Live acumMireasa Sezonul 2
Prime Time 20:00Te cunosc de undeva!

Ce n-a putut Ceaușescu! A murit cea mai importantă biserică din România! A fost vandalizată, îmbrăcată-n folie de plastic, asfixiată. În ea cresc roșii și castraveți!

Pe 11 iunie 1957, muncitorii care lucrau la extinderea carierei de piatră de pe Valea Carasului, la Basarabi - Murfatlar, fac o descoperire epocală: un sit arheologic ce a adăpostit, cu sute de ani în urmă, prima biserică și primele chilii ale unei mănăstiri de pe teritoriul României. Astăzi locul e părăsit, acoperit cu folii de plastic și plin de araci pe care cresc castraveți ori roșii.

Pe 11 iunie 1957, muncitorii care lucrau la extinderea carierei de piatră de pe Valea Carasului, la Basarabi - Murfatlar, fac o descoperire epocală: un sit arheologic ce a adăpostit, cu sute de ani în urmă, prima biserică și primele chilii ale unei mănăstiri de pe teritoriul României. Astăzi locul e părăsit, acoperit cu folii de plastic și plin de araci pe care cresc castraveți ori roșii.

Pentru unii, titlul ar putea părea forțat, ”cerșetor” de de clickuri. Ce legătură are numele lui Nicolae Ceaușescu cu un sit arheologic ce datează de aproape un mileniu și jumătate? Și cum poate un ansamblu de care nu a mai auzit aproape nimeni să fie cea mai importantă biserică a noastră, peste Curtea de Argeș, Mitopolia din București ori Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia?

Pe 11 iunie 1957, cei care lucrează la extinderea carierei de cretă de la Basarabi - Murtfatlar, fac o descoperire epocală: un sit arheologic vechi de 1.500 de ani, unde se presupune că ar fi existat prima biserică de pe teritoriul României și locul ce ar fi adăpostit întâiile chilii ale unei mănăstiri. Imediat, Institutul de Arheologie din București, dar și Muzeul Regional Doborgea deschid lucări ample. Se iau releveuri ale inscripțiilor și desenelor găsite pe pereți, se fac secțiuni topografice, se ridică șoproane ce au menirea de a proteja intrarea. Pe naosul bisericii botezată B4 se găsește o inscripție ”leat 6500”, ceea ce înseamnă anul 992.

Descoperirea este extrem de importantă pentru că atestă existența creștinismul prin această parte de lume încă de acum un mileniu și jumătate. Imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, în 1949, încep lucrările la Canalul Dunăre - Marea Neagră, pe Valea Carasu, aflată la câteva sute de metri de sit. Dar locul e ocolit. Săpăturile sunt sistate în 1955, însă reluate de către Nicolae Ceaușescu, în 1976. Cunoscându-se ”dragostea” acestuia pentru biserici și astfel de anasambluri, specialiștii se tem: buldozerele și basculantele prevăzute pentru cea mai mare realizare din istoria comunismului din România trec prin dreptul bisericii, dar nu o afectează. Se iau măsuri pentru mutarea obiectelor de uz casnic găsite acolo, ceramica, uneori chiar și porțiuni întregi de perete sunt ”deplasate” la Muzeul de Argeologie București. Canalul e inaugurat pe 26 mai 1984, comuniștii mișună prin zonă, dar ansamblul rupestru e lăsat în pace...

După 1990, potopul!

După decembrie 1989, lucrurile se schimbă. În rău. Oamenii vandalizează locul, vin cu spayuri și colorează. Apa se infiltrează, unele galerii se surpă. Apare ideea construirii unui edificiu din beton, care să protejeze spațiul. Se pleacă la drum, dar, din lipsă de fonduri, totul este sistat. Se fură ce e de furat. Prin 2007, arhitectul Mihai Opreanu, de la Institutul ”Ion Mincu”, încearcă să mai salveze ceva, caută sponsorizări, vine cu idei. Degeaba! Situl trece în administrarea Muzeului de Arheologie din Constanța, dar este închis publicului din cauza fragilității sale.

Astăzi, locul arată jalnic. Un sfert beton, un sfert pământ, jumătate cretă acoperită cu folii de plastic, pe niște structuri tip PVC. În afară de Waze, niciun panou nu te îndrumă către sit, nu găsești nicio explicație. Deși drumul de asfalt trece la 10 metri, nu ai curajul să te avânți. E mult praf, mulți câini și nimeni în jur. Într-o parte a bisericilor se înalță spre cer zeci de araci, plini de castraveți ori roșii, semn că omul care păstorește locul e un bun gospodar.

Același profesor Opreanu a încercat, cu câțiva ani în urmă, să includă cariera de la Basarabi-Murfatlar sun protecția UNESCO. N-a avut sorți de izbândă. Forul mondial l-a refuzat: ”Situl nu este suficient îngrijit. Ca să intre sub pălăria noastră trebuie să fie conservat și protejat într-o minimă măsură. Ori el nu este!”

Credit foto: ansamblulbasarabi.blogspot.ro

Recomandari