a enervat la culme văzând că are în față un consiliu care nu-i înțelege sculptura. Nici nu a mai stat la vorbă, ci a părăsit supărat sala de ședințe, spre stupoarea tuturor. Primise doar jumătate din plata lucrării și nici că l-a mai interesat de restul.

                         Bustul lui Davila din curtea Spitalului Militar București

Supărat, a decis să plece la Paris pe jos!

„Ar fi fost o muncă ușoară, dar ca de prostituată, care mi-ar fi adus cei câțiva bani cât îmi trebuiau ca să-mi plătesc un bilet de drum de fier până la Paris. Dar ceva care se înnăscuse în mine și pe care simțeam că crește, an de an și de câțiva în rând, a izbucnit năvalnic și nu am mai putut răbda. Am făcut stânga-mprejur, fără nici un salut militar spre marea panică și spaimă a doctorului Gerota, de față... și dus am fost, pomenind de mama lor” („Tinerețea lui Brâncuși”, V.G. Paleologul)

Bustul a fost „ajustat” (s-a renunțat la brațe și la egreta de pe chipiu) și a fost expus din 1912, în curtea Spitalului Militar din București.

Marele Brâncuși și-a prevestit moartea: „Sunt în faţa perdelei celei negre. Vreau să mor!” Cu mâinile înțepenite, s-a stins cu albumele de fotografii din Hobița lângă el

Autoritățile vremii au văzut că materialul se cam degradase, așa că s-a luat decizia de-a se face reparații. Brâncuși nu mai era în țară, așa că lucrarea a rămas ignorată până în 1938, când s-a întors maestrul în țară.

Văzând varianta ajustată a operei sale, Brâncuși i-a dat în judecată pe cei care i-au pângărit lucrarea.

                                Sculptura originală, de la Muzeul Militar

În 1990, sculptura a fost mutată la Muzeul Militar Național, iar în curtea Spitalului Militar din București a fost instalată o copie din bronz.

Pentru cei care nu știu, bustul lui Carol Davila este singurul monument de for public al sculptorului amplasat în București.

Alte reprezentări ale doctorului Carol Davila

O statuie făcută de Carol Storck veghează curtea facultății de medicină din București. Decizia ridicării unui astfel de monument a apărut chiar la două luni de la decesul  întemeietorul învățământului superior medical românesc.

Dacă ai trecut vreodată pe aici și te-ai întrebat de ce statuia îl reprezintă pe Davila cu mâna la spate, atunci iată și motivul!

Acesta suferea de reumatism articular și asta i-a făcut brațul să fie anchilozat. L-a salvat de la amputare, dar obișnuia să și-l țină demn, la spate.

Un medic ca el nu putea să fie altfel decât demn. Așa cum îi șade bine unui militar.



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI