Live acumiUmor
Prime Time 20:00iUmor

Toate aceste invenții ne dovedesc că viitorul e deja aici

Scriitorul american William Gibson scria că „viitorul e deja aici, doar că nu e distribuit în mod egal”. Așa pare să fie. Holograme, cyborgi sau „mantii” invizibile - în unele părți ale lumii, toate aceste „SF-uri” există. Nu mai sunt de mult ficțiune, ci invenții funcționale. Știință.

Neil Harbisson, primul cyborg din lume

TEDxViena

Scriitorul american William Gibson zicea că „viitorul e deja aici, doar că nu e distribuit în mod egal”. Așa pare să fie.

Unele populații se căznesc, încă, să-și asigure apă, în timp ce altele consumă pastile nutritive în loc de mâncare. Bunăoară, în Myanmar, „casa” e un morman de nuiele. În Japonia, casa gândește singură.

Viitorul e aici, da. Și sună cam așa:

S-au creat primii roboți vii. Roboți din celule stem de broască. Se numesc xenoboți. Au „pășit” în lume acum, în ianuarie 2020, direct din laboratoarele Universităților Vermont și Taft, Statele Unite.

Măsoară sub un milimetru. Trăiesc ceva mai mult de o săptămână. Nu se pot înmulți. Nu sunt nici roboți tradiționali, nici o nouă specie de animale. Sunt, pur și simplu, o nouă formă de existență, una programabilă.

În anii ce urmează, vor fi folosiți pentru a transporta medicamente prin corpul uman, dar la fel de bine ar putea să „mănânce” deșeurile radioactive și plasticul de pe fundul oceanelor. Rămâne de văzut.

Imprimantele de organe există de câțiva ani buni în orașele dezvoltate, în metropole. Noi avem una într-un centru din Timișoara. Printează țesuturi cartilaginoase: urechi și nasuri.

„Pe viitor vom ajunge și la organe mari, cum ar fi ficatul sau mușchii, oasele”, declară Călin Brandabur, inventatorul ei.

Xenoboții nu pot lua decizii de capul lor. Spre deosebire de un robot mecanic de la Universitatea din Carolina de Sud, care și-a mișcat „piciorul” deși nu era programat s-o facă. A învins algoritmul. Se întâmpla anul trecut, pe vremea asta.

New-yorkezii de la Universitatea Rochester au scos un mecanism care face orice obiect invizibil. E „doar” un sistem de lentile, unul foarte ingenios.

Simplu spus, lentilele curbează lumina din jurul obiectului aflat în vizor, așa încât privitorul percepe fundalul, dar nu și primul plan (adică nu și obiectul).

„Bănuiesc că (n.r. invenția) va putea fi folosită la intervenții chirurgicale, în armată, în designul interior sau artă”, precizează Joseph Choi, coordonatorul proiectului.

Acum doi ani, lui Johnny Matheny din Florida i se atașa un braț protetic în valoare de 120 de milioane de dolari. Prețul se justifică: Matheny își controlează brațul artificial cu ajutorul minții, ca și cum ar fi fost mereu acolo, brațul lui bun, parte din el.

Iar Matheny e „mic copil”. De mai bine de 15 ani, artistul britanic Neil Harbisson e recunoscut drept primul cyborg din lume. Actele emise de autorități atestă faptul că nu mai face parte din specia umană.

S-a născut cu acromatopsie, incapacitatea de a distinge culorile. I s-a implantat o antenă în creier. De-atunci, Harbisson aude culorile – fiecărei culori îi e asociată o frecvență, un sunet care-i pulsează în lobul occipital.

Prin aceleași unde percepe și infraroșiile, și ultravioletele. Antena e conectată la internet și satelit. Imagini, filme, muzică, toate rulează direct în cortexul lui Harbisson.

Harbisson militează acerb pentru contopirea dintre om și mașină, respectiv drepturile cyborg-ilor. Desigur, prea puțini sunt cei care se pot lăuda că răspund apelurilor telefonice în și din creier.

Tot o fuziune om-mașină e și „internetul lucrurilor”, atât doar că nimic nu e atașat nimănui.

În locuințele de vârf ale lumii civilizate, obiectele de uz casnic rețin modul în care le folosim și transmit aceste informații producătorilor. Ba mai mult, se întrețin la o „șuetă” wireless – ghidați de o aplicație pe telefonul mobil, prăjitorul de pâine și cafeaua te pot aștepta cu masa pusă.

Ori internațional, dacă preferați: un cuptor inteligent din Ontario, Canada, comunică cu altul din Lyon, Franța, și c-un al treilea din Melbourne, Australia – cât se gătește, ce, când și cum.

Practic, utilizatorii au posibilitatea să lase cuptorul să prepare mâncarea în voia lui, cu minim de intervenție umană. Rezultatul va fi o medie perfectă a gusturilor colectate de pe mapamond – un gust uniform, același în fiecare casă. Ideea le surâde multora.

În același spectru, televizoarele, tabletele și celularele rigide, oricât de performante, sunt de domeniul trecutului. Astăzi se poartă gadget-urile OLED (diode organice emitente de lumină), subțiri cât foile de bloc de desen.

Sunt primele ecrane din materie organică, au rezoluție de 8K și împrăștie culori fluorescente, altminteri imposibil de detectat în natură. Ah! Și se pot îndoi pe toate părțile, aproape ca la origami.

Altfel, acum 4 primăveri, BBC a meșterit primul televizor cu hologramă. Bine-cunoscuta companie de telefoane tip Android a brevetat și ea unul, dar nu l-a pus în circulație. Încă.

Cu 3 zile înainte de a intra în 2020, savanții din Bristol și Universitatea Tehnică din Danemarca au reușit întâia teleportare cuantică între două calculatoare. PC-urile nu erau conectate în niciun fel.

Cu toate astea, informația s-a transmis instantaneu de la primul cip la al doilea, adeverind fenomenul de inseparabilitate cuantică, unul pe care Einstein nu-l agrea (fiindcă nu se explica matematic).

Coborând cu picioarele în cotidian, pe străzile din Silicon Valley se avântă mașini fără șofer, sau cu șoferul pe bancheta din spate, titrează Business Insider. Rezultatele sunt mulțumitoare, suficient de mulțumitoare cât să ne așteptăm, în curând, la o revoluție a șoselelor.

Dar și una a aerului. În 2019, inventatorul britanic Richard Browning a conceput un costum zburător. Se înalță la 12.000 de picioare înălțime și prinde 54 de km la oră. E un latex „de înot” căruia i s-au alipit „centuri deștepte” și cinci mini-turboreactoare.

În 2015, în Cartea Recordurilor intra un hotel din Japonia, primul hotel din lume în care angajații erau, fără excepție, roboți umanoizi (știți dumneavoastră, din aceia care seamănă cu noi).

Totuși, la începutul anului, managerii de la Henn na Hotel („Hotelul Ciudat”, pe românește) au anunțat că mai triază din ei. Motivul ar fi de râs, dacă n-ar fi adevărat: nu se înțelegeau „ca oamenii” cu turiștii.

În Barcelona, într-o locație nedivulgată presei, sălășluiesc niște lucrătoare sexuale. Nu femei, ci păpuși hiper-reale. Se numesc „Lumidolls” și arată ca actrițele din filmele pentru adulți.

În spatele epiteliului din cauciuc termoplastic se ascund mănunchiuri de fire, zero senzații reale și minim de „conștiință”. Păpușile cvasi-robotice răspund afirmativ tuturor cerințelor.

Nu intrăm în detalii, îndeajuns de grăitor e că, după câteva utilizări, din cele mai multe nu rămâne decât un cauciuc fără formă. Cazul se circumscrie discuțiilor despre obiectificarea femeii, violență și pedofilie, și e unul dintre cele mai controversate la ora actuală.

Trecând de la bordel la casă, aflăm că, în câțiva ani, zidurile vor gândi în locul nostru. Se vor strânge când ne va fi frig, iar la căldură vor fi poroase. Oamenii de știință olandezi, în frunte cu profesorul Henk Jonkers, au creat bio-cărămida, un beton cu bacterii.

Bio-cărămizile nu se fisurează. Iar de se fisurează, se refac de la sine. Și asta pentru că sunt vii.

Referințe: ziare.com, playtech.ro, rd.com, foxnews.com, businessmagazin.ro, descopera.ro, thesun.co.uk, techtimes.com

Cele mai noi stiri
Lajumate.ro