Live acumFilm: Jaf in stil italian (SUA 2003)
Prime Time 20:00Film: Jaf in stil italian (SUA 2003)

Cea mai mare tragedie din Marea Neagră. Incredibila poveste a lui David. ”Știuca a ucis 800 de oameni lângă mine, am fost unicul supraviețuitor al carnagiului!”

Pe 12 decembrie 1941, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, nava de pasageri ”Struma”, având la bord 790 de suflete de origine evreiească, plus membrii echipajiului, primește permisiunea de a pleca, din portul Constanța, spre Palestina, aflată, în acel moment, sub control biritanic. Pe 24 februarie 1942, vasul este scufundat de către submarinul rusesc ”SC-213”, din clasa ”Știuca”. Românul Davis Stoliar, de 20 de ani, este unicul supraviețuitor al celui mai mare carnagiu petrecut în Marea Neagră

Pe 12 decembrie 1941, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, nava de pasageri ”Struma”, având la bord 790 de suflete de origine evreiească, plus membrii echipajiului, primește permisiunea de a pleca, din portul Constanța, spre Palestina, aflată, în acel moment, sub control biritanic. Pe 24 februarie 1942, vasul este scufundat de către submarinul rusesc ”SC-213”, din clasa ”Știuca”. Românul Davis Stoliar, de 20 de ani, este unicul supraviețuitor al celui mai mare carnagiu petrecut în Marea Neagră

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, evreii, romii și antifasciștii au de suferit. În 1940, în România se instaurează Statul Național-Legionar, iar prigoana se accentuează. După desființarea acestuia, grație relației de prietenie dintre Mareșalul Ion Antonescu și Willy Filderman, Președintele Federației Comunităților Evreiești din țara noastră, mai multe nave cu evrei pleacă din porturile de la Marea Neagră către Palestina, pământ aflat, atunci, sub administrare britanică.

Conform documentelor, între 1938 și septembrie 1940, în timpul Dictaturii regale a lui Carol al II-lea, 25 de vapoare, cu peste 17.000 de emigranți evrei din Germania, Austria, Polonia și România au luat cap-compas Palestina. La miezul nopții de 6 spre 7 decembrie 1941 (în momentul când aviația japoneză ataca Pearl Harbor, fapt ce a dus la intrarea Statelor Unite în război) 769 de evrei, provenind mai ales din Moldova, Bucovina și Basarabia, au luat trenul de Constanța în Gara Obor din București. Organizatorul călătoriei era "Alyah", o societate sionistă cu sediul în Calea Moșilor nr. 78, condusă de Eugen Meissner, Samuel Leibovici Ariel, dr. Iacob Leberman, Lipa Haimovici și Emma Guttman-Bunescu. La gara Obor erau prezente autorități civile și polițienești. Trenul a pleacat cu aprobarea guvernului militar. În 8 decembrie 1941 pasagerii au ajuns la Constanța, unde s-au îmbarcat pe vasul ”Struma”, o „epavă plutitoare” construită la Newcastle, în Anglia, în 1867, înmatriculată în Panama, și aparținând companiei grecești Singros, reprezentată în România de agenția maritimă Stefan D'Andreea & Jean Pandelis. Motorul de 300 CP nu era cel original, ci unul de ocazie luat de la un vas scufundat în Dunăre, mergând cu doar jumătate din putere și neputând furniza nici încălzire, nici lumină. Nava era atât de ruginită încât marinarii spuneau că „doar vopseaua mai desparte cala de apă”. Cu un tonaj de 642,36 tone, avea două catarge, o lungime de 46,40 m și o lărgime de numai 8,70 m, ceea ce provoca un ruliu important. Echipajul era alcătuit din cinci bulgari, doi evrei, un ungur, un polonez și o româncă. Comandantul era Grigor Timofeievici Garabetenko, cetățean bulgar din Varna, de origine ucraineană. În zilele următoare, Marea Britanie și Statele Unite au declarat război României, astfel că cei 769 de evrei au devenit, pentru aceste puteri, cetățeni ai unui stat dușman. Turcia în schimb era o țară neutră.

De peste șapte ori încărcătura maximă admisă!

Joi, 12 decembrie 1941, la ora 14.30, ”Struma” (care putea primi cam 80-100 de pasageri, deci care era încărcată cu de peste șapte ori capacitatea sa!!!), primește undă verde. Ridică ancora din dana 27 a portului Constanța, cu 769 de pasageri care cântau ”Trăiască regele” ori ”Hatikvah”. Nu ne vom opri asupra condițiilor de transport, mai mult decât inumane. Everii au voie să ia cu ei 20 de kilograme de om, trei schimburi, trei perechi de încălțăminte, șase cămăși de zi și trei de noapte. Două treimi dintre ei au între 18 și 45 de ani, la bord găsindu-se doi prunci de cinci și, respectiv, opt luni.

Fotografie - document. ”Struma”, în carantină, la Istanbul, în 1942

De la Constanța la Istanbul, cale de 176 de mile, o călătorie dura, în mod normal, 14 ore. Dar cum motorul se strică imediat, ”Struma” eșuează pe un banc de nisip. Este trimis remorcherul ”Istria”, finalmente spe pleacă spre Burgos. Pe 16 decembrie se ancorează la trei mile marine nord de Bosfor, în micuțul port Buyukdere. Numai nouă persoane sunt autorizate de autoritățile turcești să părăsească nava: opt pentru că aveau vize britanice luate la București înainte de ruperea relațiilor între România și Marea Britanie, și una, Medeea Solomonovici, fiindcă era gravidă, la termen pentru a naște. Ceilați opt norocoși erau două familii, Frenck și Segal, de câte trei persoane, soț, soție, copil, plus alte două persoane, Veniamin Teodor Brettschneder și Emanoil Chefner.

Anunțul prin care evreii erau sfătuiți să plece spre Palestina (sus), precum și documentul de călătorie al lui David Stoliar

”Suntem refugiați evrei, salvați-ne!”

”Struma” este pusă în carantină și, preț de două luni, urmează negocierile. Intervine ”Crucea Roșie”, se vehiculează mari sume de bani, dar nu se ajunge la niciun acord. Pentru a nu se putea întoarce în România, vasul este sabotat. Pasagerii întind pe laturile navie cearșafuri pe care scriu: ”Suntem refugiați evrei, salvați-ne!” În zadar. Pe 23 februarie 1942, autoritățile turcești dau ordin ca vasul să fie întors cu forța în Marea Neagră. Un pluton de ostași se urcă, forțat, la bord, taie lanțul ancorei...Nava e în larg...

A doua zi, duminică, 24 februarie 1942, la ora locală 09.30, o explozie pulverizează vasul, care se scufundă. Se vorbește depre atingerea unei mine, de sabotaj, de faptul că nemții au torpilat vasul. În realitate, în 1960, apar documente care confirmă că un submarin rusesc din clasa ”Știuca”, ”SC-213” scufundase nava plină de refugiați. Sovieticii erau la curent cu cererile de viză venite de pe vas, dar și cu faptul că aceasta naviga sub pavilion panamez. Marina rusă își exprimă, oficial, ”regretele” pentru această eroare...Totul este consemnat în jurnalul de bord al căpitanului locotenent Isaev, comandantul submarinului ”SC-213”: ”10.30 ora Moscovei. În punctul de coordonate (...) - scufundat vasul Struma”. Aproape 800 de morți. Și un singur supraviețuitor!

David Stoliar n-a împlinit, încă, 20 de ani. E născut la Chișinău, în Basarbia românească. Ajunge prin Franța, e înscris la liceu, la București, dar, pentru că este evreu, e dat afară. Este deportat într-un lagăr special de lângă Capitală. În toamna lui 1941, face rost de un tichet de îmbarcare pe nava ”Struma”. Pe 24 feburaie are loc explozia. Stoliar e aruncat în apă de suflul exploziei. Rănit, prinde, totuși, o ușă a unei cabine, pe care plutește. Se găsește cu unul dintre ofițerii bulgari, care-i confirmă că înainte de explozie, a putut vedea silueta submarinului. Bulgarul decedează în acea seară, de 24. David este recuperat. Oficial, devine singurul supraviețuitor al tragediei vasului” Struma”, în care își pierd viața 769 de cetățeni evrei, plus 10 membri ai echipajului, deși o cifră exactă nu va putea fi oferită niciodată!

Stoliar, un evreu cu o viață de subiect de film

David Stoliar ajunge pe țărmul turc, unde este reținut pentru șase săptămâni. Apoi este predat lui Simon Brod, un industriaș evreu, ”specializat” în recuperarea concetățenilor săi, un fel de Oskar Schindler. Autoritățile britanice lungesc acordarea vizei, dar, finalmente, Stoliar ajunge în Palestina. Se înrolează în armata engleză și luptă contra naziștilor, apoi în armata israeliană, în 1948. Se căsătorește la Cairo, emigrează în SUA, stabilindu-se în Oregon. Nu uită, niciodată, limba română. Mama sa moare la Auschwitz, unde fusese deportată în 1942.

În 1999, revine la locul tragediei. După indicațiile sale, în decembrie este descoperită epava navei, la o adâncime de 90 de metri, la 5 kilometri de țărmul Turciei. Totul este filmat de către scafandrul Lebent Yuksel.

În noiembrie 2008, o echipă de exploratori din Olanda, Germania și România descoperă, pe coasta Constanței, epava submarinului ”SC-213”.

David Stoliar decedează pe 1 mai 2014. Necrologul său, în care i se povestește tragedia, apare în ”The New York Times”.