Live acumObservator 12
Prime Time 20:00Sacrificiul

”Când îl sărută, îi băgă în gură biletul de eliberare!” Cum a salvat Maria Rosetti revoluționarii de la 1848!

Născută Mary Grant, dar devenită, prin căsătorie, Maria Rosetti, scoțianca a fost una dintre cele mai de seamă doamne ale istoriei noastre. Printr-o stratagemă incredibilă i-a salvat pe revoluționarii de la 1848, devenind, apoi, prima ziaristă din România, un suflet respectat de toată lumea. A ajutat armata, femeile și copiii, fiind condusă pe ultimul drum de sute de personalități

Tabloul lui C.D. Rosenthal, ”România revoluționară”, în care apare Maria Rosetti

Constantin Alexandru Rosetti văzuse lumina zile în iunie 1816, la București, ca fiu al spătarului Alexandru și al Elenei Obedeanu, născută Crețeanu. După studiile de la ”Sf. Sava”, intrase în armată, apropiat al domnitorului Alexandru D. Ghica. În 1840, face o vizită lui Effingham Grant, secretarul Consulatului Regatului Unit, cel care avea să-și vândă terenurile pe care urma apoi să se construiască podul ce-i purta numele și care era luat cu o româncă, Zoia Racoviță, fiica lui Alexandru. Aici dă cu ochii de sora acestuia, Mary. Domnișoara are 21 de ani, e o scoțiancă născută în Guernsey, cu o copilărie petrecută în Provence. Își urmase fratele în orașul lui Bucur, se îndrăgostise de urbea dâmbovițeană.

Cum se îndrăgostise și C.A. Rosetti de ea. ”Oacheșă, nu chiar frumoasă, dar cu nurii unei meridionale, expresivă, pasionată, artistă”, o creiona I.C. Brătianu. ”Scria bine cu însuflețire romantică, scotea frumosul din orice lucru intreprindea și îl împrăștia în jurul ei”. Viitorul fondator al Partidului Național Liberal e prins de flamă. ”Am zis că nimic nu este mai fericit decât poetul...Trăiește deodată și viață de om și viața de înger, cu deosebire că în cea de pe pământ nu simte decât fericirea, decât bunul ei...Ce-mi folosește mie dacă natura mi-a dat iubire și nu mai am încredere s-o împărtășesc?”, scrie el. Merge la Paris, în 1845, spre a-și continua studiile la ”College de France”, unde este inițiat în masonerie. Revenit în țară, avea să conștientizeze afecțiunea pe care i-o purta Mary: ”Mă iubește mult această femeie și în adevăr că pierd totul neluând-o de soție!”

Cei doi aveau să se căsătorească pe 31 august 1847, la Plymouth, în ritul anglican, apoi la Viena, în cel ortodox. Proaspăta Maria Rosetti - botezată fie ”Mama Rose”, fie ”Gitana”, va participa activ alături de soțul ei la pregătirea și la desfășurarea Revoluției de la 1848 în Muntenia. ”Toți Bucureștenii știau că în casa lui Rosetti se pregătise revoluția. Casa lui era Franța revoluționară a anului 1848”, nota Jules Michelet. Pentru a înțelege exact evenimentele, să spunem că primul lor copil, o fetiță, născută în preajma mișcărilor, avea să se numească Libertatea Sophia (Liby)! În septembrie 1848, C.A. Rosetti, dimpreună cu Nicolae Bălcescu, cu Ion Ionescu de la Brad ori Dimitrie Bolintineanu merg în tabăra turcească, trimiși de Guvernul revoluționar provizoriu, pentru a protesta împotriva restabilirii Regulamentului Organic. Imediat, otomanii îi arestuiesc. Maria Rosetti află, și, din acel moment, până la eliberarea soțului ei, va acționa mai ceva ca-n filmele polițiste.

Românii nu l-au recuperat niciodată pe Nicolae Bălcescu. Locul în care a ajuns este cel mai ÎNFIORĂTOR cimitir din lume, unde mumiile stau la taifas, atârnate de pereți – FOTO

Constantin și Maria au trăit în exil multă vreme după surghiunul din 1848. Abia în 1857 au primit permisiunea de a se întoarce în țară

Vinde tot, pleacă pe înserat. Doar ea și copilul. Un singur om o întovărășește, unul dintre Brătieni, Dimitrie. Temându-se, acesta le abandonează. Pleacă spre Dunăre alături de pictorul C.D. Rosenthal, poreclit ”Ungurul”. Din cauza emoției și a stresului, nu mai are lapte. La un han, o țărancă o ia pe ”Liby” și îi dă țâță. Pe corabia prizonierilor sunt numai nume de vază: Bălcescu, Bolliac, cei trei Golești, Rosetti, Mavrogheni, Ipătescu. Se hrăneau cu ceapă și cu niște pâinișoare uscate. Maria află că vor fi duși la Orșova, primul orășel de pe pământ austriac. Cu copilul la piept, urmează țărmul Dunării. Apoi, vestea căzu ca o ghilotină: condamnații aveau să fie duși la o fortăreață din...Bosnia! Trebuia să facă ceva, să plănuiască o evadare cât încă se mai putea. Folosindu-se de...Libertatea, le dădu o veste. ”Când fură toț adunați pe puntea vasului, gata să sară, ea îi dete lui Rosetti pe mica Liby - adică Libertatea - și zise către toți: <<N-o luați (n.r. - joc de cuvinte, ”Libertatea - Liby”) înainte de a vă da-o eu!>> Ei înțeleseră și rămaseră pe loc”. (Jules Michelet).

Cum le-a transmis revoluționarilor, prin sărut, mesajul de eliberare!

Într-o căruță, cu C.D. Rosenthal alăturea, doamna însoțește vasul turcesc. Convinge cu bani locuitori satului românesc Svinița să o sprijine într-o acțiune de eliberare a revoluționarilor munteni. Face vorbele cu un ofițer austriac și reușește să-l înduplece să-și iar rămas bun de la soțul său.

- Bine, doamnă, dar să faceți așa ca să văd eu!

La despărțirea de C.A. Rosetti, Maria reușește să-i transmită un bilet, în timpul...sărutului! Îi dă în gură soțului ei o mică hârtiuță! Din ea, cei de pe vapor vor afla locul și ora la care se pune la cale eliberarea lor. A doua zi, după ce băuseră bine, turcii s-au trezit buimaci. Primarul satului a intervenit:

- Unde vi sunt pașapoartele? Aveți? Îmi pare că nu! Cum ați îndrăznit să călcați înarmați pe pământul Maiestății Sale Împăratul? În numele Maiestății Sale, sunteți arestați!

E debandadă, dintr-o dată otomanii sunt prizonieri! În acea zarvă, pașoptiștii fug. Pleacă prin Serbia și prin Austria, ajung în Franța. Constantin și Maria se stabilesc aici, unde rămân în exil până în 1857. Li se nasc Mircea (1850), Ion Tudor (1851), Vintilă (1853), Horia (1855) și Elena - Maria (1856). Părinții continuă activitatea revoluționară și în ”Orașul Luminilor”. Încearcă, în repetate rânduri, să se reîntoarcă în patrie. Fără succes. Acest lucru se va petrece abia în 1857. Rosetti îl ajută pe Alexandru Ioan Cuza să urce pe tron. Apoi, în 1864, după ce acesta va dizolva Adunarea Leguitoare, va deveni principalul opozant al său. Îl va înscăuna pe Carol I, apoi asupra familiei lor se va abate tragedia: pe 27 ianuarie 1884, un incendiu transformă în scrum întreaga lor avere: casa, tipografia ziarului ”Românul”, biblioteca, arhiva. Nici azi nu se știe dacă nu cumva a fost vorba despre o mână criminală...

În 1875, Rosetti pune bazele Partidului Național Liberal, alături de I.C. Brătianu. Apoi, prin 1884, va crea o disidență. Un an mai târziu, sărac lipit, se va stinge, la 69 de ani. Alături i-a stat, până în ultima clipă, Maria: ”Ea m-a făcut să iubesc viața pentru a putea ca, prin faptele mele, să fac să merit a fi iubit de dânsa”.

După plecarea lui Constantin, Maria nu se oprește. Scriitoare și jurnalistă, devine prima ziaristă din România. Editează revista săptămânală ”Mama și copilul”, periodic în care vorbea despre creșterea și educarea celor mici. Vine Războiul de Independență. Fondează - la Craiova și la Turnul Măgurele - două spitale. Pune bazele ”Comitetului Femeilor”, adună fonduri pentru armată.

Decedează, la 74 de ani, la 14 februarie 1893. Pe ultimul drum este condusă de Brătieni - Ionel, Dinu și Vintilă, de Macedonski, de Barbu Delavrancea, de V.A. Urechia ori Take Ionescu.

”În mijlocul acestei constelațiuni de oameni mari, de bărbați mari, de bărbați politici deosebiți, de patrioți eminenți, un loc de onoare l-a ocupat fără șovăire și cu o energie rară în momentele luptelor celor mai grele, o femeie, doamna Maria Rosetii” - Nicolae Fleva

Sursa: ”Doamne și Domnițe, Jupânițe și Amante ale Domnitorilor Români”, Cornel Bîrsan